Momentul în care politicienii români au realizat că Germania pierde Primul Război Mondial

După ce România a fost obligată să semneze Tratatul de Pace cu Puterile Centrale, din 7 mai 1918, singurele speranțe ale românilor erau reprezentate de o posibilă victorie a aliaților în confruntările de pe Frontul de Vest. Însă veștile despre luptele din Franța ajungeau greu și distorsionat în România.

În primăvara anului 1918, trupele germane au demarat o ofensivă extinsă pe Frontul de Vest, însă forțele aliate au rezistat. Mai mult, în vara acelui an au trecut la contraofensivă.

• Curiosul drum al Japoniei, de la modernizare la război
• Povestea spărgătorului de nuci

Luptele îndârjite de pe Frontul de Vest erau urmărite cu mare atenție de români. Dar, de cele mai multe ori, știrile ce ajungeau în România erau contradictorii.

Atât Puterile Centrale, cât și aliații doreau prin propagandă să exploateze chiar și cel mai mic succes de pe front.

„Multă vreme n-am atribuit izbânzilor de pe frontul francez însemnătatea pe care ele o aveau în realitate”

Aflat la Iași în primăvara și vara anului 1918, Ion Gheorghe Duca a lăsat mărturii importante despre modul în care urmăreau politicienii români refugiați în capitala Moldovei luptele de pe Frontul de Vest.

„A doua zi după serbarea națională franceză de la 14 iulie, francezii au respins lângă Reims un viguros atac german şi aliaţii au început o serie neîntreruptă de victorii şi de înaintări când pe un punct, când pe altul de la Marea Nordului şi până în Alsacia.

În septembrie, aceste succese luau o extindere cu adevărat simptomatică. Trebuie să mărturisesc însă, cu toată sinceritatea, că multă vreme n-am atribuit la Iaşi izbânzilor de pe frontul francez însemnătatea pe care ele o aveau în realitate.

Pe de o parte, informaţiile noastre erau foarte imperfecte. Cu Franţa şi cu Anglia nu mai existau posibilități de comunicare.

Singurele știri mai amănunțite ne veneau prin Saint-Aulaire (ambasadorul francez în România, n.r.) şi prin Sir George Barclay (ambasadorul englez în România, n.r.), dar de fapt şi ei nu prea erau ținuți la curent de guvernele lor cu cele ce se petreceau, fiindcă Parisul şi Londra se temeau ca destăinuirile lor să fie interceptate de comandamentele germane stăpâne acum nu numai în teritoriile ocupate, dar şi în Moldova”, își aducea aminte I.G. Duca.

Intervenția decisivă a trupelor americane era așteptată să aibă loc în 1919

Astfel stând lucrurile, singurele surse de informare pentru politicienii români erau comunicatele oficiale ale beligeranților, dar de cele mai multe ori acestea se contraziceau astfel încât era destul de greu de deslușit evoluția luptelor de pe Frontul de Vest.

Mai mult, deși se știa despre faptul că trupele americane se adunau în Franța, intervenția lor în lupte era așteptată abia peste un an.

„Eram deci reduși la comunicatele oficiale ale aliaților care ni se păreau firește bune, dar care, fiind adesea contrazise de cele germane, ne împiedicau să avem oglinda exactă a situaţiei. Pe de altă parte, speranțele de spargere a frontului cu care trăiserăm atâta vreme fuseseră atât de des dezmințite în cursul ultimilor patru ani, încât nu ne venea nici acum să credem şi să nădăjduim că ne apropiam de o întorsătură decisivă a operațiunilor.

După concepțiile noastre, lovitura decisivă nu putea fi dată germanilor decât în ziua în care americanii vor fi sosit în Franţa. Or, după câte știam, intervenția adevărată şi efectiva intervenție a armatelor americane trebuia să aibă loc abia în primăvara anului 1919”, nota I.G Duca.

Prăbușirea Frontului Balcanic i-a surprins pe politicienii români

Cunoscând că trupele americane sosesc într-un număr tot mai mare în Franța, politicienii români refugiați la Iași erau mai atenți la acest aspect decât la desfășurarea propriu-zisă a luptelor. De altfel, prăbușirea Frontului Balcanic al Puterilor Centrale și armistițiul pe care Bulgaria l-a încheiat cu aliații au reprezentat o adevărată surpriză.

„Ne obișnuisem deci cu ideea că abia atunci se poate aștepta sfârşitul războiului şi atribuiam o mult mai mare importanță telegramelor care în acest răstimp ne aduceau vești cu privire la transporturile de trupe din Statele Unite în Franţa şi la marea activitate războinică ce se desfășura prin tot cuprinsul marii democrații americane, decât telegramelor care anunțau victoriile aliaților.

La drept vorbind, nu ne-am trezit la realitate decât atunci când am aflat despre armistițiul bulgar. Când am văzut că frontul balcanic, a cărui însemnătate o cunoaștem bine, se prăbușește, am înţeles că evenimentele se precipită şi bucuria noastră a fost subit atât de mare încât în primele zile parcă nu îndrăzneam să ne-o mărturisim”, mai nota Duca.

Odată cu prăbușirea Frontului Balcanic, și politicienii români de la Iași au început să înțeleagă schimbările politice din Germania. Imperiul German se prăbușea sub povara războiului.

„Am priceput toată semnificația deselor crize de guvern din Germania, semnificație care ne scăpase. Ne-am dat seama că Michaelis (Georg Michaelis, cancelar al Imperiului German între 14 iulie – 1 noiembrie 1917, n.r.), Hertling (Georg Friedrich Karl Freiherr von Hertling, cancelar al Imperiului German între 1 noiembrie 1917 – 30 septembrie 1918, n.r.), Max de Baden (Prințul Maximilian de Baden, cancelar al Imperiului German între 3 octombrie – 9 noiembrie 1918, n.r.) nu sunt decât dovada publică a unei descompuneri interne. Edificiul, falnicul edificiu al Imperiului german – după lupte glorioase şi o eroică rezistență de patru ani – se prăbușea”, concluziona I.G Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rolul României în Al Doilea Război Mondial. Cum am pierdut Basarabia şi Bucovina

O călătorie epică în plin război mondial. De la Paris la București, prin Rusia țaristă

Reflecțiile unui trădător român despre Hitler și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial

Ce rol au dat comuniștii Cetățuii Brașovului după Al Doilea Război Mondial?