Constanța înainte de Primul Război Mondial: hotelurile din oraș rivalizau cu cele de la Nisa

V-ați întrebat vreodată cum arăta Constanța în 1915, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial? Dar Mangalia sau restul litoralului românesc?

În vara anului 1914, Primul Război Mondial cuprindea încet și sigur întreaga lume.

Deși membră a Triplei Alianțe, formată din Germania, Austro-Ungaria și Italia, România și-a declarat neutralitatea. Au urmat doi ani de frământări și dezbateri interne de partea cui să se alăture România în război.

Oricum, românii s-au bucurat de doi ani de pace, prilej pentru unii dintre ei să viziteze țara. O astfel de călătorie a făcut-o și Constantin Argetoianu, care ne-a lăsat o descriere impresionantă a locurilor pe care le-a vizitat.

O călătorie în Dobrogea

Cum vara anului 1915 era liniștită în România, Argetoianu a făcut două lungi călătorii. Prima în Dobrogea și cea de a doua în zona de munte a județului Vâlcea. Călătoria în Dobrogea l-a impresionat pe Constantin Argetoianu, mai ales că Dobrogea era la începutul dezvoltării sale economice. Marile orașe din această provincie l-au impresionat pe omul politic.

„Constanța României Mici”, așa cum o numește Argetoianu, era departe de a fi marele port din perioada interbelică sau de astăzi. Erau un oraș în care abia se ridicau noi hoteluri și restaurante, un oraș extrem de curat conform mărturiei lui Argetoianu. Tot el spune că nimeni nu s-ar fi putut gândi că întreaga zonă avea să se schimbe radical în perioada interbelică.

„La Constanța am stat cinci zile (în iulie 1915, n.r.) şi simpatica localitate m-a cucerit cu totul. Era încă Constanța României Mici, cu bulevardul, cu catedrala, cu portul ei la măsura mijloacelor și nevoilor noastre reduse, dar toate curate spilcă, ca și cum nu ar fi fost întrebuințate în toate zilele, ci păstrate pentru zilele mari!

Cazinoul şi Palace Hotelul, de curând terminate şi inaugurate, se înfățișau ca două fete mari neatinse. Şi într-un loc și într-altul, restaurantele conduse de străini erau excelente, iar în camerele noului hotel te puteai crede într-un `palace` din Nisa sau de la Biarritz! Totul era nou și neuzat şi sclipea de curat ce era!

La Mamaia nu se ridicaseră încă monumentalele clădiri, erau tot cele vechi de lemn; Eforia nu exista – Carmen Silva, hotelul Movilă (gen românesc 100%), băile împotmolite de pe lac, şi câteva case. Avântul pe care întreaga regiune l-a luat după Război, nici nu putea fi bănuit de-a lungul falezelor pustii şi acoperite cu bălării”, menționa Constantin Argetoianu

În vizită în sudul județului Constanța

Cât a stat în la Constanța, Argetoianu a vizitat și sudul județului, care, după opinia sa, era mai puțin dezvoltat decât Cadrilaterul, însă pământul era bun de cultură și oamenii harnici.

„Cât am stat la Constanța, am făcut câteva drumuri în partea de sud a județului – cea de nord, înspre Tulcea, rămânându-mi (afară de lacul Razelm) necunoscută şi până azi (1943) şi probabil până la sfârşitul zilelor mele. Ce am văzut mi-a plăcut; pământul bun de cultură, oameni harnici şi liniștiți, vite destul de bine îngrijite. Lipsă de păduri. În general, județul mult inferior însă, ca înfățișare şi ca civilizație, județelor din Cadrilater. În Constanța, vântul de stepă, cu tot ce aduce el, bate mai tare ca între Silistra şi Bazargic… ”, nota Argetoianu.

„Ce m-a încântat a fost Mangalia”

În 1915, Mangalia era mai dezvoltată decât Constanța, iar acest lucru l-a consemnat și Argetoianu. Tot el își dă seama că orașul avea mari posibilități de dezvoltare turistică și comercială. De asemenea, Mangalia beneficia de o plajă ce rivaliza cu cele de la Ekrene.

„Ce m-a încântat a fost Mangalia. O fi mai frumoasă Constanța, cu pintenul ei înaintat în mare, dar din punct de vedere utilitar, Mangalia o bate, căci are de toate câte Constanța n-are. Are mai întâi un port cum puține se găsesc în Europa Meridională, căci lacul său, lung de 9 kilometri, lat de 2 şi adâncime de peste 30 de metri, poate fi pus în legătură cu marea printr-un canal de câțiva zeci de metri. O asemenea radă ar putea adăposti o flotă întreagă şi pe malurile ei s-ar putea construi șantiere civile și militare.

Faptul că rada de la Mangalia nu se utilizează constituie o adevărată crimă în sarcina celor care au putut să-i dea viață și care nu au făcut-o…

Mangalia mai are o plajă minunată, în fața puținelor vile de pe bulevard, o plajă mai bună ca cea de la Mamaia (situată la 4 kilometri de oraș), o plajă care nu se poate compara decât cu cea de la Ekrene, unică în Europa…

Mangalia mai are în fine şi izvoare termale sulfuroase, foarte bogate, ce ar putea fi folosite de mii de oameni suferinzi, în locul celor câteva zeci care au curajul să înfrunte rudimentarele instalații actuale. Nu se va găsi oare cineva care să ia în mână destinele Mangaliei şi să o ridice la nivelul la care toate însușirile ei îi dau dreptul? ”, se întreba Argetoianu.

Constanța s-a dezvoltat enorm după Primul Război Mondial. Mangalia, nu

Tot Constantin Argetoianu menționa faptul că, în perioada interbelică, Constanța s-a dezvoltat enorm, pe când la Mangalia au lipsit total investițiile.

„La Constanța, multe din câte le întrevăzusem ca prin vis, în 1915, s-au realizat după război (după Primul Război Mondial, n.r.). La Mangalia, nimic și e păcat”, își încheia Argetoianu descrierea vizitei pe care a făcut-o în județul Constanța.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Singura femeie de culoare care a servit în armata americană în Primul Război Mondial

Culisele reintrării României în Primul Război Mondial

Cum a fost primită victoria aliaților din Primul Război Mondial pe străzile Iașiului?

Momentul în care politicienii români au realizat că Germania pierde Primul Război Mondial