Spre deosebire de alte sporturi populare, originea baschetului este pur americană, fiind singurul sport major cu rădăcini în Statele Unite ale Americii.
Jocul de baschet a fost creația lui James Naismith, instructor de educație fizică, în jur de 1 decembrie 1891, la ceea ce este acum Colegiul Springfield din Springfield, Massachusetts. Baschetul a fost primit cu mult entuziasm, iar în decurs de doar 10 ani a devenit unul dintre sporturile de colegiu. Deși prima ligă profesională a fost creată în 1898, evoluția sportului a fost destul de lentă pentru mare parte din anii 1900.
Baschetul a fost inclus în Jocurile Olimpice în 1936 și a crescut în popularitate în urma celui de-Al Doilea Război Mondial. Formarea Asociației Naționale a Baschetului (NBA) în anul 1949 a consolidat importanța culturală a sportului în SUA, acolo unde se joacă pretutindeni, de la grădinițe, școli și licee și până la aleile din cartiere, atât de copii cât și de adulți. Baschetul a fost extrem de popular și peste ocean, mai ales în Spania, Italia, China și Austalia, acolo unde s-au făcut multe contribuții la istoria variată a sportului, potrivit Britannica.
Federația Română de Baschet transmite că unul dintre cele mai iubite sporturi din lume, baschetul, este caracterizat de fineţea și precizia mișcărilor tehnice si tactice, prin talia înaltă şi calitaţile fizice deosebite ale sportivilor, toate acestea implicate într-o luptă sportivă care nu duce lipsă de spirit de echipă şi de sacrificiu, inteligenţă şi chiar rezistenţă nervoasă.
În România, baschetul pare să fi fost importat de Înaltul Comandament Nord-American, după capitularea armatelor germane din Primul Război Mondial. La acea vreme, deși mirosul prafului de puşcă încă se mai resimţea pe Bătrânul Continent, conducerea Înaltului Comandament Nord-American s-a hotarât să nu mai transporte peste ocean echipamentul sportiv adus în Europa pentru a ocupa timpul liber al militarilor săi şi l-a donat tuturor ţărilor care au facut parte din Coaliţie.
Printre acestea se găseau şi câteva mingi de baschet, dar şi panouri din lemn, cu inele din sârmă. De altfel, tot pe aceiaşi filieră militară, care a pus la punct şi „Casele Ostăseşti”, au ajuns la Bucureşti şi primele informaţii despre sportul de sub panouri, primul „Regulament al jocului de baschet” publicat în cotidianul „Ecoul sportiv”, din data de 4 decembrie 1921, în articolul intitulat sugestiv „Mingea la coş”.
În 1945, după o perioadă de liniște, cauzată şi de cel de-Al Doilea Război Mondial, jocul de baschet este revigorat cu ajutorul Organizaţiei Sportului Popular, prin care sunt organizate campionate şcolare şi universitare, precum şi întreceri sindicale între oraşe. Prima ediţie a Cupei Oraşelor este câstigată de „Viforul Dacia” la masculin şi de „Sportul Studenţesc” la feminin, iar în 1947, naţionala României participă la Europene, acolo unde ocupă locul 10.
Prima medalie este câștigată la Jocurile Balcanice, unde tricolorii noştri obţin locul al treilea la Tirana. Din 1950, campionatul naţional începe să se dispute sub formă divizionară, primele trofee fiind cucerite de Locomotiva CFR, la feminin, si Metalul 23 August, la masculin. După 1953, întrecerea masculină divizionară devine o afacere în doi, CCA (Steaua) şi Dinamo disputându-şi supremaţia până în 1991. În toată această perioadă, Dinamo adjudeca 18 titluri naţionale, în vreme ce CCA (Steaua) îşi trece în cont 21 de trofee. La feminin, bătălia divizionară este mult mai deschisă, Ştiinţa (Politehnica) Bucureşti (11 titluri), Rapid (7 titluri) şi Universitatea Cluj (11 titluri) fiind echipele care şi-au înscris de mai multe ori numele în istorie. În plan internaţional, reprezentativa feminină a României a ocupat de mai multe ori locul al patrulea la Campionatele Europene (Franţa 1962, 1964, Ungaria 1966), potrivit FRB.
Anii următori, exceptând rezultatele deosebite obţinute de tricolore la Jocurile Mondiale Universitare (Bucureşti si Edmonton), unde au obţinut medaliile de bronz, respective argint, baschetul românesc cunoaşte o stagnare. După decembrie 1989, a trebuit să treacă un deceniu pană să apară o nouă medalie, câștigată în anul 2000, bronz la Europenele de tineret din Slovacia. Şi la masculin au urmat rezultate notabile, juniorii ocupând locul patru la Europenele din Olanda (1990), în vreme ce la tineret se punctează un onorabil loc cinci la Mondialele din Canada.
Carmen Tocală, președintele FR de Baschet, a primit Premiul de Excelență la Gala Mari Sportivi 2024, organizată de ProSport.
A fost un an deosebit pentru trei reprezentative juvenile, care au reușit să urce în eșalonul superior al sportului cu mingea la coș în Europa.
Federația Română de Baschet (FRB) este organismul ce promovează și organizează baschetul în România. Înființată în anul 1931, este membru al Comitetului Olimpic Român (COSR), și membru fondator al Federației Internaționale de Baschet (FIBA).
„Suntem împreună pentru că lucrăm împreună. Provin din canotaj și mă bucur că mă aflu aici lângă mari campioni. Luptăm pentru egalitatea de gen și mă bucur și sunt onorat de premiul primit”, a declarat Carmen Tocală.
Preşedinta Federaţiei Române de Baschet, Camelia Tocală, este și vicepreședinte al forului continental. În vârstă de 59 de ani, fosta jucătoare a mai fost președintă a Federației Române de Baschet între 2005 şi 2012.
Carmen Tocală a condus Autoritatea Naţională pentru Tineret şi Sport, iar ulterior a fost secretar de stat pe probleme de sport în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului. Din 2019 ea ocupă funcția de vicepreședinte al FIBA Europe.
Naționala României U16 de baschet masculin și feminin a promovat în 2024 în Divizia A a Campionatului European.
Inițial a fost Under 20, a urmat naţionala masculină U16 care a urcat şi ea în primul eșalon valoric al Campionatului European, urmând să se dueleze la FIBA U16 EuroBasket 2025 cu marile puteri ale baschetului continental.
Selecționata de baschet feminin U16 a României a câștigat finala mică FIBA Youth Eurobasket în fața Cehiei, scor 54-52 și s-a calificat în Divizia A a competiției.
România U16 a evoluat în Diviza B a competiției, dar medalia i-a asigurat promovarea.
Istoria halterelor și a ganterelor, o călătorie fascinantă prin timp