Un papirus despre copilăria lui Iisus, descoperit în biblioteca unei universități din Germania
Iisus Hristos, figura centrală a Creștinismului, este atât o persoană extrem de influentă, cât și una obscură. Deși existența sa este probabilă (dovezile din afara textelor biblice fiind limitate la câteva referințe), istoricii și teologii știu foarte puține despre el, în special despre copilăria lui Isus.
Există relatări apocrife, cum ar fi Evanghelia Copilăriei, după Toma, care discută despre activitățile miraculoase ale tânărului Isus, dar astfel de povești nu sunt acceptate ca parte a canonului. Acum, însă, un fragment nou descoperit de papirus oferă o versiune și mai veche a acestui text.
Înainte de a discuta despre noul fragment de papirus, trebuie să clarificăm câteva detalii despre istoria Bibliei. Deși această antologie religioasă este considerată a reprezenta canonul credinței creștine și reprezintă cuvântul lui Dumnezeu, ea a suferit schimbări semnificative de-a lungul secolelor. Cele 66 de cărți care compun Biblia au fost scrise de peste 40 de autori și pe o perioadă lungă de timp.
În plus, există multe alte relatări cunoscute sub numele de Apocrife, care sunt povești care nu sunt acceptate ca Scriptură, deși unele ar fi putut fi considerate astfel cândva, subliniază IFL Science.
Un papirus despre copilăria lui Iisus Hristos
Una dintre aceste piese de literatură apocrifă a stat neobservată timp de decenii la Biblioteca de Stat și Universitară Carl von Ossietzky din Hamburg (Germania), un fragment de papirus inventariat ca „P.Hamb.Graec. 1011”.
Potrivit papirologilor dr. Lajos Berkes, de la Institutul pentru Creștinism și Antichitate de la Humboldt-Universität zu Berlin (HU), și prof. Gabriel Nocchi Macedo, de la Universitatea din Liège (Belgia), fragmentul aparține celui mai vechi exemplu cunoscut al Evangheliei Copilăriei, după Toma.
Până acum, cel mai vechi exemplu cunoscut al acestui text aparținea unui codex din secolul al XI-lea d.Hr., dar această nouă piesă a fost probabil scrisă undeva între secolele IV și V d.Hr. Acest lucru este evident mult mai aproape de momentul în care a fost scrisă inițial Evanghelia Copilăriei, după Toma, probabil în secolul al II-lea d.Hr.
Astfel, papirusul oferă noi perspective asupra poveștilor apocrife care încercau să descrie copilăria lui Isus ca o figură miraculoasă. De asemenea, ne ajută să înțelegem cum au fost transmise aceste povești de-a lungul secolelor.
„Fragmentul este de un interes extraordinar pentru cercetare. Pe de o parte, pentru că am putut să-l datăm în secolul IV-V, făcându-l cel mai vechi exemplar cunoscut. Pe de altă parte, pentru că am reușit să obținem noi perspective asupra transmiterii textului”, a declarat dr. Berkes.
„Descoperirile noastre despre această copie greacă târzie a lucrării confirmă evaluarea actuală că Evanghelia Copilăriei, după Toma a fost scrisă inițial în greacă”, a adăugat dr. Nocchi Macedo.
A doua minune a lui Isus
Fragmentul măsoară aproximativ 11 centimetri pe 5 centimetri și conține 13 rânduri de text în limba greacă, cu aproximativ 10 litere pe rând. Acesta a rămas neobservat atât de mult timp deoarece cercetătorii nu credeau că este relevant.
„Se credea că face parte dintr-un document de zi cu zi, cum ar fi o scrisoare privată sau o listă de cumpărături, deoarece scrisul de mână părea atât de stângaci”, a explicat Berkes.
„Am observat mai întâi cuvântul Isus în text. Apoi, comparându-l cu numeroase alte papirusuri digitalizate, l-am descifrat literă cu literă și ne-am dat seama rapid că nu putea fi un document de zi cu zi”, a continuat el.
Prin analizarea și compararea utilizării cuvintelor precum „ciocănit” și „ramură”, care apar în text, cercetătorii au reușit să-l asocieze cu Evanghelia Copilăriei, după Toma.
„Din comparația cu manuscrisele deja cunoscute ale acestei Evanghelii, știm că textul nostru este cel mai vechi. Urmează textul original, care, conform stadiului actual al cercetării, a fost scris în secolul al II-lea d.Hr.”, adaugă cercetătorul.
Papirusul a fost asociat cu o poveste cunoscută sub numele de „învierea vrăbiilor” și probabil a fost creat ca exercițiu de scriere într-o mănăstire, ceea ce explică scrisul de mână neîngrijit.
Povestea în sine explică „al doilea miracol” al lui Hristos, în care copilul Isus se juca lângă un râu unde făcea vrăbii din lut. Atunci când a fost mustrat de tatăl său, Iosif, pentru că făcea un astfel de lucru în ziua Sabatului, copilul ar fi bătut din palme și le-ar fi dat viață figurinelor de lut.
Studiul este publicat în Zeitschrift für Papyrologie und Epigraphik.
Vă recomandăm să citiți și:
Dieta oamenilor din Paleolitic nu era chiar așa cum s-a crezut până acum