„Cea mai zdrobitoare condamnare a lui Marghiloman”. Documentul distrus de Regele Ferdinand

De-a lungul istoriei, mulți oameni politici care au condus România au demonstrat din nefericire că nu au avut capacitea de a interpreta corect evenimentele ce se produceau pe scena internațională. Unul dintre aceștia a fost Alexandru Marghiloman.

În primăvara anului 1918, Germania lansa ultima marea ofensivă în Vestul Europei. Erau ultimele tresăriri militare ale Imperiului German, care era profund erodat de cei patru ani de lupte aprige.

• Podul istoric al României, testat cu preţul vieţii de creatorul său
• Comoară de pe vremea vikingilor, găsită pe un versant din Norvegia după mai bine de 1.000…

Din vara anului 1919, aliații preiau inițiativa pe front și trec la contraofensivă. Toamna avea să aducă prăbușirea Frontului din Balcani al Puterilor Centrale.

Bulgaria va solicita și apoi va semna un armistițiu cu aliații la Salonic, în data de 29 septembrie. O zi mai târziu, la Mudros, Turcia urma exemplul Bulgariei. Întreg eșafodajul Puterilor Centrale se prăbușea.

Ce credeți că făcea Alexandru Marghiloman, primul-ministru al României, în acele momente?

Ion Gheorghe Duca a rezumat cum nu se poate mai bine activitatea pe care a desfășurat-o Alexandru Marghiloman în acele luni.

„Dealtminteri ce credeți că făcea Marghiloman în tot acest răstimp? Nu pricepea nimic, dar absolut nimic din tot ce se întâmpla. Recitind notele zilnice din memoriile lui, rămâi uluit de această fenomenală nepricepere şi inconștiență.

Fiindcă îmi dau seama că vorbele mele pot părea prea aspre sau purtând pecetea patimilor unui adversar, rog pe orice cercetător al acestor istorice vremuri să citească aceste note ca să se convingă singur de temeinicia aprecierilor mele.

Într-adevăr, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, ca şi cum situația ar fi aceeaşi ca cea din primăvară, insista pe lângă Rege pentru ratificare şi pe de altă parte trata cu Puterile Centrale ca să obție de la ele diferite avantaje fără să-și dea seamă nici el, nici Costică Arion, că tot ce se putea obține de la Puterile Centrale în clipa supremă a prăbușirii lor nu putea avea nici o valoare, cel mult să ne compromită inutil în ochii Aliaților învingători”, scria I.G Duca.

Regele Ferdinand îl avertizează pe Alexandru Marghiloman

Norocul României a făcut ca Regele Ferdinand, sfătuit de Ionel Brătianu și de alți politicieni refugiați la Iași, să îl tempereze pe Alexandru Marghiloman. Mai mult, l-a avertizat să nu încheie nicio altă înțelegere cu Puterile Centrale. În fapt, doar refuzul regelui Ferdinand de a parafa Tratatul de Pace încheiat la 7 mai 1918 cu Puterile Centrale a blocat aplicarea clauzelor acestui tratat deosebit de nefast pentru România.

„Regele, care își dădea perfect seama de realitatea lucrurilor, dar care nu-și putea demasca gândurile fiindcă se temea ca primul său ministru să nu-l denunțe austro-germanilor, după îndemnul lui Brătianu şi al lui Știrbei a crezut totuşi necesar să tempereze zelul lui Marghiloman şi în consecinţă i-a trimis din Bicaz, la 24 septembrie, o telegramă cifrată cu următorul cuprins:

`Să evitați nu numai orice angajament nou, dar şi orice negociere relativ la modificări ale clauzelor tratatului deja încheiat care în situația excesiv de frământată a orei prezente rămâne singura bază sigură pentru relaţiile noastre cu Puterile Centrale fără riscul de a crea pentru ziua de mâine noi dificultăți cu alte Puteri`”, își aducea aminte I.G. Duca.

Marghiloman interpretează greșit evenimentele

Din nefericire, atât Alexandru Marghiloman, cât și cei care îl sfătuiau, precum Costică Arion, continua discuțiile cu Puterile Centrale și interpretau greșit evoluția luptelor atât de pe frontul de Vest, cât și din Balcani.

Înfrângerile pe care le sufereau Puterile Centrale i se păreau lui Marghiloman momente de neratat pentru a trata cu ele clauze mai bune care să le înlocuiască pe cele din Tratatul de la București. Pentru foarte mulți contemporani ai acelor evenimente era clar încă de la sosirea toamnei anului 1918 că Puterile Centrale se prăbușesc și urmau a fi înfrânte rapid. Nu însă și pentru Alexandru Marghiloman.

„Mai categoric nici nu se putea şi totuşi atât Marghiloman cât și Costică Arion continuau discuțiile cu germanii şi austriecii. Fiecare înfrângere a Puterilor Centrale nu le apare decât ca un fericit prilej pentru a mai obține o concesie de la ele.

După armistițiul bulgar, formula lor e: `Dacă vreți să ratificăm pacea de la Bucureşti, trebuie să ne restituiți Dobrogea, altminteri e imposibil`; şi discuții nesfârșite pe această temă. După noile victorii din Apus, formula se schimbă: `Ne mai trebuie pe lângă Dobrogea şi evacuarea prealabilă a Bucureștilor`. Mare bucurie fiindcă Mackensen (comandantul trupelor de ocupație de pe teritoriul României, n.r.) pare dispus să facă această concesie.

După înfrângerile austriece pe frontul italian, adică în clipa în care ultimul om de pe stradă își dădea seama de sfărâmarea Împărăției austro-ungare, Marghiloman şi ministrul său de Externe cereau la Budapesta şi la Viena, ce credeți?… rectificarea graniţei din Carpați şi reîntoarcerea la linia dinainte de pacea de la Bucureşti”, consemna Duca.

„Cea mai zdrobitoare condamnare a lui Marghiloman”

Marghiloman a continuat să nu vadă realitatea, ba chiar ajunsese să îl someze pe regele Ferdiand, chiar în momentul în care care Puterile Centrale se prăbușeau. Alexandru Marghiloman persista în lipsa de viziune politică, deși evenimentele se succedau cu repeziciunea.

„Mai mult, într-o convorbire cu Regele, la 27 septembrie, Marghiloman, necăjit de rezistența regală, îi adresează aproape o somațiune – `a sosit momentul să ne alegem politica; trebuie să ştim ce vrem` – şi Marghiloman se rostește hotărât pentru o politică alături de Puterile Centrale şi, ca să nu mai încapă nici o îndoială despre gândurile lui, anunță solemn pe Rege că îi va remite un memoriu scris asupra părerilor lui. Şi memoriul a fost remis.

Textul lui e cea mai zdrobitoare condamnare a lui Marghiloman, testimoniul incapacităţii şi uimitoarei lipse de simț al realităților la cel ce avea în acele clipe în mână destinele României. Mă tem că dintr-un simțământ de generoasă compătimire, Regele Ferdinand a distrus după război acest simptomatic memoriu şi că astfel urmele lui au dispărut din arhivele regale, deşi existența lui nici Marghiloman nu o neagă în memoriile lui”, mai nota în memoriile sale I.G. Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Misiunea secretă pe care a îndeplinit-o un diplomat român la cererea primului-ministru francez: „Vei pleca cu pașaport francez şi uniformă franceză”

Sfaturile lui Titu Maiorescu pentru tânărul politician Constantin Argetoianu

I.G. Duca, provocat de vărul său la un duel cu pistoale în Copou: „A trebuit să ridic mănușa”

Vara dinaintea Marii Uniri. „Enescu reușea să dea singur iluzia unei adevărate orchestre”