Tony Blair, cel mai tânăr prim-ministru al Marii Britanii

Tony Blair, pe numele complet Anthony Charles Lynton Blair, politician britanic, care a ocupat funcția de prim-ministru al Marii Britanii timp de trei mandate consecutive, între 1997 și 2007, este cunoscut pentru perioada sa de guvernare, implicarea în politica internațională și activitățile post-guvernamentale.

Reformele pe care le-a implementat Tony Blair în timpul mandatelor sale au fost concentrate pe domenii precum sistemul de sănătate, educație, justiție penală și relațiile externe. Tony Blair a promovat și a susținut înființarea unui Parlament Scoțian și a unui Parlament Galez cu puteri legislative limitate, măsuri ce au avut ca scop decentralizarea puterii și acordarea unei autonomii sporite Scoției și Țării Galilor. A fost lider al Partidului Laburist din 1994 până în 2007 și deputat în Parlamentul pentru Sedgefield din 1983 până în 2007. În tinerețe, Tony Blair a jucat în piese de teatru și a cântat într-o trupă rock.

Tony Blair s-a născut la 6 mai 1953, în Edinburgh, Scoția. Blair a urmat cursurile Colegiului Fettes și a studiat dreptul la Colegiul St John’s, Oxford. A intrat în politică în 1983, când a fost ales deputat pentru Sedgefield. Blair a devenit cunoscut pentru rolul său în transformarea Partidului Laburist în „New Labour”, mutându-l spre centrul politic. A devenit prim-ministru după ce a câștigat alegerile generale din 1997 cu o diferență semnificativă. În timpul mandatului său, a implementat reforme constituționale, a crescut cheltuielile publice pentru sănătate și educație, a introdus reforme bazate pe piață și a realizat progrese semnificative în domenii precum drepturile LGBT și procesul de pace din Irlanda de Nord.

În politica externă, Blair a supervizat intervențiile britanice în Kosovo și Sierra Leone. Cu toate acestea, decizia sa de a susține invazia Irakului în 2003, bazată pe afirmații false privind armele de distrugere în masă, a dus la controverse și critici.

După ce a fost reales în 2005, Blair s-a concentrat pe reforma sectorului public și pe continuarea implicării în Afganistan și Irak. El și-a anunțat demisia în 2006 și a demisionat din funcția de prim-ministru în iunie 2007, fiind succedat de Gordon Brown.

După funcția de prim-ministru, Blair a fost trimisul special al Cvartetului pentru Orientul Mijlociu (format din Statele Unite, ONU, Uniunea Europeană şi Rusia) până în 2015. În prezent, conduce Institutul Tony Blair pentru Schimbări Globale și rămâne activ în discuții politice.

Blair a devenit liderul Partidului Laburist în 1994, câștigând alegerile generale din 1997 și punând capăt celor 18 ani de guvernare conservatoare. Mandatul său ca prim-ministru a fost marcat de reforme economice și sociale, precum și de implicarea în politica externă.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Blair a fost semnarea Acordului de pace din Vinerea Mare în 1998, care a pus capăt conflictului din Irlanda de Nord. De asemenea, Blair a susținut o serie de reforme în sistemul de sănătate, educație și justiție.

Pe plan internațional, Blair a susținut intervenția militară în Kosovo, în 1999, și a jucat un rol important în formarea Coaliției Globale împotriva Terorismului după atacurile din 11 septembrie 2001.

Cel mai controversat aspect al implicării internaționale a lui Blair este participarea Regatului Unit la invazia Irakului din 2003. Decizia sa de a sprijini Statele Unite în această acțiune militară a stârnit critici puternice și proteste masive în Marea Britanie și s-a bazat pe mai mulți factori cheie. Unul dintre motivele principale invocate de Blair și de guvernul său a fost convingerea că Saddam Hussein, dictatorul irakian de la acea vreme, deținea arme de distrugere în masă (ADM) și reprezenta o amenințare semnificativă la adresa securității regionale și globale. Teama că armele de distrugere în masă ar putea ajunge în mâinile grupurilor teroriste a fost o preocupare majoră după atacurile din 11 septembrie 2001 din SUA. Blair a susținut, de asemenea, că înlăturarea lui Saddam Hussein de la putere ar contribui la promovarea democrației și a stabilității în regiunea Orientului Mijlociu. El credea că intervenția era necesară pentru a preveni alte încălcări ale drepturilor omului și pentru a determina o schimbare de regim în Irak.

Criticii l-au acuzat pe Blair că a indus în eroare Parlamentul și publicul cu privire la justificarea războiului, în special în ceea ce privește informațiile privind armele de distrugere în masă. Lipsa unor dovezi concrete care să susțină afirmațiile privind posesia de arme de distrugere în masă de către Irak a ridicat semne de întrebare cu privire la legitimitatea invaziei, mulți experți juridici susținând că invazia a încălcat dreptul internațional și a subminat autoritatea ONU.

Conflictul prelungit din Irak, împreună cu efectele sale destabilizatoare asupra regiunii, a contribuit la un sentiment tot mai mare de deziluzie față de moștenirea politicii externe a lui Blair. Pierderile de vieți omenești britanice în timpul și după invazie au sporit nemulțumirea publicului față de modul în care a gestionat afacerile internaționale.

După demisia sa din funcția de prim-ministru în 2007, Blair și-a concentrat activitatea pe problemele globale, inclusiv schimbările climatice, dezvoltarea economică și conflictul din Orientul Mijlociu. A înființat Fundația Tony Blair pentru a promova dialogul și cooperarea internațională.

Tony Blair a fost, de asemenea, implicat în sectorul privat, fiind consilier al unor companii și bănci internaționale. El a fost criticat pentru această legătură strânsă cu mediul de afaceri și pentru modul în care a profitat financiar de statutul său anterior.

• A devenit cel mai tânăr lider al Partidului Laburist, la 21 iulie 1994, în urma preluării funcției de la John Smith, decedat subit din cauza unui atac de cord.
• În mai 1997, Blair devine liderul Partidul Laburist câștigând 419 locuri în Camera Comunelor și, totodată, devine prim-ministru, succedându-i lui John Major. În inie 2001, este reales în funcție, în octombrie 2003 este spitalizat în urma unor probleme semnalate la inimă, iar la 5 mai 2005 este reales pentru un al treilea mandat.
• În decembrie 2006, Tony Blair a devenit primul prim-ministru în funcție, interogat în cadrul unei anchete penale – „bani pentru onoruri” – în care partidele politice sunt acuzate de împrumuturi de la donatori în schimbul unor numiri politice. Blair este interogat în calitate de martor.
• În mai 2007, Blair și Partidul Laburist se confruntă cu niște eșecuri pe plan politic atunci când pierd alegerile locale din Anglia, precum și alegerile naționale din Scoția și Țara Galilor. După această situație, Tony Blair anunță la 10 mai 2007 că în iunie, același an, va demisiona.
• La 24 iunie 2007, Tony Blair demisionează din funcția de prim-ministru, predând conducerea Partidului Laburist lui Gordon Brown. La 27 iunie 2007, Blair și-a prezentat demisia și reginei Elisabeta, câteva ore mai târziu fiind numit de către Cvartet (Statele Unite, Rusia, Uniunea Europeană și ONU) în funcția de trimis special în Orientul Mijlociu.
• În 2008, Tony Blair pune bazele Inițiativei pentru guvernarea Africii, în același an lansând The Tony Blair Faith Foundation, al cărei scop este acela de a încuraja „inițiativele interconfesionale pentru a combate sărăcia globală și pentru a îmbunătăți înțelegerea marilor religii prin educație la toate nivelurile”.
• În ianuarie 2009, Tony Blair este distins cu Medalia Prezidențială a Libertății de către președintele american George W. Bush, iar luna următoare deschide o firmă de consultanță economică și politică numită Tony Blair Associates.
• În ianuarie 2010, Tony Blair este implicat într-un nou scandal geo politic, odată cu interogarea de către Comisia Britanică de anchetă privind Irakul în legătură cu deciziile pe care le-a luat înainte de invazia Irakului condusă de SUA. Blair își apără decizia de a susține războiul.
• În septembrie 2010 își publică memoriile – „A Journey – My Political Life”, iar un an mai tărziu Blair depune pentru a doua oară mărturie în fața Comisiei de anchetă privind Irakul, pentru a clarifica neconcordanțele din mărturia sa anterioară.
• La 27 mai 2015, printr-o scrisoare oficială adresat secretarului general al ONU, Ban Ki-moon, Tony Blair anunță că se va retrage din postul de emisar pentru Orientul Mijlociu, într-o emisiune televizată și transmisă de CNN, la 25 octombrie 2015, declarând că regretă „greșelile” făcute în invazia Irakului condusă de SUA, dar că nu regretă că l-a dat jos pe dictatorul Saddam Hussein.
• Un an mai tărziu după momentul de la CNN, la 6 iulie 2016, sunt făcute publice rezultatele anchetei britanice privind invazia din Irak. „Raportul constată că războiul s-a bazat pe informații eronate și a fost lansat înainte de epuizarea opțiunilor diplomatice. Președintele John Chilcot afirmă că Blair a fost avertizat de riscurile instabilității regionale și de creșterea terorismului înainte de invazia Irakului, dar a continuat totuși.”
• La 31 decembrie 2021, Tony Blair este numit Cavaler Companion al celui mai nobil Ordin al Jartierei.
• Tony Blair a schimbat legislația referitoare la drepturile comunității LGBTQ+, egalizând vârsta de consimțământ pentru homosexuali și ridicând interdicția privind prezența homosexualilor în forțele armate. În 2005, a intrat în vigoare o lege privind parteneriatul civil prin care s-a permis cuplurilor de homosexuali să formeze parteneriate recunoscute din punct de vedere legal, aceste schimbări oferindu-le aceleași drepturi ca și o căsătorie heterosexuală tradițională.
• În plus, a fost legalizată adopția de către cuplurile de același sex, iar discriminarea la locul de muncă și în furnizarea de bunuri și servicii a fost declarată ilegală. În plus, persoanelor transsexuale li s-a acordat dreptul de a-și schimba certificatele de naștere, ca urmare a Legii privind recunoașterea genului din 2004.
• Din 1980, Tony Blair este căsătorit cu Cherie, Lady Blair, (născută Booth, la 23 septembrie 1954), cunoscută și sub numele profesional de Cherie Booth. Lady Blair este avocată și scriitoare. Cuplul are împreună patru copii.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Tony-Blair

https://www.theguardian.com/politics/tonyblair

https://edition.cnn.com/2013/05/17/world/europe/tony-blair-fast-facts/index.html

https://www.discoverwalks.com/blog/history/top-10-interesting-facts-about-tony-blair/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Unde vrea Marea Britanie să construiască următoarea mare centrală nucleară?

Paul McCartney este primul muzician britanic miliardar

Marea Britanie a ieșit din recesiune cu cea mai rapidă creștere economică din ultimii ani

Ziua în care premierul Winston Churchill a anunţat că Marea Britanie a dezvoltat bomba atomică