Smaranda Brăescu, Regina Înălțimilor, prima femeie parașutist a României

De-a lungul istoriei, numeroase femei au depășit barierele de gen și au deschis calea pentru femei în profesii dominate în mod tradițional de bărbați. Un astfel de domeniu este parașutismul. Un sport extrem și palpitant sau o abilitate necesară pentru personalul militar, parașutismul a fost mult timp considerat o activitate potrivită bărbaților. Dar, cu toate acestea, au existat numeroase femei curajoase și ambițioase care au sfidat aceste stereotipuri, aducându-și contribuții semnificative în domeniul parașutismului.

Una dintre primele femei parașutiste înregistrate a fost franțuzoaica Jeanne Geneviève Labrosse care, în 1783, a sărit dintr-un balon cu aer cald cu un parasolar pentru a testa eficiența acestuia ca parașută. Câțiva ani mai târziu, la 12 octombrie 1799, Labrosse a devenit prima care a urcat singură și prima femeie care a coborât cu parașuta, de la o altitudine de 900 de metri asta după ce, la 10 noiembrie 1798, a zburat pentru prima dată cu un balon.

• Misterul Pietrei de Altar de la Stonehenge devine și mai ciudat
• Ziua în care românii au devenit „toleraţi”

Alte pioniere în parașutism au fost și Georgia Tiny Broadwick, Pvts. Joyce Kutsch și Rita Johnson. Georgia Tiny Broadwick, născută Georgia Ann Thompson, a fost prima femeie care a sărit cu parașuta dintr-un avion. Ea și-a început cariera în parașutism în 1908, când a sărit dintr-un balon cu aer cald la Târgul de stat din Carolina de Nord, iar în 1913 a intrat în istorie devenind prima femeie care s-a parașutat dintr-un avion. De-a lungul carierei sale, a efectuat peste 1.100 de salturi.

La 14 decembrie 1973, Pvts. Joyce Kutsch și Rita Johnson au devenit primele femei parașutiste care au absolvit Școala de bază aeropurtată de la Fort Benning, Georgia.

România se află și ea pe podiumul parașutistelor lumii datorită Smarandei Brăescu, una dintre cele mai cunoscute personalități feminine din domeniul aviației române, prima femeie parașutist cu brevet din România.

Născută la 21 mai 1897 la Hănțești, Buciumeni, județul Galați, Smaranda Brăescu a fost prima femeie parașutist cu licență din România. A deținut titlul de campioană europeană la parașutism în 1931, campioană mondială în 1932, cu un salt record de la 7200 m la Sacramento, SUA.

Smaranda Brăescu a făcut parte dintr-o familie modestă. A urmat cursurile școlii primare din satul vecin Vizurești, comuna Buciumeni, între anii 1904 și 1909, iar în 1911 s-a înscris la Școala profesională de fete din Bârlad, pe care a absolvit-o în 1916. Din cauza situației financiare dificile a familiei sale, a fost trimisă la București, unde a stat la internatul de fete Elena Doamna, studiind la Școala Normală Principesa Elisabeta, iar mai târziu la Academia de Arte Frumoase din București, între 1924 și 1929. În timpul războiului, Smaranda Brăescu, revenită în satul natal, a profesat ca învățătoare.

În visul ei de a deveni parașutistă, Smaranda Brăescu a fost inspirată de experiența de a fi asistat, la vârsta de 15 ani, la unul dintre primele raiduri aeriene ale unui aviator militar român, locotenentul Gheorghe Negrilescu, în mai 1912, avionul lui aterizând în Grădina Publică Bârlad. A fost momentul de cotitură din viața Smarandei, deoarece până în acea clipă planurile ei de viitor se îndreptau către o carieră de pictoriță sau profesoară de artă. De altfel, Smaranda s-a şi înscris la Şcoala Superioadă de Blle-Arte din Iaşi, după ce autorităţile nu i-au permis accesul la şcoala de paraşutism.

Însă în vara anului 1928, la invitația unui inginer german, Smaranda Brăescu a ajuns la Berlin pentru a urma cursuri de parașutism. La Berlin a avut loc și saltul ei inaugural, o experiență pe care a comparat-o cu cea a „unui copil care reușește să facă un truc”. Ulterior, România a devenit a patra țară europeană, după Franța, Cehoslovacia și Elveția, care se mândrește cu o femeie parașutist certificată.

Întoarsă în România, aventura Samarandei Brăescu în lumea parașutismului a continuat, nu însă și fără incidente și peripeții. La Brașov, motorul aeronavei din care urma să sară a cedat în timpul decolării, la Brăila, a căzut în Dunăre, iar la Cluj-Napoca și Satu Mare, a aterizat printre copaci. În 1929 şi 1930, Smaranda Brăescu a fost implicată în două accidente care au necesitat recuperare în spital timp de jumătate de an, odată întremată însă, Brăescu revenind la antrenamente intense și obținând aprobarea Comandamentului Superior al Aviaţiei, în colaborare cu Inspectoratul General al Aeronauticii, pentru a atinge recorduri europene și mondiale în săriturile cu parașuta.

Prin urmare, realizările ei se țin lanț. La 2 octombrie 1931, însoțită de un avion medical și unul aparținând Aeroclubului, Smaranda Brăescu a decolat de pe aerodromul din Pipera la bordul unui avion francez, pilotat de aviatorul Alexandru Papană, câteva minute mai târziu aruncându-se cu parașuta de la o înălțime de 6000 m, saltul efectuându-l fără mască de oxigen și, după aproape 22 de minute, prima femeie parașutist din România având să aterizeze într-un lan de porumb din Câmpia Bărăgan, la 28 de km de Slobozia. Această realizare i-a adus certificatul recunoscut de Federaţia Aeronautică Internaţională, prin care Smaranda Brăescu deţinea recordul naţional la saltul cu paraşuta, la ambele categorii – femei și bărbați, atingând, de asemenea, și recordul feminin la nivel mondial.

Ambițiile Smarandei Brăescu au depășit granițele Europei ducând-o până în Statele Unite ale Americii unde, recordman mondial la saltul cu parașuta era un bărbat care efectuase un salt de la 6628 de metri, românca dorind să-i ia locul pe podium. După aproape 4 luni de antrenamente intense, Smaranda Brăescu reușeste, la 19 mai 1932, să devină campioană mondială la saltul cu parașuta, după ce s-a aruncat în aer de la 7233 de metri.

Doi ani mai târziu, obține la New York un brevet de pilot civil, devenind astfel prima femeie din Europa brevetată ca pilot al Statelor Unite ale Americii, la 27 aprilie 1936 traversând Munții Iugoslaviei, la bordul avionului ei personal, iar la 19 mai, același an, tot la bordul propriului avion, pornind într-un raid de 1100 km, deasupra Mării Mediterane, de la Roma la Tripoli. O premieră mondială.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Smaranda Brăescu a servit ca pilot în „Escadrila Albă” de avioane medicale atât pe frontul de Est, cât și pe cel de Vest, operând în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia, în semn de recunoaștere a curajului și a serviciilor sale, în 1943 fiind decorată cu onorabila Crucea Regina Maria, clasa a III-a.

În perioada postbelică, Smaranda Brăescu și-a demonstrat curajul și angajamentul față de democrație, protestând împotriva alegerilor frauduloase din noiembrie 1946. Alături de alte personalități, a semnat un memorandum prezentat Comisiei Aliate de Control, document care a căzut în mâinile delegației sovietice și, drept urmare, Smaranda Brăescu a fost condamnată în contumacie la doi ani de închisoare, după ce a refuzat să denunțe grupurile de opoziție ale regimului comunist.

Smaranda Brăescu a reușit să fugă din București, documentele istorice notând că aceasta s-a ascuns probabil într-o mănăstire, sub numele de Maria Popescu, după ce ar fi fost adăpostită de mai multe rude ale ei din Moldova și Transilvania, la rândul lor, cei care au încercat să o ajute fiind pedepsiți de crucificatorii comuniști și condamnaţi la ani grei de temniţă şi muncă de exterminare la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Deși nu sunt cunoscute multe date legate de ultimele momente din viața acestei personalități marcante a României, totuși se știe faptul că Smaranda Brăescu s-a îmbolnăvit de cancer la sân, fiind operată pe ascuns de profesorul Fălcoianu, la Clinica Universitară din Cluj-Napoca și supravegheată de profesorii Iuliu Hațieganu și Ion Macovei. Cu toate acestea, în pofida îngrijirilor de care a avut parte, starea sănătății ei a regresat, Smaranda Brăescu decedând la 50 de ani, la 2 februarie 1948. Se crede că rămășițele ei ar fi depuse în Cimitirul Central din Cluj.

Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist din România care a adus în țară primul record mondial absolut în domeniul sporturilor aeriene, a reprezentat România în toate aparițiile publice, inclusiv în forurile militare și sportive de rang înalt din SUA, purtând întotdeauna ia românească.

„Deşi celebră, avea o comportare extreme de modestă, afabilă şi prietenoasă cu toată lumea. Mare patriot, la toate festivităţile şi recepţiile date în cinstea ei, Smarandra Brăiescu s-a prezentat atât în ţară cât şi în saloanele înaltelor foruri militare şi sportive din Statele Unite ale Americii în costumul naţional, demonstrând şi în acest fel dragostea ei pentru  patria sa şi pentru tot ce-I românesc”. (Istoricul Constantin Gheorghiu).

Surse:

https://feminismforreal.com/smaranda-braescu-the-pioneer-of-romanian-skydiving/

https://www.themarketforideas.com/smaranda-braescu-the-girl-with-her-head-in-the-clouds-a433/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mae Jemison, prima femeie afro-americană care a ajuns în spațiu

Cine este prima femeie care va conduce forțele armate ale Canadei?

Jane Campion, prima femeie regizoare care a primit Palme d’Or la Cannes

Românca Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume