România în Al Doilea Război Balcanic. „Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram Turtucaia deja în 1913”

Succesul diplomatic și politic pe care România l-a obținut ca urmare a semnării Tratatului de Pace la București din 10 august 1913, care punea capăt celui de Al Doilea Război Balcanic, a fost evident pentru întreaga lume. Însă campania Armatei Române din Bulgaria a fost marcată de mari deficiențe, care au fost ignorate de către factorii politici și militari. Problemele aveau să iasă la iveală doi ani mai târziu, atunci când România a intrat în Primul Război Mondial.

Campania Armatei Române din Bulgaria din iulie 1913 nu a fost marcată de confruntări militare, ci de lupta cu epidemia de holeră ce a cuprins o bună parte din soldații români aflați la sud de Dunăre.

• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
• Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Mare parte din contemporanii acelor evenimentele au văzut campania din Bulgaria drept un real succes. Nu însă și Constantin Argetoianu, cel care a participat ca medic militar la campania din 1913. În „amintirile” sale politice, Argetoianu a făcut o amplă și dură analiză evenimentelor din vara anului 1913.

„În ajunul mobilizării, nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a preocupat de armamentul şi de echipamentul nostru, nimeni nu și-a pus întrebarea dacă armata noastră va fi în stare să facă față unui adversar serios; nimeni nu s-a preocupat despre stările sanitare din Bulgaria, despre posibilitatea unei molipsiri a trupelor și despre combaterea ei”, nota plin de amărăciune Constantin Argetoianu.

Jocurile politice, mai importante decât campania din Bulgaria

Oamenii politici din România erau mai degrabă preocupați de luptele politice din țară, decât de organizarea campaniei din Bulgaria, iar acest lucru s-a văzut chiar în memoriile liderilor politici ce conduceau atunci România.

„Toată lumea se ocupa numai de combinațiuni ministeriale. Citiți `Însemnările` lui Marghiloman: nu veți găsi o singură dată grija operațiunilor proiectate peste Dunăre, dar la fiecare rând preocuparea despre ce gândește Take Ionescu, despre ce vrea Nicu Filipescu sau cere lonel Brătianu.

Se va face sau nu un guvern național? Câte portofolii s-ar putea da liberalilor? Fi-va Maiorescu mai mult influențat de Take sau de Marghiloman? Rezista-va Regelui? Iată marile probleme care preocupau nu numai guvernanții, dar şi opoziția, și lumea întreagă. De ce urma să se întâmple peste Dunăre nu se sinchisea nimeni”, consemna Argetoianu.

„Dând țara pe mâna a două partide, pentru comoditatea lui personală, Regele Carol I a osândit-o la cea mai cumplită înfrângere”

Pentru modul cum s-a prezentat Armata Română peste Dunăre, Constantin Argetoianu îl consideră responsabil pe regele Carol I, care la acel moment perpetua un sistem politic ce asigura supremația și rotația la guvernare a două mari partide, Partidul Conservator și Partidul Liberal.

„Holera care a încheiat campania nu a fost un simplu incident sau accident în calea trupelor noastre. Ea trebuie considerată ca o simbolică încununare a ultimelor decenii de ușurință, de neglijență şi de incapacitate în guvernarea țării.

Dând țara pe mâna a două partide, pentru comoditatea lui personală, Regele Carol I a osândit-o la cea mai cumplită înfrângere la prima încercare mai serioasă a forțelor ei. Rotativa asigurând puterea fiecărui partid, fiecare din ele s-a istovit în lupta personală și, în loc să se preocupe numai de interesele obștești, a ridicat pe primul plan interesele particulare”, considera Argetoianu.

„Nu am putut realiza în patru decenii decât aparențele unui stat organizat”

Rotativa guvernamentală a regelui Carol I a perpetuat ambițiile și orgoliile oamenilor politici, în detrimentul interesului general, fapt ce a condus la o slăbire a statului și a principalelor instituții.

„Ambițiile conducătorilor și procopsirea celor conduși, rivalitățile de la om la om și de la partid la partid, au absorbit, sleindu-le, toate puterile succesivelor noastre guverne. Slăbiciunea conducerii şi turpitudinile de pe diversele planuri politice, neputând fi mărturisite, au fost acoperite cu florile minciunilor demagogice.

Fiecare partid promitea marea eu sarea când era în opoziție, criticând cu asprime, cu violentă și cu dreptate activitatea de guvern a concurentului. Fiecare partid, odată ajuns la putere, își uita toate angajamentele luate în opoziție și continua, cu alți oameni, greșelile guvernului pe care îl în locuia. (…)

Grație acestei continuități în cele rele, nu am putut realiza în patru decenii decât aparențele unui stat organizat. În momentul marilor prefaceri ale Europei și ale lumii, ne prezentam cu vitala noastră problemă agrară nerezolvată, cu o armată de fațadă, cu o aparență de administrație de justiție și de educație (…)”, scria Constantin Argetoianu.

„Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți, altfel înregistram Turtucaia deja în 1913”

În ceea ce privește campania din Bulgaria, Argetoianu consideră că norocul României a fost determinat de epuizarea forțele bulgare, care au fost surprinse într-un moment greu, fiind istovite de luptele purtate în cele două războaie balcanice.

„Am avut norocul să dăm peste bulgari istoviți printr-un prea lung război, prea lung pentru puterile lor, şi după experiența noastră putem să o spun, `prin holeră` (pe care au tăinuit-o cât au putut), căci altfel înregistram Turtucaia deja în 1913. În loc de Turtucaia ne-am ales cu Orhanie, care ne-a costat atâția oameni. Dar am scăpat de rușine”, își încheia analiza Constantin Argetoianu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

Cum s-a vândut comuniştilor masonul şi marele scriitor Sadoveanu. Apoi a asistat impasibil la închiderea în puşcării „a fraţilor săi”

Cum era să moară liderul conservatorilor români într-un duel cu pistoale

Armata Română, lovită de epidemia de holeră în campania din Bulgaria: „Mureau oamenii ca muștele”