Ospețele cu care Alexandru Marghiloman își răsfăța musafirii

Au rămas celebre în anii de dinaintea Primului Război Mondial ospețele cu care liderul conservator Alexandru Marghiloman își răsfăța musafirii. Bunătățile preparate de bucătari iscusiți, unele aduse direct chiar de la Paris, îi încântau pe colaboratorii și prietenii poftiți de Marghiloman la masă. De altfel, în timpul tratativelor de pace de la București din vara anului 1913, ce au pus capăt celui de Al Doilea Război Balcanic, Alexandru Marghiloman i-a răsfățat pe diplomații ce negociau pace cu felurite bunătăți, unele aduse cu trenul chiar de la Paris.

Retragerea de la șefia Partidului Conservator a lui Petre P. Carp în 1912 a declanșat o luptă aprigă pentru președinția partidului între Nicu Filipescu și Alexandru Marghiloman. Cum lupta risca să scindeze partidul, membrii formațiunii politice au optat în noiembrie 1913 pentru numirea la vârful conservatorilor a lui Titu Maiorescu. Era o soluție de compromis, dar care era doar de moment, deoarece Maiorescu dorea să se retragă într-un viitor apropiat din politică.

• Cea mai veche hartă 3D din lume, creată în urmă cu 13.000 de ani, descoperită într-o…
• Ce a ucis, de fapt, dinozaurii? Un nou studiu sugerează că cercetătorii s-au înșelat

După proclamarea ca șef a lui Maiorescu, Alexandru Marghiloman a fost însărcinat cu redactarea noului program al partidului, menit să combată programul liberalilor. Pentru a îl ajuta în demersul său, conservatorii i-au desemnat pe C.C. Arion, D. Nenițescu și pe Constantin Argetoianu să îl ajute.

„Şi două săptămâni de-a rândul am lucrat de la 10 la 12 cu `conu Alecu` (Alexandru Marghiloman, n.r.), am dejunat la dânsul şi am mai lucrat și de la 3 la 5 după-amiază (…) Dejunurile lui Marghiloman mi-au rămas mult mai bine întipărite în minte ca `orele de chin şi de muncă` cum numea el redactarea peltelei menită să revoluționeze opinia publică românească. Masa lui Marghiloman şi vinurile sale erau vestite”, avea să își aducă aminte Constantin Argetoianu.

„Bucureștiul a povestit ani de zile despre aceste mese”

Alexandru Marghiloman i-a impresionat cu ospețele sale și pe diplomații care se aflau în vara anului 1913 la București pentru a pune capăt celui de Al Doilea Război Balcanic.

„Pe vremea Congresului păcii de la Bucureşti, conu’ Alecu, deşi nu era ministru al Afacerilor Străine, jucase rol de Talleyrand, sau mai bine zis încercase să-l joace, un rol de Talleyrand `au petit pied` (cu pași mici, n.r.), pe măsura micilor puteri chemate să-și spele rufele sub privegherea celor mari.

În lipsa palatelor princiare, a perucilor pudrate, a zorzoanelor și a mătăsurilor fâșâitoare ce redeșteptaseră la Viena, în timpul Congresului din 1815 – pentru o clipă – eleganțele secolului al XVIII-lea, Marghiloman s-a mărginit să ofere reprezentanților țărilor străine dejunuri aproape zilnice, dejunuri la care poftea pe rând oamenii `chemați să se înțeleagă`.

Pentru aceste dejunuri, Parisul cu toate bunătățile lui fusese pus la contribuție și un serviciu special al Orient-Expresul le era consacrat. Numai vinurile care s-au băut cu acest prilej au încărcat bugetul `patronului` pe mai mulți ani fără să mai vorbim de `șef`, de `sub șef` (…), toți francezi, plătiți cu lefuri de prefecți. Bucureștiul a povestit ani de zile despre aceste mese și anecdota (…)”.

„Conu’ Alecu lua meniul în mână, își punea ochelarii pe nas şi citea lista bucatelor”

Marghiloman i-a răsfățat cu bucate alese și pe colaboratorii care îl ajutau în redactarea programului conservatorilor. Mărturie stau cele consemnate de Constantin Argetoianu:

„Cum nu trecuseră nici trei luni de la aceste fastuoase clipe, cum Marghiloman dacă nu se mai considera Talleyrand, se încerca să joace încă rolul lui Fouché, tradiția meselor somptuoase se menținuse încă. Pentru noi, musafirii, mai ales pentru cei care ca mine făceau cinste bucatelor alese, era o adevărată desfătare. Eram totdeauna 8 până la 10, câți trebuie pentru ca o masă să fie plăcută, ca serviciul să se facă cum trebuie şi ca bucătarul să-și poată dovedi mai bine știința.

Masa în 3 sau 4 are cusurul că dă loc la discuții prea amănunțite şi interesante în dauna atenției ce trebuie să se fixeze pe farfurie; masa prea numeroasă e și mai neprielnică unei delicate degustațiuni prin banalizarea operațiunilor pe care trebuie să le săvârșească atât consumatorul – sus – cât și bucătarul, jos, în laboratorul său; opt până la zece tacâmuri e tocmai bine, e tocmai cum trebuie şi aşa era la Marghiloman.

Cum ne așezam la masă, conu’ Alecu lua meniul în mână, își punea ochelarii pe nas şi citea lista bucatelor, însoțind citirea cu două cuvinte de introducere, ca de pildă: `voyons le programme de la petite fête` (să vedem programul micii petreceri, n.r.). (…) Apoi se așeza. Ne așezam toți. Şi desfătarea celui mai delicat dintre simțurile noastre începea…”.

„Pentru aceste neprețuite mese am înghițit aproape cu plăcere searbădele paragrafe ale programului”

În ceea ce privește redactarea programului partidului, ideile învechite ale lui Marghiloman au fost prioritare în fața ideilor mai noi propuse de Constantin Argetoianu.

„Pentru aceste neprețuite mese am înghițit aproape cu plăcere searbădele paragrafe ale programului în care am încercat să bag tot ce am putut din ideile mele, au rămas multe pe dinafară, dar tot am băgat ceva”, se consola Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Cea mai zdrobitoare condamnare a lui Marghiloman”. Documentul distrus de Regele Ferdinand

Unirea Basarabiei cu România. Inculeţ, Stere şi Marghiloman, oamenii fără de care nu se realiza unirea: ”Trebuie să fac pe nebunul cu nebunii. Oare ţarismul i-a făcut aşa?”

Drama care l-a forțat pe Titu Maiorescu să se retragă din politică

Cum a trăit Marea Unire un diplomat din România. Regina Maria l-a considerat „un adevărat prieten”