Harold Shipman, cunoscut și ca „Dr. Moarte”, este menționat de britannica.com în topul 7 al celor mai mari criminali din istorie. Shipman, medic de profesie, născut la 14 ianuarie 1946 și decedat la 13 ianuarie 2004, la vârsta de 57 de ani, ar fi ucis 284 de pacienți în cele două clinici din Greater Manchester, Anglia, în care a profesat între 1972 și 1998.
Nu a fost prins până când mai multe persoane au tras un semnal de alarmă, inclusiv un antreprenor de pompe funebre care a fost surprins de numărul mare de certificate de incinerare la care Shipman a participat, precum și de faptul că majoritatea cazurilor erau femei în vârstă despre care s-a constatat că au murit în pat în timpul zilei. Chiar și după ce poliția a început investigațiile, din lipsa unei gestionări corecte a cazurilor, Shipman a continuat să ucidă. Dar punctul final al crimelor a avut loc după ce Shipman a încercat să întocmească un testament pentru o victimă care îl numea beneficiar, suspiciunile fiicei victimei fiind în cele din urmă pista care a dus spre prinderea lui. Harold Shipman a fost condamnat definitiv în 2000, pentru ca patru ani mai târziu, în ianuarie 2004, să se sinucidă.
Născut la 14 ianuarie 1946, în Nottingham, Anglia, Harold Shipman a crescut într-o familie de muncitori din Manchester, de mic fiind profund marcat de moartea mamei sale care suferise de cancerul pulmonar. În timpul tratamentelor pe care aceasta le-a primit înainte să moară, inclusiv injecții cu morfină pentru a i se ameliora durerea, Shipman a dezvoltat o curiozitate și un interes aparte pentru medicină, astfel că anul 1970 îl găsea absolvent al Universității de Medicină din Leeds, la scurt timp angajându-se ca medic generalist.
După ce a lucrat la mai multe spitale, în 1977 Shipman s-a stabilit în Hyde, Greater Manchester, însă deși la început cariera sa părea promițătoare, deschizându-și inclusiv un cabinet care avea succes, a fost forțat să urmeze un program de reabilitare după ce a fost prins că falsificase prescripții pentru pethidină, un opiat la care devenise dependent.
Shipman a început să își omoare pacienții prin injectarea acestora cu doze letale de diamorfină (un derivat al morfinei), majoritatea victimelor fiind femei în vârstă care păreau sănătoase înainte de întâlnirile cu el. Un caz notabil care a dus la descoperirea sa a fost cel din 1998 al lui Kathleen Grundy, o fostă primăriță care a murit în circumstanțe suspecte la vârsta de 81 de ani, la câteva ore după ce Shipman o vizitase în locuința acesteia. O modificare recentă a testamentului ei l-a numit pe Shipman drept moștenitor principal.
„Familia ei a fost nedumerită de moartea bruscă a bătrânei (părea să fie sănătoasă)”, scrie britannica.com, „și implicit de faptul că testamentul femeii fusese modificat în beneficiul lui Shipman, lăsându-i medicului întreaga avere, evaluată la aproximativ 400 000 de lire sterline. Pe lângă toate aceste suspiciuni, mai exista și aceea că Shipman insista vehement că nu era necesară o autopsie”. Și cazurile suspecte au început să curgă unul după altul, însă pe fondul – favorabil lui Harold – al erorilor autorităților care nu s-au sesizat la timp și care foarte târziu au început să facă o legătură între morțile bătrânelor și doctor Shipman.
În martie 1998, Dr. Linda Reynolds a alertat autoritățile despre rata neobișnuit de mare de decese printre pacienții lui Shipman, astfel că după investigații suplimentare și exhumarea cadavrului lui Grundy, s-au găsit dovezi ale otrăvirii cu diamorfină. Shipman a fost arestat la 7 septembrie 1998, urmând ca la 5 octombrie 1999 să aibă loc procesul lui în urma căruia a fost găsit vinovat de uciderea a 15 pacienți și condamnat la închisoare pe viață fără posibilitate de eliberare condiționată. În timpul procesului, s-au descoperit dovezi că, de fapt, Shipman ar fi putut avea până la 250 de victime între anii 1971 și 1998.
Shipman s-a sinucis în celulă la 13 ianuarie 2004, cu o zi înainte de împlinirea vârstei de 58 de ani, lăsând în urmă multe întrebări fără răspuns pentru familiile victimelor sale. Unele speculații privind motivele care ar fi stat la baza impulsurilor lui ucigașe, conform presei, ar fi fost că acesta a încercat să răzbune moartea mamei sale, în timp ce alții au sugerat că el Harold Shipman credea că practică eutanasia, eliminând din rândurile populației persoanele în vârstă care altfel ar fi putut deveni o povară pentru sistemul de sănătate. O a treia posibilitate invocată a fost aceea că îi făcea plăcere să știe că, în calitate de medic, avea putere de viață sau de moarte asupra pacienților săi și că uciderea era mijlocul prin care își exprima această putere. În ciuda faptului că a falsificat testamentul uneia dintre victimele sale, câștigul financiar nu pare să fi fost un motiv serios, menționează britannica.com.
Totuși, unul dintre marile semne de întrebare din partea anchetatorilor a fost cum a putut avea loc un număr atât de mare de decese fără a ridica suspiciuni de crimă, mai ales în condițiile în care toți erau pacienții aceluiași medic – respectiv Harold Shipman – și toți erau, de asemenea, sănătoși cu puțin timp înainte de a se întâlni cu el.
După descoperirea crimelor lui Shipman, au existat numeroase reacții și reforme în sistemul de sănătate britanic, cazul scoțând la iveală deficiențe grave în modul în care erau monitorizate practicile medicale și cum erau gestionate plângerile împotriva medicilor. A fost inițiată o revizuire amplă a felului în care sunt supravegheați medicii din Marea Britanie, s-au implementat măsuri mai stricte pentru evaluarea competenței profesionale și pentru raportarea comportamentului suspect, guvernul britanic introducând legislații noi menite să protejeze pacienții și să asigure responsabilitatea medicilor.
Surse:
https://www.britannica.com/list/7-of-historys-most-notorious-serial-killers
https://www.britannica.com/biography/Harold-Shipman
Aldo Valleroni, unul dintre cei mai prolifici compozitori și scriitori italieni
Proscrișii de la Hollywood: „Sunteți sau ați fost vreodată membru al Partidului Comunist?”