Cum s-a ferit un general român de holera din Bulgaria în anul 1913: A dat ordin să fie construite niște clădiri pe piloni „ca în Veneția, ca să nu-l ajungă microbii”
Campania Armatei Române din Bulgaria, din anul 1913, a scos la iveală o multitudine de probleme din sânul oștirii. Deficiențele de organizare și de înzestrare au fost dublate de incapacitatea unor înalți generali de a-și conduce soldații. Pentru incapacitatea de care a dat dovadă și pentru modul în care s-a purtat, cazul generalului Grigore Crăiniceanu, comandantul Corpului II de Armată, a rămas în istorie. Din păcate, campania din Bulgaria nu a fost analizată la nivel profund la acel moment, iar nota de plată a venit trei ani mai târziu, atunci când România a intrat în Primul Război Mondial.
Până la campania militară din Bulgaria, din anul 1913, generalul Grigore Crăiniceanu a avut o carieră deosebită în cadrul armatei.
El a absolvit cursurile Școlii Militare din Iași, iar apoi ale celei de Ofițeri de Geniu din Bucureşti, pe care a terminat-o în 1873 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Batalionul 1 geniu. Şi-a continuat pregătirea la Școala de Aplicație de Artilerie din Bruxelles, unde l-a avut ca profesor pe generalul H. Brialmont, unul dintre cei mai mari specialiști în fortificații din acel timp.
În vara anului 1877 a condus lucrările de fortificații de la Calafat, apoi la Plevna, Grivița şi Vidin. A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie, pe care l-a obținut în 1909. Între 1 noiembrie 1909 și 28 decembrie 1910, generalul Grigore Crăiniceanu a fost Ministru de Război în guvernul liberal condus de Ionel Brătianu.
Holera lovește armata
Generalul Grigore Crăiniceanu a participat la campania Armatei Române din Bulgaria, din 1913, în calitate de comandant al Corpului II de Armată. Deși în campania din 1913 au lipsit înfruntările militare, armata s-a confruntat cu o epidemie de holeră. Modul în care a acționat generalul în fața epidemiei i-a consternat pe contemporanii acelor evenimente.
„Câtă deosebire între ținuta morală de la Orhanie şi de la Plevna, unde înțepenise Cartierul generalului Crăiniceanu, comandantul Corpului II de Armată!
Deşi mai aproape de bază, deși holera izbucnise mai târziu ca la noi (ca la Orhanie, n.r.) și cu mai puțină violență, din spusele martorilor oculari mizeria şi suferințele oamenilor au fost acolo mai mari”, avea să consemneze în memoriile sale Constantin Argetoianu, care a participat în calitate de medic la campania din Bulgaria.
Comportamentul lui Crăiniceanu
Comportamentul generalul Crăiniceanu a atras atenția cu mult înainte de campania din Bulgaria. Circulau în epocă tot felul de povești legate de felul în care își exercita autoritatea.
„Crăiniceanu era un fel de smintit. Ca ministru de Război (numit după Averescu) dăduse ordine foarte severe ca la popotele ofițerilor să nu se servească decât două feluri şi un deșert, iar când ofițerii erau chemați să petreacă ziua la câmp, trebuiau să se mulțumească ca mâncare cu tablete de ciocolată.
Generalul G. Manu, pe atunci căpitan, mi-a povestit în legătură cu aceste ordine două anecdote nostime: făcând o inspecție amănunțită la un regiment din Târgoviște, Crăniceanu a întrebat pe bucătar câte feluri a gătit pentru ofițeri, iar acesta, un țigan, ca să se laude, a răspuns: 20! – ceea ce a avut drept rezultat pedepsirea tuturor ofițerilor regimentului!
A doua istorioară e în legătură cu manevrele prezidate de prințul Ferdinand în nu mai știu ce an. Prințul poftise la masă pe generalii și ofițerii superiori prezenți, printre care și Crăiniceanu. Masă simplă, dar bună. Lui Crăiniceanu însă, prințul a dat ordin să nu i se servească decât o bucată de ciocolată!”, consemna Argetoianu
Tot Constantin Argetoianu scria faptul că generalul Crăiniceanu se comporta oribil cu proprii copii.
„Generalul Crăiniceanu nu se ocupa decât de ferirea lui personală de molimă”
În momentul în care holera a lovit trupele române, Crăiniceanu a dat ordine să fie construite clădiri pe piloni pentru a se feri de virus.
„Acesta era omul căruia i se încredințase soarta atâtor mii de soldați! Noroc că nu i-a ieșit inamicul în cale, căci nu mai rămânea nimic din Corpul lui!
Generalul Crăiniceanu nu se ocupa decât de ferirea lui personală de molimă şi de căpitanul Ionel Brătianu care fusese ataşat Statului său Major.
Zile întregi a imobilizat serviciul său de geniu pentru construirea unor clădiri, pentru uzul său, cucuiate pe piloni ca clădirile din Veneția, ca să nu-l ajungă microbii. De trupele contaminate sau numai bănuite se ferea ca de dracul și nu ieșea din Cartierul său”, mai consemna Argetoianu.
„Haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de ‘retragere în marș forțat’ ”
Din păcate, în 1916, atunci când România a intrat în Primul Război Mondial, generalul Grigore Crăiniceanu era comandantul Armatei a II-a (26 august – 26 septembrie 1916). După doar o lună de război, a fost înlăturat de la conducerea acestei armate și numai prietenia cu primul-ministru Ionel Brătianu l-a salvat de Curtea Marțială.
Referindu-se la situația acelor zile, maiorul Radu Rosetti, șeful Biroului Operațiuni din Marele Cartier General, consemna: „… haosul și zăpăceala domnește în comandamentul și printre trupele Armatei a 2-a. Aflăm că Crăiniceanu a dat ordin de ‘retragere în marș forțat’, locotenent-colonelul Gh. Dabija, sub-șeful de stat major al Armatei 2, insistă să i se ieie imediat comanda lui Crăiniceanu”.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
Armata Română, lovită de epidemia de holeră în campania din Bulgaria: „Mureau oamenii ca muștele”
Cum s-a întâlnit Armata Română cu holera în campania din Bulgaria