Un complot în vremuri de război: Generalul Averescu și bancherul Aristide Blank, în mijlocul unei conspirații politice și militare

În primăvara anului 1917, România trecea prin clipe dramatice. Cea mai mare parte a teritoriului țării era ocupată de trupele Puterilor Centrale, regele Ferdinand și conducerea țării era refugiată la Iași, iar armata trecea printr-un amplu proces de refacere după dezastrul pe care l-a suferit în toamna anului 1916. Chiar și în condiții dramatice, nu lipseau comploturile politice și militare.

 România a intrat în Primul Război Mondial la 27 august 1916 pentru a elibera Transilvania. Doar o săptămâna mai târziu, la Turtucaia, Armata Română avea să sufere prima înfrângere din război. Aveau să urmeze și altele în acea toamnă.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Iarna a adus o stabilizare a frontului, dar două treimi din teritoriul țării era deja ocupat de Puterile Centrale. Bineînțeles, populația, dar și clasa politică a căutat vinovații pentru drama prin care trecea țara.

Toată lumea privea către guvernul condus de Ionel Brătianu. În aceste condiții nu este de mirare că prin tot felul de cercuri politice și militare se urzeau planuri de îndepărtare a lui Ionel Brătianu de la conducerea guvernului

Argetoianu, Siguranța și bancherul

Un astfel de plan a fost elaborat de politicienii Constantin Argetoianu, Grigore Filipescu și Ioan Grădișteanu. Lor li s-au alăturat și alții, dar din grupul conspiraționist lipsea un lider puternic cu autoritate, care să fie acceptat atât de regele Ferdinand, cât și de marea majoritate a românilor. În aceste condiții, atenția conspiraționiștilor s-a îndreptat către generalul Alexandru Averescu, care își exprimase și el nemulțumirea față de politica lui Brătianu. Dar cum puteau lua legătura cu el fără a fi urmăriți de Siguranță?

La acel moment, generalul Averescu își avea cartierul militar amplasat în proximitatea frontului, la Bacău. Cum orice vizită la Averescu putea fi monitorizată de Siguranță, grupul condus de Argetoianu va apela la un artificiu.

„Fără îndoială ar fi fost foarte interesant pentru noi să cunoaștem starea de spirit a generalului (Averescu, n.r.) şi pe altă cale. Dar pe cine să trimitem de vreme ce noi nu puteam merge la Bacău?(…)

Ca să ieșim din încurcătură, Grădișteanu îmi propune o soluţie care niciodată nu mi-ar fi trecut prin minte. Şi anume să trimitem pe Aristide Blank, băiat inteligent şi discret, în afară de politică și foarte intim cu Averescu, căruia îi făcuse multe servicii – zicea Grădișteanu  – şi care, fără să fie pus în curent cu planurile noastre, putea mai bine ca oricine – zicea tot Grădișteanu – să descoase pe general, să-i pătrundă intențiile sau cel puțin starea sufletească şi să ne lămurească și pe noi”, nota Constantin Argetoianu în memoriile sale.

 „În ce ape se scălda generalul”

Aristide Blank cunoștea intențiile lui Argetoianu și ale celorlalți de a-l înlătura pe Brătianu, dar nu știa detaliile.

„Ca toată lumea, era la curent cu acţiunea noastră împotriva guvernului, dar n-avea nici cea mai mică bănuială de legăturile pe care le stabilisem cu Averescu prin Grigore Filipescu. Poate că i-o fi spus ceva Filipescu la Bacău, dar înainte de plecarea lui din Iași nu știa nimic şi bineînțeles că nu l-am pus în curent cu speranțele noastre, nici pe de departe. I-am spus numai că se vorbea de nemulțumirea lui Averescu, că i se atribuiau în public intenții politice, zvonuri pe care le auzise şi el şi că pentru orientarea noastră am fi vrut să știm în ce ape se scălda generalul.

Eram însă prea deochiaţi (expuși, n.r.), şi Grădișteanu şi eu, ca să mergem să-i facem o vizită şi să vedem dacă gândește să păşească pe arena politică. Ne gândisem la el, care nu putea fi bănuit și care sub un pretext oarecare putea să se repeadă până la Bacău fără să fie urmărit, în calitatea lui de ofițer, de agenții Siguranței”, mai scria Argetoianu.

Averescu, mai „montat” împotriva lui Prezan și Berthelot decât împotriva lui Brătianu

Aristide a părut încântat de propunerea lui Argetoianu și măgulit de încrederea pe care i-a arătat-o și i-a spus că putea să meargă neobservat la Bacău deoarece „avea un petec de moșie pe la Moineşti” şi  putea astfel justifica prin interese personale deplasarea sa în zonă.

La întoarcerea de la Bacău, Blank le-a dat „conspiraționiștilor” un amplu raport asupra discuției cu Averescu.

„Generalul, ne-a povestit dânsul (Aristide Blank, n.r.), nu făcea nici un mister de nemulțumirea sa. I-a părut însă mai montat împotriva lui Prezan (Constantin, șeful Marelui Cartier General al Armatei Române, n.r.), lui Berthelot (Henri, șeful Misiunii Militare Franceze în România, n.r.) și a regelui (Ferdinand, n.r.) decât împotriva lui Brătianu. (…)

Vorbea cu o adevărată patimă de șeful Marelui Cartier și nu numai că nu voia să-l recunoască în capul lui (armatei, n.r.), dar îl trata chiar mai rău ca o cârpa murdară. (…) Și împotriva lui Brătianu era mai mult supărat indirect de cauza tuturor mizeriilor de ordin militar ce i se făceau și pe care le inspira vechiul său vrăjmaș, decât direct şi pentru greșelile lui politice. (…) Dar vorbise și politică cu generalul. Pe acest teren Averescu era mult mai închis. În cursul conversației, i-a scăpat această singură imprudență: `Împotriva lui Brătianu oricând și orice, împotriva regelui nimic și niciodată, oricâte motive de nemulțumire aș avea contra lui`”, își aducea aminte Argetoianu.

Într-un final, Alexandru Averescu s-a ferit să intre în jocurile inițiate de Argetoianu. Totuși, în politică avea să intre doar un an mai târziu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mareşalul Averescu, eroul care a reprimat însă răscoala ţăranilor şi l-a ajutat pe Carol al II-lea să instaureze dictatura

De ce a crezut Alexandru Averescu că îl poate manipula pe generalul german Mackensen?

Misiunea secretă pe care nu a îndeplinit-o generalul Averescu

Cum și-a pregătit colonelul Sturdza trădarea. Generalul Averescu: „Are calități, defectele însă precumpănesc”