ADN-ul ciumei bubonice a fost găsit într-o mumie egipteană de acum 3.300 de ani
Cel mai vechi caz confirmat de ciumă în afara Eurasiei a fost detectat într-o mumie antică egipteană. Datând de acum aproximativ 3.290 de ani, rămășițele îmbălsămate ce conțin ADN-ul ciumei bubonice îi aparțin unui bărbat care, cel mai probabil, suferea de simptome severe în momentul morții sale tragice.
Ciuma bubonică, cunoscută și sub numele de Moartea Neagră, este cauzată de o bacterie extrem de periculoasă, Yersinia pestis, care a atins apogeul în secolul al XIV-lea, când s-a răspândit în Europa și a ucis milioane de oameni. În ultimii ani, mai multe studii au descoperit ADN-ul ciumei bubonice în cadavre preistorice, sugerând că agentul patogen și boala circulau cu mii de ani înainte de această pandemie faimoasă.
Până acum, toate cazurile antice de ciumă erau localizate în Europa și Asia, cele mai vechi dovezi provenind din schelete de 5.000 de ani descoperite în Rusia. Însă analizând o mumie egipteană antică aflată la Museo Egizio din Torino, Italia, o echipă de cercetători a dezvăluit că teribila ciumă era prezentă și în Africa de Nord la începutul Epocii Bronzului.
ADN-ul ciumei bubonice, găsit într-o mumie egipteană
Datată cu radiocarbon spre sfârșitul Perioadei Intermediare Secunde (începutul Noului Regat), mumia conținea urme de ADN al bacteriei Y. pestis atât în țesutul osos, cât și în conținutul intestinal. Acest lucru sugerează că boala ajunsese într-un stadiu avansat în momentul decesului individului infectat, scrie IFL Science.
„Acesta este primul genom preistoric de Y. pestis raportat în afara Eurasiei, oferind dovezi moleculare pentru prezența ciumei în Egiptul antic, deși nu putem deduce cât de răspândită era boala în acea perioadă”, scriu cercetătorii într-un rezumat prezentat la întâlnirea europeană a Asociației de Paleopatologie din acest an.
Deși nu există încă certitudini privind prevalența Morții Negre în Egiptul antic, studii anterioare au sugerat posibile focare de-a lungul malurilor Nilului în vremuri istorice. Spre exemplu, acum mai bine de două decenii, cercetătorii au descoperit purici într-un sat arheologic din Amarna, unde au locuit muncitorii care au construit mormântul lui Tutankhamon.
Cum a fost transmisă boala?
Deoarece puricii sunt principalii vectori ai bacteriei, cercetătorii au început să suspecteze că ciuma bubonică ar fi putut exista în Egiptul antic. Această ipoteză este susținută de un text medical vechi de 3.500 de ani, numit Papirusul Ebers, care descrie o boală ce „a produs un bubon, iar puroiul s-a întărit”.
Unii cercetători cred, așadar, că ciuma ar fi putut fi răspândită de purici care se agățau de șobolanii de Nil (Arvicanthis niloticus), pentru ca mai târziu să treacă la șobolanii negri care se ascundeau pe navele antice și au răspândit Moartea Neagră în întreaga lume. Până acum, însă, această teorie nu avea dovezi clare care să ateste prezența bolii în Egiptul antic.
Și, deși manuscrisul complet al noului studiu încă este așteptat, trebuie spus că ADN-ul extras dintr-o mumie reprezintă o dovadă aproape incontestabilă.
Vă recomandăm să citiți și:
Apostolul Sfântul Pavel, autorul unora dintre cele mai vechi scrisori creștine
O legătură necunoscută până acum, dezvăluite de obiecte incașe misterioase
Dovezi de 10.000 de ani pentru cea mai veche băutură alcoolică din istoria omenirii