Iubirile principelui Carol și apoi regelui Carol al II-lea au produs de-a lungul timpului nenumărate scandaluri. Carol iubea extrem de pătimaș și nu de puține ori a pus iubirile sale mai presus de orice, a dezertat de pe front și chiar a renunțat la tronul României.
În copilărie, principele Carol nu a creat dificultăți Familiei Regale, dar lucrurile au început să se schimbe odată ce a depășit vârsta adolescenței.
Încă de tânăr, Carol a arătat că este o fire pasională, fiind preocupat de sport, vânătoare, mașini și filatelie.
Atunci când se îndrăgostea, patima sa ieșea la iveală, aducându-i de-a lungul vremii nenumărate probleme…
Prima mare dragoste a tânărului principe moștenitor a fost Ella Filitti, alintată de el cu diminutivul „Păsărica”.
În „Însemnările zilnice”, Carol i-a dedicat multe pagini înflăcărate: „Când mă gândesc cât de mult îmi lipsești, cum totul mi se pare pustiu de când tu nu mai ești aici, tu erai totul pentru mine, fără tine totul mi se pare lipsit de viață și viața atât de inutilă. (…) Tu ești pasiunea întregii mele vieți, niciodată, niciodată n-aș putea uita clipele atât de minunate petrecute lângă tine”, scria Carol în jurnalul său.
Pentru această iubire pătimașă, Carol se gândea chiar să rupă relaţiile cu familia. „Dacă aș rupe-o cu familia, pentru că aș avea puterea să-i părăsesc ne-am putea căsători şi tu ai putea deveni cu adevărat regina mea, iar visul acesta scump îmi părea realizabil”, nota Carol în „Însemnările” sale zilnice.
În 1916, în urma intrării României în Primul Război Mondial, Ella Filitti este trimisă de părinți în străinătate, punând capăt poveștii de dragoste. Numai că sfârșitul unei povești de dragoste avea să devină începutul altei amorezări pătimașe prin care avea să treacă Carol.
Constantin Argetoianu a descris într-o manieră ironică în memoriile sale începutul celei de-a doua povești de dragoste a principelui Carol, de această dată cu Ioana Valentina (Zizi) Lambrino.
„Zizi Lambrino era cea mai bună prietenă a Ellei (Filitti) și confidenta amorului lor; înainte de plecare, Ella a încredințat pe Carol lui Zizi, să i-l păstreze neatins până la înapoierea ei. Cum s-a achitat Zizi de misiunea ce-i fusese încredințată știe toată lumea”, scria Argetoianu.
A fost o iubire la fel de pătimașă ca și prima, cu deosebirea că povestea de dragoste a produs efecte neașteptate.
La 27 august 1918, Carol a dezertat din regimentul pe care îl comanda onorific (Regimentul 8 Vânători). A luat-o cu el pe Zizi Lambrino și au părăsit teritoriul României, trecând linia frontului cu destinația Odessa, unde s-au căsătorit în ziua de 31 august 1918.
„La Odessa se cununase ziua în amiaza-mare în ținută de gală, cu colanul ordinului Carol de gât, sub ochii binevoitori şi ironici ai autorităților inamice, încântate că dinastia care le-a declarat război primește o atare lovitură. (…) Principele nu se gândea nici la frontul Aliaților, nici la țară, ci la ceea ce considera fericirea sa personală”, scria I.G. Duca.
Până la urmă, Carol a fost readus în țară, iar ulterior căsătoria dintre cei doi a fost anulată. Familia Regală i-a oferit o sumă consistentă lui Zizi Lambrino pentru a pleca definitiv din țară. În urma poveștii de dragoste, Zizi a dat naștere unui băiețel, care a fost botezat Carol-Mircea, în onoarea tatălui său și în amintirea celui mai mic dintre frații lui Carol, mort în 1916, la vârsta de trei ani, de tifos.
Locul lui Zizi în inima principelui Carol va fi luat, extrem de repede, de Mirella Marcovici, o frumoasă actrița româncă stabilită la Paris. În urma acestei noi aventuri sentimentale s-a născut un băiat, Mirel.
A urmat apoi căsătoria aranjată de regina Maria dintre Elena a Greciei și principele Carol. A fost un mariaj nefericit pentru ambii, dar în urma căruia s-a născut Mihai, viitorul rege al României.
Următoarea pasiune a lui Carol a fost și marea lui dragoste ce avea să dureze întreaga viață. Pentru ea, avea să renunțe inclusiv la tronul României.
În 1925, după spusele lui Carol, sau mai devreme după alte surse, a întâlnit-o pe Elena Lupescu, femeia ce-i va domina viață până la sfârșit și de care numai moartea îl va separa. Aproape că nu există pagină din „Însemnările zilnice” ale lui Carol al II-lea în care să nu răzbată această iubire imensă pentru Elena Lupescu, „Duduia”, așa cum o alinta el. Însă, Elena Lupescu va construi un întreg eșafodaj în jurul regelui Carol al II-lea și îi va influența aproape toate marile decizii.
„Se va pune desigur întrebarea, de către cercetătorii de mâine, cum un om înzestrat cu o inteligență atât de vie precum Carol, încăpățânat şi încrezut, a putut să fie dominat într-un astfel de grad de o femeie cu însușiri fizice şi morale mai mult decât mediocre și cu o cultură cu totul rudimentară.
Necunoscând pe Lupeasca îmi lipsește, după cum am mai spus-o, un important element de judecată, dar din câte am aflat şi eu se pare că această influență nefastă a fost de ordin pur fizic şi patologic. Pentru a pricepe mai bine stările sufletești în care s-a zbătut Carol mai întâi ca Prinț, și apoi ca Rege, trebuie bine deslușit punctul inițial al tuturor mișcărilor sale. Acest punct inițial este hotărârea absolută, încăpățânată, nestrămutată de a menține neatinsă legătura lui cu d-na Lupescu.
Duduia nu a avut o influență politică directă, `une emprise`, asupra lui Carol, ci una indirectă Era destul să-l convingă că cutare sau cutare hotărâre, că cutare sau cutare om prin acțiunea lui puteau compromite legătura lor, pentru ca hotărârea să fie revizuită şi omul înlăturat. Şi viceversa. Astfel se explică cum acest Prinț încăpățânat și clarvăzător în politică a putut fi influențat nu numai de Lupeasca”, scria Constantin Argetoianu.
Carol al II-lea, Basarabia și înzestrarea armatei
Abdicarea lui Carol al II-lea, cel mai controversat rege al României