David Cameron: „Sistemul politic și economia sunt distruse. La fel și societatea. Acesta este motivul pentru care oamenii sunt atât de deprimați”

Șeful diplomației britanice și fost prim-ministru al Regatului Unit din 2010 până în 2016, David William Donald Cameron s-a născut la 9 octombrie 1966, în Marylebone, Londra, Anglia.

Cameron provine dintr-o familie proeminentă, cu un trecut în afaceri și politică. Tatăl său, Ian Donald Cameron, a fost agent de bursă, iar mama sa, Mary Fleur, judecător. Cameron este căsătorit cu Samantha Cameron și are patru copii.

• O bătălie legendară a romanilor a durat doar câteva săptămâni, nu ani, au descoperit arheologii
• Panica stârnită de apariţia „întâiului drum de fier românesc”

David Cameron este unul dintre politicienii britanici cu sânge albastru, fiind descendent al regelui William al IV-lea.

A absolvit Oxford în 1988, cu diplomă în filosofie, politică și economie, imediat după aceea alăturându-se Departamentului de Cercetare al Partidului Conservator. În 1992, David Cameron a devenit consilier special al lui Norman Lamont, în acea perioadă cancelarul Trezoreriei, iar apoi al lui Michael Howard, care deținea funcția de ministru de interne.

În 1994, Cameron a fost numit directorul de afaceri corporativ al companiei media Carlton Communications, funcție pe care a deținut-o până în 2001, când a intrat în Parlament, devenind membru al Parlamentului din partea ținutului Witney. Cameron a dovedit că are stofă de politician încă de la început, carisma sa, moderația și inteligența manifestate atrăgându-i mulți simpatizanți. A urcat rapid în rândurile Partidului Conservator și a devenit liderul acestuia în 2005. Sub conducerea lui, Partidul Conservator și-a modernizat imaginea și politicile, urmărind să se adreseze unei părți mai largi a electoratului.

Era considerat un al doilea Tony Blair. În 2010, David Cameron, care dobândise o popularitate foarte mare în politică, mai ales după criza economică globală din 2008 fiind lăudat pentru felul în care a gestionat-o, a fost numit prim-ministru de către Regina Elisabeta a II-a, după ce Gordon Brown și-a dat demisia din această funcție.

În 2011, când a avut loc Primăvara arabă, odată cu revoltele populare din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, David Cameron a fost primul lider occidental care a vizitat Egiptul după înlăturarea de la putere a lui Hosni Mubarak. Tot el a făcut apel și la necesitatea unei intervenții militare în Libia care fusese, de asemenea, răscolită de mișcări populare, civilii libanezi devenind ținta brutală a conducătorul Muammar al-Qaddafi. Împreună cu președintele francez Nicolas Sarkozy, „s-a jucat un rol esențial în obținerea autorizației Consiliului de Securitate al ONU pentru instituirea unei zone de interdicție aeriană la 17 martie. La scurt timp după aceea, o coaliție de forțe americane și europene cu avioane de război și rachete de croazieră a început să atace ținte din Libia în încercarea de a dezactiva forțele aeriene libiene”. (britannica.com)

În 2011, când prim-ministrul Scoției a anunțat, după victoria zdrobitoare a Partidului Naționalist Scoțian, că va face un referendum pentru independență, David Cameron a declarat că respectă decizia, dar la rândul său va iniția o campanie menită să țină Regatul Unit „împreună cu fiecare fibră pe care o am”.

În același an, una dintre acțiunile majore ale guvernului Cameron a atras laude după ce a anunțat deschiderea primelor 24 de „școli libere”, instituții gratuite pentru elevi și finanțate de guvern.  De asemenea, tot în 2011, guvernul, în cadrul reuniunii liderilor Commonwealth-ului din Australia,  a convenit asupra unor decizii care priveau regalitatea. Coroana britanică putea, din acel moment, să treacă la primul născut, indiferent de sex și, de asemenea, a fost anulată interdicția veche de peste 300 de ani privind căsătoria unui monarh britanic cu o romano-catolică. În aceeași lună, octombrie, Cameron a mai anunțat că vârsta de pensionare va crește la 66 de ani până în 2020 pentru lucrătorii din sectorul public, eliminându-se pensionarea obligatorie. Două luni mai târziu, David Cameron a venit cu o nouă măsură, și anume opunerea prin veto în ceea ce privește o propunere, susținută de ceilalți 26 de șefi de guvern din UE, de modificare a normelor UE pentru a reduce riscurile unei viitoare crize financiare în zona euro. A fost prima propunere majoră respinsă de Marea Britanie de când a aderat la Comunitatea Europeană.

În octombrie 2012, Cameron și Salmond au semnat un acord cu privire la detaliile referendumului privind independența Scoției din 2014,  premierul fiind de acord cu calendarul votului propus de Salmond.

În 2017, după ce l-a susținut cu tărie, a fost votat un proiect pentru legalizarea căsătoriilor, proiect care a devenit lege.

În 2015, David Cameron i s-a adresat în scris lui Donald Tusk, președintele Consiliului European, prezentându-și obiectivele pentru un rol restructurat al Marii Britanii în cadrul UE: creșterea competitivității prin reducerea reglementărilor impuse întreprinderilor, limitarea migrației în cadrul UE prin autorizarea Marii Britanii de a restricționa creditele fiscale și beneficiile pentru migranți, extinderea competențelor legislativelor naționale și scutirea Marii Britanii de măsurile care vizează realizarea unei „uniuni tot mai strânse” și crearea de protecții pentru membrii UE care nu fac parte din moneda unică.

După ce 52% dintre alegătorii britanici au ales să părăsească UE, pregătind terenul pentru ca Regatul Unit să devină prima țară care să facă acest lucru, Cameron s-a adresat națiunii pentru a-și anunța demisia din funcția de prim-ministru spunând: „Nu cred că ar fi corect pentru mine să încerc să fiu căpitanul care conduce țara noastră spre următoarea destinație”. A demisionat oficial la 12 septembrie 2016.

După ce a demisionat din funcția de prim-ministru, David Cameron și-a publicat cartea de memorii intitulată „For The Record”, în care a scris despre perioada în care a fost în funcție și a oferit perspectiva sa asupra evenimentelor semnificative din timpul mandatului său de premier. În plus, a fost implicat în diverse activități caritabile și și-a asumat roluri de consilier în afaceri și politici publice.

Influența lui Cameron continuă să se facă simțită în cercurile politice datorită experienței și a perspectivelor sale în materie de guvernare și afaceri internaționale. El rămâne o figură influentă în politica britanică și își menține o prezență activă prin angajamente publice și comentarii pe teme de actualitate.

David Cameron, fostul prim-ministru britanic, a avut o viziune echilibrată și nuanțată asupra conflictului israeliano-palestinian. Deși a fost adesea critic la adresa acțiunilor israeliene, a recunoscut, de asemenea, preocupările de securitate cu care se confruntă poporul israelian. De-a lungul mandatului său, el a încercat să promoveze pacea și o soluție cu două state în regiune.

Cameron credea că o rezolvare justă și durabilă a conflictului poate fi obținută doar prin negocieri directe între Israel și Palestina. Într-un discurs susținut în 2013 la Middle East Center for International Studies, Cameron a subliniat importanța unei soluții cu două state, afirmând că „singura modalitate de a rezolva acest conflict de lungă durată este prin negocieri între Israel și Palestina, care să ducă la un stat palestinian viabil, contiguu și suveran, care să trăiască alături de Israel în pace și securitate”.

Unul dintre factorii cheie care au influențat poziția lui Cameron cu privire la acest conflict a fost rolul comunității internaționale. El credea că Organizația Națiunilor Unite, Uniunea Europeană și alte puteri globale aveau responsabilitatea de a se implica activ în procesul de pace și de a sprijini eforturile diplomatice. În 2014, Regatul Unit, sub conducerea lui Cameron, a co-organizat conferința de pace de la Paris, care a avut ca scop relansarea procesului de pace între Israel și Palestina.

Cameron a fost, de asemenea, critic față de extinderea coloniilor israeliene în Cisiordania, care, în opinia sa, subminează perspectivele de pace. În timpul mandatului său, Marea Britanie a votat în mod constant în favoarea rezoluțiilor ONU care condamnau coloniile israeliene, reflectând dezaprobarea sa față de această problemă. Cu toate acestea, el a recunoscut, de asemenea, problemele de securitate cu care se confruntă Israelul, în special din cauza prezenței unor organizații teroriste precum Hamas și Hezbollah.

În ceea ce privește viața personală, David Cameron este căsătorit cu Samantha Sheffield, din anul 1996, cuplul având împreună cinci copii: Nancy, Arthur, Ivan, Elwen și Florence.

Ivan, cel de-al patrulea copil al lor, s-a născut cu o formă rară și severă de paralizie cerebrală numită sindromul Ohtahara. Din păcate, acesta a decedat în 2009, la vârsta de șase ani. Experiența familiei Cameron cu afecțiunea lui Ivan i-a determinat pe cei doi să devină avocați ai copiilor cu nevoi speciale și ai familiilor acestora.

David Cameron a urmat cursurile Heatherdown Prep School din Ascot, Berkshire, iar apoi s-a mutat la Eton College, unul dintre cele mai prestigioase internate din Regatul Unit. Mai târziu, a studiat Filosofia, Politica și Economia (PPE) la Universitatea din Oxford. În perioada petrecută la Oxford, Cameron a fost membru al Clubului Bullingdon, un grup exclusivist și notoriu, cunoscut pentru petrecerile sale sălbatice și comportamentul distructiv.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/David-Cameron

https://www.hellomagazine.com/profiles/20100419975/david-cameron/

https://www.theguardian.com/world/2023/nov/23/david-cameron-temporary-truce-visit-to-israel-uk-gaza

Vă mai recomandăm să citiți și:

Magicianul american David Copperfield, acuzat de abuz sexual de 16 femei

Tilda Swinton, o actriță aristocrată și o femeie androgină. „Sunt de pe aceeași planetă cu David Bowie”

David al lui Michelangelo, recreat din 430.000 de chibrituri

David Duchovny: „Dacă ești deștept, vei fi mereu umil”. S-a confruntat cu dependența de sex