„Omul-fântână”, aruncat din castel în saga nordică veche de 800 de ani, a fost identificat

Un pasaj din Saga norvegiană Sverris Saga, povestea veche de 800 de ani a regelui Sverre Sigurdsson, descrie un raid militar care a avut loc în anul 1197 d.Hr., în timpul căruia un cadavru a fost aruncat într-o fântână de la castelul Sverresborg, lângă Trondheim, în centrul Norvegiei, probabil ca o încercare de a otrăvi principala sursă de apă pentru locuitorii din zonă.

Un nou studiu publicat în revista Cell Press iScience descrie modul în care cercetătorii au utilizat ADN-ul antic pentru a corobora evenimentele din saga și pentru a descoperi detalii despre „omul-fântână”, îmbinând istoria și arheologia cu știința și stabilind un precedent pentru cercetările viitoare asupra figurilor istorice.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

„Este pentru prima dată când o persoană descrisă în aceste texte istorice a fost într-adevăr găsită”, spune profesorul Michael D. Martin de la Muzeul Universitar al Universității norvegiene de Știință și Tehnologie din Trondheim, Norvegia.

„Există o mulțime de astfel de rămășițe medievale și antice în toată Europa, iar acestea sunt studiate din ce în ce mai mult prin metode genomice.”

În 1938, au fost găsite oase în fântâna de la Castelul Sverresborg, dar cercetătorii de la acea vreme nu aveau instrumentele necesare pentru a face mai mult în afară de analiza vizuală. Acum, datarea cu radiocarbon și tehnologia avansată de secvențiere a genelor au permis cercetătorilor să contureze o imagine mai complexă despre cine a fost omul din puț.

Un pasaj dintr-o sagă norvegiană

Datarea cu radiocarbon a confirmat că trupul are o vechime de aproximativ 900 de ani, iar studiile efectuate în 2014 și 2016 au confirmat că trupul aparținea unui bărbat care avea între 30 și 40 de ani la momentul morții.

„Textul nu este absolut corect – ceea ce am văzut este că realitatea este mult mai complexă decât textul”, spune arheologul Anna Petersén de la Institutul Norvegian de Cercetare a Patrimoniului Cultural din Oslo, Norvegia.

„Putem corobora ceea ce s-a întâmplat de fapt într-un mod mai neutru”, spune Dr. Martin Rene Ellegaard de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie. Ca parte a lucrării sale de doctorat, Ellegaard a folosit mostre dintr-un dinte obținut din schelet pentru a-i secvenția genomul.

Cu ajutorul acestor informații, echipa a putut stabili că, cel mai probabil, acesta avea ochii albaștri și părul blond sau castaniu deschis, iar strămoșii săi proveneau probabil din cel mai sudic comitat norvegian din Vest-Agder de astăzi, scrie EurekAlert.

Cercetătorii au putut să tragă concluzii cu privire la ascendența lui datorită unei cantități mari de date de referință din genomurile norvegienilor din zilele noastre, puse la dispoziție prin colaborarea cu profesorul Agnar Helgason de la deCODE Genetics din Islanda.

Trupul are o vechime de aproximativ 900 de ani

„Cea mai mare parte a activității noastre se bazează pe existența datelor de referință”, spune Ellegaard. „Așadar, cu cât secvențiem mai multe genomuri antice și mai mulți indivizi moderni, cu atât analiza va fi mai bună în viitor”. „Aceste date de referință sunt literalmente mii de genomuri ale norvegienilor moderni și multe mii de alte genomuri europene”, spune Martin.

Cu toate acestea, această tehnologie are limitările sale, deoarece prelevarea de probe din genom a necesitat îndepărtarea suprafeței exterioare a dintelui său – pentru a evita contaminarea de către cei care l-au manipulat în medii nesterile, cum ar fi în timpul excavațiilor – și măcinarea dintelui până la obținerea unei pulberi.

Acest lucru înseamnă că eșantionul nu mai poate fi utilizat pentru teste ulterioare, iar cercetătorii nu au putut obține date cu privire la agenții patogeni pe care i-ar fi putut purta în momentul morții sale.

Cercetătorii spun că ar dori să testeze mostre de la alte figuri istorice. „Se crede că importantul sfânt norvegian Olaf este îngropat undeva în catedrala din Trondheim”, spune Martin, „așa că mă gândesc că, dacă în cele din urmă rămășițele sale vor fi descoperite, ar putea exista un efort de a-l descrie fizic și de a-i urmări ascendența folosind secvențierea genetică.”

Vă recomandăm să mai citiți și:

Schelet vechi de 16.000 de ani, cristale și unelte de piatră descoperite în peșterile din Malaezia

De ce nu poate fi excavat cel mai complet schelet de neanderthalian găsit vreodată?

Cât de adevărate sunt scheletele de dinozauri din muzee?

O boală eradicată în zilele noastre a fost găsită pe scheletele copiilor incași