De ce a fost supravegheat de serviciile secrete franceze prințul Carol al României? Cine a ordonat supravegherea?

La doar câteva luni după ce s-a înfiripat relația de dragoste dintre principele Carol și Elena Lupescu, Carol decide la 12 decembrie 1925 să renunțe la toate drepturile sale de „Principe moștenitor al României”. Mai mult, își ia angajamentul să nu se mă întoarcă în țară „timp de zece ani, fără a fi chemat de cei în drept şi fără autorizația Suveranului”. Vreme de doi ani va trăi la Paris, fiind monitorizat extrem de atent de serviciile secere franceze. Dar cine a cerut supravegherea lui Carol?

După ce a hotărât să renunțe la tronul României, la 31 decembrie 1925, la Castelul Peleş din Sinaia, Consiliul de Coroană l-a decăzut pe principele Carol din drepturile sale şi a proclamat ca moștenitor al Tronului pe fiul său, principele Mihai.

• Un scandal interbelic: Prințul Carol, „Duduia” și exilul
• Ziua în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost executaţi

Cine a cerut supravegherea lui Carol

Fostul principe Carol a devenit în 1927 cetățeanul Carol Caraiman și s-a stabilit împreună cu iubita sa la Paris, vreme de doi ani. Au locuit într-o vilă în Neuilly, situată pe bulevardul Bineau nr. 126. Însă la Paris, toate mișcările lui Carol au fost supravegheate extrem de atent de către serviciile secrete franceze. Dar cine a dat ordinul de supraveghere?

Cel care a solicitat monitorizarea lui Carol a fost primul-ministru român Ionel Brătianu. În 1927, acesta i-a trasat ambasadorului României la Paris, Constantin Diamandy, următoarele ordine:

„Este absolut necesar ca, de acum încolo, să știu precis și în toate zilele ce face și unde se află principele Carol. Vă rog, deci, să interveniți din nou și în mod hotărât pe lângă Sarraut. Organizați prin Siguranța franceză și un serviciu plătit pentru înlesnirea supravegherii lui. Bineînțeles, cheltuielile necesare le vom acoperi de îndată ce ni le veți indica”.

Serviciile secrete franceze în acțiune

Cine era Sarraut, personajul pe lângă care trebuia să intervină Constantin Diamandy? Albert Pierre Sarraut ocupa la acel moment funcția de ministru de Interne în guvernul Raymond Poincare, ulterior avea să ajungă de două ori prim-ministru al Franței.

Sarraut a ordonat serviciilor secrete franceze să îl urmărească zilnic pe principele Carol. Agenții francezi realizau rapoarte extrem de detaliate despre mișcările lui Carol pe teritoriul Franței.

Pe de altă parte, Carol era convins că „cei mai mari dușmani ai lui erau (I.G.) Duca şi (Romulus) Voinescu, şeful Siguranței, care a fost scârbos, el a venit la Paris să organizeze rețeaua de minciuni. Duca este cel mai mare dușman al Dinastiei”.

Întreaga acțiune de supraveghere era camuflată sub forma unei protecții asigurată pe lângă domiciliul prințului Carol. Orice mișcare a fostului principe moștenitor al Tronului României şi orice vizită primită din partea românilor din țară sau din Franţa erau atent supravegheate.

Misiunea urmăririi principelui Carol nu era deloc ușoară pentru agenții de informații români și francezi. „Supravegherea vilei prințului este extrem de grea”, mărturisea un agent al Siguranței din România.

Toate mișcările prințului Carol, raportate lui Brătianu

Ionel Brătianu primea periodic rapoarte informative despre acțiunile principelui Carol pe teritoriul francez. Rapoartele informative cu mișcările lui Carol ajungeau de la serviciile secrete franceze la Pierre Sarrau, care i le transmitea ambasadorului român la Paris, Constantin Diamandy, care la rândul său le transmitea „strict confidențial și personal” lui Ionel Brătianu. Rapoartele erau întocmite zilnic și erau extrem de detaliate.

Carol nu a crezut o clipă că putea fi subiectul unei supravegheri sau că cineva l-ar împiedica să revină în țară. Când au apărut în presa occidentală informații că era supravegheat chiar de o echipă de agenți trimisă de la București, Carol a devenit furios întrebându-se cum pot fi crezute „astfel de zvonuri”.

Zizi Lambrino îl dă în judecată pe Carol

Viața lui Carol în exil la Paris avea să devină și mai complicată după ce prima sa soție, Ioana Maria Valentina (Zizi) Lambrino, l-a dat în judecată pentru a-l obliga să recunoască copilul născut din relația lor. Pe lângă recunoașterea copilului, Zizi Lambrino îi cerea să plătească 10 milioane de franci francezi pentru întreținerea ei în calitate de „soție legitimă abandonată, traiul și educațiunea fiului lor legitim, Mircea, și reparațiunea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea angajamentelor luate”.

Pentru a reuși să câștige procesul, Carol a apelat la sprijinul Legației României de la Paris și la ajutorul guvernului României.

Primul-ministru Ionel Brătianu a dat indicații pentru sprijinirea lui Carol în proces. Chiar și așa, Zizi Lambrino, simțind că pierde procesul, a făcut un întreg scandal la Paris. Se plimba cu copilul prin fața casei în care locuia Carol și îl punea să îl strige. Mai mult, a încercat să îl șantajeze și să îl amenințe pe Carol, dar tot nu a avut câștig de cauză. Toate acestea erau consemnate chiar de agenții francezi care îl supravegheau pe Carol.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Marile iubiri ale lui Carol al II-lea. „Se va pune desigur întrebarea cum un om înzestrat cu o inteligență atât de vie precum Carol a putut să fie dominat într-un astfel de grad de o femeie?”

Carol al II-lea, Basarabia și înzestrarea armatei

Laşitatea lui Carol al II-lea şi Dictatul de la Viena

Dictatul de la Viena, Carol al II-lea și Consiliile de Coroană