Tomas de Torquemada, șeful inchizitorilor. Biserica Catolică în secolul al XIV-lea: O Decizie Crucială pentru Credincioși

Tomás de Torquemada OP (1420 – 1498) a fost un călugăr dominican castilian și primul Mare Inchizitor al Tribunalului Sfântului Oficiu.

Torquemada este cel mai bine cunoscut pentru rolul său în Inchiziția spaniolă, un tribunal înființat de regele Ferdinand al II-lea de Aragon și regina Isabella I de Castilia pentru a combate erezia și a impune ortodoxia catolică în regatele lor.

• O bătălie legendară a romanilor a durat doar câteva săptămâni, nu ani, au descoperit arheologii
• Panica stârnită de apariţia „întâiului drum de fier românesc”

Inchiziția spaniolă a fost înființată oficial în 1478 și a continuat să funcționeze până în 1834. În această perioadă, instituția a jucat un rol crucial în consolidarea puterii monarhilor catolici, deoarece le-a permis să suprime disidența politică și religioasă în cadrul teritoriilor lor. Principalul obiectiv al Inchiziției era identificarea și pedepsirea celor care se abăteau de la învățăturile Bisericii Catolice, printre care se numărau adesea convertiții la creștinism de la iudaism sau islam, precum și cei care erau acuzați de vrăjitorie sau de alte forme de erezie.

Născut în Regatul Castiliei, Torquemada, profund atașat de credința catolică, a fost ales de monarhi pentru a conduce Inchiziția datorită rigidității sale și a poziției sale intransigente în materie religioasă. Torquemada a intrat la mănăstirea dominicană locală San Pablo la o vârstă foarte fragedă.

Fiind un susținător zelos al ortodoxiei bisericești, și-a câștigat o reputație solidă pentru învățătură, evlavie și austeritate. Ca urmare, a fost promovat în funcția de stareț al mănăstirii Santa Cruz din Segovia. Istoria l-a plasat pe Tomás de Torquemada printre cele mai notorii figuri ale Inchiziției spaniole, în calitate de Mare Inchizitor al acesteia din 1483 până în 1498, an în care a murit.

În timpul în care a fost Marele Inchizitor, Tomás de Torquemada a devenit un lider furios, obligându-i pe cei care se convertiseră la catolicism din motive pe care el le considerase nepotrivite – cum ar fi teama de represalii dacă nu ar fi făcut-o – să poarte haine care îi marcau ca fiind condamnați. Veșmintele purtau imagini ale flăcărilor iadului, ale demonilor, dragonilor sau șerpilor și serveau drept alternativă la întemnițare.

Metode represive

Se crede că Tomás de Torquemada a fost responsabil de cele peste 2.000 de morți în timpul Inchiziției, totul în numele menținerii în viață a catolicismului în Spania. Sub conducerea lui, Inchiziția spaniolă a devenit faimoasă pentru tacticile sale dure și brutale. Mii de persoane au fost acuzate, judecate și pedepsite pentru presupusele lor convingeri eretice, pedepsele variind de la rușine publică și închisoare, până la tortură și moarte pe rug. Metodele lui Torquemada au fost atât de extreme încât au atras critici chiar și din partea unor reprezentanți ai bisericii, ceea ce a dus în cele din urmă la îndepărtarea sa din funcția de Mare Inchizitor în 1498.

Una dintre cele mai infame metode de tortură folosite de Torquemada a fost folosirea unui dispozitiv care presupunea legarea victimei de un cadru de lemn și întinderea lentă a membrelor până când acestea se rupeau sau până când victima mărturisea. Dispozitivul a fost special conceput  pentru a provoca dureri intense și era adesea folosită pentru a obține mărturisiri false sau pentru a forța oamenii să renunțe la convingerile lor.

O altă metodă folosită de Torquemada a fost „strappado”, atunci când brațele victimei erau legate la spate și apoi erau ridicate în aer cu ajutorul unei frânghii. Individul era lăsat să cadă și ridicat în mod repetat, provocând dureri extreme la nivelul umerilor și dislocarea articulațiilor.

„Șurubul cu degete” a fost un alt instrument brutal preferat de Torquemada. Acesta era un dispozitiv folosit pentru a zdrobi articulațiile degetelor de la mâini și de la picioare ale victimei, provocând, ca în toate celelalte cazuri, dureri atroce și o potențială amputare.

De asemenea, „Cizma de fier” era un alt monstru de tortură din arsenalul lui Torquemada.  Această cizmă grea, din metal, era plasată pe piciorul victimei, producând presiune asupra oaselor și dureri insuportabile.

În cele din urmă, „scorpionul” putea fi clasat în topul metodelor de tortură. Acesta era un dispozitiv format dintr-un cadru de lemn cu țepi de metal care puteau fi strânși în jurul corpului victimei, țepi care  erau apoi înfipți în carnea victimei.

În alte situații, victimele, dacă nu credeau și nu mărturiseau ori se converteau, erau arse de vii.

Sub conducerea lui Torquemada, Inchiziția a devenit faimoasă pentru cruzimea sa, ceea ce i-a determinat chiar și pe unii membri ai ierarhiei bisericești să îi critice metodele. Aceste critici au dus în cele din urmă la înlăturarea lui Torquemada din funcția de Mare Inchizitor în 1498, iar succesorul său, Francisco Jiménez de Cisneros, a încercat să restabilească o aparență de moderație în cadrul Inchiziției, deși aceasta a continuat să funcționeze până la începutul secolului al XIX-lea.

Acțiunile lui Torquemada au contribuit la înstrăinarea evreilor și musulmanilor din Spania. Cei care au ales să rămână, au fost forțați să se convertească, primind botezuri fără consimțământ pentru a putea rămâne în țară. Cei care nu au dorit acest lucru, pentru a scăpa cu viața, au fugit din țară.

„Cu toate acestea, deoarece majoritatea inchizitorilor trăgeau linie după expulzare sau botez forțat, Torquemada a mers mai departe. Sub pretextul de a scăpa Spania de fanaticii religioși eretici care îi pătau numele, Torquemada a supravegheat execuția a 2.000 de persoane. Rapoartele despre crimele lui Torquemada au fost înregistrate de Hernando del Pulgar, secretarul personal al reginei Isabella.

Deși Inchiziția s-a extins mult dincolo de moartea lui Torquemada, cea mai mare parte a mizeriei a avut loc sub supravegherea sa. În cele din urmă, spre sfârșitul vieții sale, plângerile au început să se filtreze către papă. Torquemada a susținut că retragerea sa la mănăstirea Sfântul Toma de Aquino din Avila s-a datorat sănătății sale șubrede, deși unii istorici susțin că ar fi putut fi din cauza plângerilor împotriva domniei sale teribile. Acest lucru a dus la un declin al diversității religioase și, în cele din urmă, la expulzarea evreilor din Spania în 1492”.

Filme bazate pe viața lui Torquemada

Torquemada a murit în 1488, posibil din cauze naturale, deși unele surse susțin că a fost otrăvit. După moartea lui, succesorii săi i-au continuat activitatea, dar cu mai puțină intensitate și brutalitate.

Figura lui Tomas de Torquemada a fost descrisă în diverse lucrări din cultura populară adesea ca un personaj negativ sau ca un simbol al intoleranței religioase. În 1989, de exemplu, a fost făcut filmul „Torquemada”, în regia lui Stanislav Barabas,  iar în 1991, The Pit and the Pendulum, un film de groază, regizat de Stuard Gordon, după un scenariu de Edgar Allan Poe și Dennis Paoli.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Tomas-de-Torquemada

https://allthatsinteresting.com/tomas-de-torquemada

https://www.encyclopedia.com/people/history/spanish-and-portuguese-history-biographies/tomas-de-torquemada

Vă mai recomandăm să citiți și:

Una dintre cele mai frumoase biserici gotice din Transilvania va fi restaurată

Renumita biserică Sagrada Familia din Barcelona va fi finalizată până în 2026

Biserica Anglicană recunoaște că persistă un „dezacord profund” cu privire la homosexualitate

„Biserica Diavolului”, peștera din Finlanda în care există un fenomen vindecător