Colonelul Claus Schenk Graf von Stauffenberg (1907 – 1944) a rămas în istorie drept omul care a avut o tentativă eșuată de asasinare a lui Adolf Hitler, într-o zi de joi, la 20 iulie 1944. Evenimentul a avut loc la Wolfsschanze, cartierul general secret al lui Hitler din Prusia de Est. La 21 iulie 1944, von Stauffenberg a fost executat.
Stauffenberg, un ofițer al armatei germane în vârstă de 36 de ani la acea vreme, s-a alăturat unui grup de conspiratori care complotau pentru răsturnarea regimului nazist și asasinarea lui Hitler. Stauffenberg, din cauza rănilor suferite în timpul serviciului militar pe Frontul de Est, își pierduse ochiul drept, mâna dreaptă și două degete de la mâna stângă.
Așa cum a fost descris în anumite biografii despre el, Stauffenberg nu era un politician declarat, însă se considera un conservator și un naționalist și chiar dacă la început a susținut politicile naziste, pe măsură ce războiul a avansat, Stauffenberg și-a schimbat părerile, dezvoltând repulsie față de regim. „Era îngrozit de atrocitățile germane din est și de faptul că Germania pierdea războiul”.
În 1944, când Stauffenberg a devenit șeful de stat major al comandantului Armatei germane, a considerat că postul oferit este perfect pentru a avea acces la Hitler, putând astfel să ducă planul de asasinare a dictatorului la bun sfârșit, cu toate riscurile implicate.
Stauffenberg asista la ședința zilnică de informare, între Führer și Înaltul Comandament al Germaniei, fără să se știe că avea o bombă în servietă, pentru a-l ucide pe Hitler și pentru a declanșa o lovitură de stat împotriva conducerii naziste. Bomba era programată să explodeze la 12.30.
„Stăteam în picioare, a intrat Hitler, după care a început conferința”, le povestea într-un interviu acordat celor de la BBC, în 1967, generalul Walter Warlimont, fost ofițer al armatei germane.
„La un moment dat s-a deschis ușa și am văzut intrând un colonel. Mă impresionase prezanța lui. Avea ochiul drept acoperit de un plasture negru și un braț era amputat, dar stătea drept și mi-a dat impresia imaginii unui soldat clasic. Hitler l-a privit fără niciun fel de bunăvoință, iar generalul Keitel l-a prezentat”.
Stauffenberg a plasat servieta sub masa de conferințe și a părăsit sala, pretinzând un apel telefonic urgent. La scurt timp după aceea, bomba a explodat, provocând haos și câteva victime, însă Hitler a supraviețuit doar cu răni minore.
„Nu priveam spre el, așa că nu l-am văzut când a pus servieta sub masă și nici ieșind din cameră la scurt timp după aceea. Trecuseră aproximativ cinci-zece minute – uitasem de el când a avut loc explozia”.
Stauffenberg deja părăsise complexul nazist atunci când a văzut explozia și era convins că Hitler murise.
Dar s-a întâmplat ca după ce Stauffenberg a ieșit din sala de ședințe, cineva să mute servieta în spatele unui picior de masă și, cum explozia nu a fost atât de puternică pe cât s-a dorit, Hitler, care în momentul imploziei era aplecat peste masa din stejar solidă, studiind niște hărți, a fost protejat. Patru persoane au murit în explozie și multe au fost rănite, dar Hitler a supraviețuit.
„Atunci când a explodat bomba, am simțit că mi-ar fi căzut în cap un candelabru imens. M-am prăbușit. Dar am văzut când Hitler a fost scos din încăpere, sprijinit pe brațul lui Keitel. Prima mea impresie a fost că nu era rănit deloc, sau cel puțin nu grav”, mai povestea Warlimont.
Eșecul complotului de asasinare a lui Hitler de la 20 iulie 1944 a dus la o reprimare rapidă din partea regimului nazist. Stauffenberg și alți conspiratori cheie au fost arestați, iar mulți dintre ei au fost executați în zilele următoare. Stauffenberg a fost prins la Berlin în aceeași zi și executat în noaptea de 20 spre 21 iulie 1944, în curtea clădirii Bendlerblock din Berlin.
Evenimentul a devenit cunoscut sub numele de „complotul din 20 iulie” și este considerat una dintre cele mai importante tentative de înlăturare a lui Hitler de la putere în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Tentativa de asasinare a lui Hitler declanșase o represiune pe scară largă împotriva oricărei persoane suspectate de implicare în complot, iar mii de persoane au fost arestate, interogate și, în anumite cazuri, executate sau trimise în lagăre de concentrare.
Hitler, căutând să îi dea drept exemplu negativ pe cei implicați în complot, a decis ca pe mulți dintre ofițerii militari de rang înalt, funcționarii publici și civilii suspectați de simpatizare cu conspiratorii să fie eliminați din funcțiile lor și, eventual, arestați. Toate acestea, plus lansarea unei campanii a regimului de a îi discredita pe conspiratori și motivele acestora.
Totuși, acțiunile lui Stauffenberg au fost recunoscute de atunci ca un act semnificativ de rezistență împotriva regimului nazist, acesta fiind considerat una dintre figurile cheie ale mișcării de rezistență germană din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Surse:
https://www.bbc.com/news/magazine-28330605
Momentul ratat de francezi în care puteau respinge atacul lui Hitler din Ardeni
Reflecțiile unui trădător român despre Hitler și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial
Pentru Hitler, „Balcanii începeau la Prut”. Sovieticii și „problema” Basarabiei
Eva Braun, fotograf, iubită și soție (pentru doar 40 de ore) a lui Adolf Hitler