Jocul „58 de Găuri” este cel mai vechi joc din lume. Noi cercetări dau peste cap ce se credea despre proveniența acestuia.
Conform interpretărilor tradiționale, jocul pe tablă a apărut pentru prima dată în Egiptul antic în timpul celui de-al doilea mileniu î.Hr., dar săpăturile recente au descoperit dovezi ale jocului în Caucazul de Sud în aceeași perioadă, punând la încercare înțelegerea despre originile sale.
Uneori numit „câini și șacali” datorită pieselor de joc cu capete de animale sculptate, cel mai vechi joc din lume a fost jucat timp de secole, din perioada mijlocie a Epocii Bronzului și până în Epoca Fierului. Jocul constă dintr-o tablă, uneori un obiect special creat, alteori doar o sculptură pe o suprafață plană, care are rânduri de găuri făcute în ea. Aceste găuri sunt concepute pentru a înfige în ele țăruși.
În total, tabla are 58 de găuri, aranjate în două linii paralele de câte 10 găuri în centru, care sunt înconjurate de un arc de 38 de găuri. Pentru a juca, fiecare jucător are cinci țăruși și își mută rând pe rând țărușii de la punctul de plecare și apoi pe partea sa până la punctul final. Unele găuri au linii între ele care servesc drept „tobogane” sau „scări”, oferindu-le jucătorilor șansa de a avansa rapid sau de a cădea înapoi. Numărul de poziții pe care un jucător le poate muta este determinat de aruncarea unui zar, de aruncarea unor bețe sau de un mecanism similar. Trebuie menționat că jocul a evoluat de-a lungul secolelor, așa că poate fi jucat în moduri diferite în funcție de perioadă sau locație.
În prezent, aproximativ 80 de table de joc au fost colectate și sunt expuse în muzee din întreaga lume. Forma tablei este văzută în general drept un indicator al locului și perioadei în care a fost creată, iar exemple au fost găsite în multe locuri, cum ar fi în Egipt, Levant, Mesopotamia, Iran și Anatolia, notează IFL Science.
Cel mai vechi exemplu datat provine dintr-un mormânt din el-Assasif, o necropolă de lângă Luxor, pe malul vestic al orașului Teba, Egipt. Jocul probabil i-a aparținut unuia dintre oficialii faraonului Mentuhotep II, care a domnit între 2060 și 2009 î.Hr.
Un alt exemplu timpuriu a fost găsit în Stratul II la Kültepe, în Anatolia centrală, care datează probabil din jurul anilor 1885-1836 î.Hr.
Având în vedere că cele mai vechi exemple datate au fost găsite în Egipt, se presupunea adesea că acesta a fost locul unde a fost inventat jocul. Totuși, există dezbateri pe această temă. Alți cercetători au argumentat că jocul ar putea să fi apărut din sud-vestul Asiei, unde a fost popular și pare să fi avut o perioadă de utilizare mai lungă și mai consistentă.
Acum, noi cercetări realizate de arheologii Walter Crist și Rahman Abdullayev oferă dovezi mai solide pentru a susține acest argument.
Conform studiului, există dovezi din Azerbaidjan că oamenii jucau acest joc în perioada târzie a mileniului al treilea până la începutul mileniului al doilea î.Hr., cu mult înainte ca acesta să apară în Egipt. Mai mult, se pare că cei care îl jucau participau și la interacțiuni regionale care se întindeau în sud-vestul Asiei la acea vreme.
„Diversitatea tablelor de joc cu cincizeci și opt de găuri din sud-vestul Asiei, precum și apariția și longevitatea lor timpurie acolo, oferă un argument mai puternic pentru o origine mai nordică decât Egiptul”, explică autorii.
Cea mai bine documentată versiune a jocului provine din Rezervația Națională Gobustan, aflată lângă țărmul vestic al Mării Caspice, la sud-vest de Baku. Jocul constă dintr-un model cioplit într-o piatră și a fost descoperit accidental în 2015.
„Realizat ca o serie de depresiuni superficiale, cu canale înguste care conectează anumite găuri, modelul seamănă îndeaproape cu tablele găsite în sud-vestul Asiei și Egipt”, scriu Crist și Abdullayev.
Alte exemple ale jocului au fost găsite la siturile din Ağdaşdüzü, Yeni Türkan și Dübəndi.
„Aceste exemple ale jocului cu cincizeci și opt de găuri se adaugă la descoperirile anterioare și sugerează o reorientare a gândirii noastre despre acest joc drept un instrument pentru interpretarea siturilor pe care sunt găsite”, argumentează autorii.
„Clar, culturile de jocuri care se întindeau în nord-estul Africii și vestul Asiei în timpul Epocii Bronzului Mijlociu includeau și regiunea Caucazului”, spun aceștia.
Crist și Abdullayev cred că jocul s-a răspândit prin rutele comerciale, mai degrabă decât prin obiecte sau idei răspândite prin cuceriri. Deși munca lor sugerează că „58 de Găuri” ar putea să-și fi avut originea în sud-vestul Asiei înainte de a deveni popular în Egipt, autorii subliniază că este nevoie de mai multe informații înainte ca o cultură individuală să poată fi creditată cu inventarea sa.
„Indiferent de originea jocului cu cincizeci și opt de găuri, acesta a fost rapid adoptat și jucat de o mare varietate de oameni, de la nobilimea Regatului de Mijloc din Egipt până la crescătorii de vite din Caucaz, și de la comercianții asirieni din Anatolia până la muncitorii care construiau piramidele din Regatul de Mijloc”, scriu oamenii de știință.
Răspândirea jocului este o mărturie a capacității jocurilor de a acționa drept „lubrifianți sociali”, facilitând interacțiunea peste granițele sociale și culturale.
„Jocurile sunt deosebit de potrivite pentru construirea relațiilor între comercianți, deoarece jocurile sunt un mod prin care oamenii își judecă încrederea reciprocă, informând relațiile sociale și economice viitoare”, explică autorii.
Natura acestor table de joc este oarecum „efemeră,” argumentează Crist și Abdullayev. Aceasta sugerează că existența lor în evidențele arheologice ar fi putut fi ușor trecută cu vederea. Poate că alte versiuni ale jocului așteaptă să fie redescoperite, în special în Caucaz, ceea ce ar putea aduce mai multă lumină asupra istoriei acestei regiuni și a modului în care a apărut cel mai vechi joc din lume.
Studiul este publicat în European Journal of Archaeology.
Modul brutal în care erau îngropate femeile neolitice din Europa
Ce plante folosesc urmașii incașilor pentru medicina tradițională?
Care este cel mai vechi desert din lume? Ar fi fost gătit chiar de Noe!
Ce au dezvăluit fosilele din Jurasic despre evoluția omului?