Shuntaro Hida, ochii care au văzut bomba atomică lovind Hiroshima. Ziua în care Soarele a dispărut de pe cer

La 6 august 1945, o zi fatidică a omenirii, întreg mapamondul a fost martorul unui eveniment devastator care a schimbat pentru totdeauna cursul istoriei. Era o dimineață luminoasă și aparent obișnuită în orașul japonez Hiroshima. Locuitorii așteptau provocările unei noi zi, dar fără să știe că acestea aveau să atingă dimensiuni catastrofice și viețile multora dintre ei urmau să fie spulberate într-o clipă de o forță inimaginabilă.

La exact 8:15 dimineața, cerul a fost brăzdat de o străfulgerare orbitoare, atunci când bomba atomică „Little Boy” a căzut dintr-un avion american, supranumit Enola Gay. Într-o clipă, o minge de foc uriașă a erupt, înghițind orașul într-un infern distrugător, înfiorător, monstruos. Bomba, cu puterea sa imensă, a dezlănțuit un val de radiații și căldură care a devastat totul în calea sa.

• O bătălie legendară a romanilor a durat doar câteva săptămâni, nu ani, au descoperit arheologii
• Panica stârnită de apariţia „întâiului drum de fier românesc”

Efectele imediate au fost catastrofale. Clădirile s-au dezintegrat, fiind reduse la moloz. Căldura intensă și unda de șoc radiată de explozie a distrus tot ce se afla pe o rază de 3 km. Forța exploziei a fost atât de mare încât a creat un nor în formă de ciupercă ce s-a înălțat pe cer, ca o mărturie înfiorătoare a puterii distructive a bombei atomice.

Câte vieți au pierit atunci? Răspunsul nu este foarte simplu, dar rapoartele emise după aceea au estimat două cifre: aproximativ 70.000 (numărul scăzut de morți) și aproximativ 140.000 (numărul mai mare de morți). Dar având în vedere că estimările „înalte” sunt aproape duble față de cele „joase” – o diferență semnificativă – se crede că media de aproximativ 105.000 de morți la Hiroshima ar fi mai exactă sau mai semnificativă.

Supraviețuitorii, cunoscuți sub numele de hibakusha, au fost martorii unei suferințe de neimaginat, cu trupurile lor devastate de arsuri, răni și efectele invizibile ale radiațiilor.

După bombardament, poporul japonez era cu totul răvășit. Se afla sub șoc. De la oameni de rând, la reprezentanți ai guvernului. Orașul Hiroshima a fost lăsat în ruine, cu o infrastructura distrusă, cu zeci de mii de morți și răniți și oameni îngroziți de ceea ce tocmai trăiseră.

Pe măsură ce vestea bombardamentului atomic s-a răspândit, reacția din partea americanilor a fost un amestec de triumf și oroare. În timp ce unii au salutat bombardamentul ca pe o măsură necesară pentru a grăbi sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, alții au fost îngroziți de caracterul pur distructiv al armei și au pus sub semnul întrebării etica utilizării acesteia. De altfel, decizia de a folosi bomba atomică rămâne unul dintre cele mai controversate și dezbătute subiecte din istorie.

La nivel internațional, vocile de îngrijorare și de condamnare au devenit din ce în ce mai puternice. Lumea a fost uluită de amploarea fără precedent a distrugerii și de pierderile imense de vieți omenești. Multe țări, prin guvernele și cetățenii lor, și-au exprimat profunda durere pentru victime și și-au exprimat indignarea față de utilizarea unei arme atât de devastatoare. Bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki au provocat o reflecție profundă asupra consecințelor războiului și au dus la reînnoirea apelurilor pentru pace și abolirea armelor nucleare.

Dar în timp ce fumul se risipea și orașul Hiroshima își începea drumul anevoios spre refacere, evenimentele din acea zi fatidică, 6 august 1945, aveau să fie pentru totdeauna un memento dur al puterii diavolești de care sunt capabile armele nucleare.

Printre surpaviețuitori și, implicit, martori a aceea ce s-a întâmplat la 6 august 1945, când Little Boy a căzut peste Hiroshima, s-a aflat și Shuntaro Hida, un medic japonez care la acea dată avea 28 de ani. Instinctele sale de vindecător și salvator de vieți omenești s-a declanșat imediat. Hida a încercat să salveze și să trateze cât mai mulți răniți. Mai târziu, Shuntaro Hida, o figură proeminentă în istoria medicinei japoneze, a adus contribuții semnificative în domeniul bolii cauzate de radiații și în studiul efectelor pe termen lung ale bombardamentelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki.

„La o distanță de 6 km, între flash și explozie au trecut secunde întregi”, scrie www.ft.com „Shuntaro Hida a crezut că lumina orbitoare și căldura bruscă erau cauzate de faptul că îi luase foc casa. A ieșit afară. Cerul era albastru. Frunzele erau nemișcate. Părea a fi o dimineață frumoasă de vară. Chiar atunci, își amintește el, am văzut un mare inel de foc plutind pe cerul din Hiroshima. Iar în mijlocul acelui inel se forma un nor alb și adânc. Apoi, un alt nor. Negru.  Care s-a rostogolit în susul văii spre el, aspirând nisip și noroi, învăluind totul în calea sa.

Întregul meu corp a zburat brusc în aer înainte de a mă putea apăra. Obloanele și geamurile au zburat în jurul meu ca și cum ar fi fost niște hârtii, scria Hida în memoriile sale. Am zburat 10 metri prin două camere. Aveam ochii închiși și spatele încovoiat. Am fost aruncat cu forță peste altarul budist din partea interioară a camerei.

Hida a murit la vârsta de 100 de ani (la 20 martie 2017). Și a supraviețuit bombardamentului atomic de la Hiroshima din întâmplare. Era medic militar și fusese chemat în afara orașului cu o seară înainte pentru a se ocupa de un pacient. Iar priveliștile sfâșietoare pe care le-a văzut la 6 august 1945 i-au marcat și redefinit viața: în calitate de medic al supraviețuitorilor, de cercetător al efectelor radiațiilor, dar și de militant împotriva armelor nucleare.

Deși aflat în stare de șoc și rănit la rândul său, tânărul medic și-a luat bicicleta și a plecat în grabă spre oraș, devenind unul dintre primii oameni care s-au confruntat în mod direct cu realitatea războiului nuclear.

„Venind în direcția opusă, a întâlnit mulțimi masive de supraviețuitori, șchiopătând și târându-se. Aveau arsuri îngrozitoare și imposibil de privit. Pielea crudă le atârna precum o cârpă, sângele le picura din vârful degetelor. Se simțea neputincios. În cele din urmă, un ofițer i-a spus să se prezinte la un spital de campanie de la periferie”.

Născut la 2 martie 1917, în Hiroshima, Japonia, Shuntaro Hida era student la medicină în Hirohsima când a fost lansată bomba atomică.

După bombardament, Hida a început imediat să ofere asistență medicală victimelor. A tratat mii de supraviețuitori și a fost martor la consecințele îngrozitoare ale bolii provocate de radiații.

Hida și-a dedicat cariera studierii efectelor pe termen lung ale expunerii la radiații asupra supraviețuitorilor bombei atomice. A colectat numeroase date privind starea de sănătate a supraviețuitorilor, inclusiv cancerul și alte boli legate de radiații.

În 1946, Shuntaro Hida a înființat Clinica ABCC (Comisia pentru victimele bombei atomice) din Hiroshima, care a devenit ulterior Fundația de Cercetare a Efectelor Radiațiilor (RERF). Clinica s-a concentrat pe studiul pe termen lung al supraviețuitorilor bombei atomice și pe problemele de sănătate ale acestora. A încurajat colaborările cu cercetători și organizații internaționale, iar cercetările lui au oferit informații importante cu privire la potențialele efecte genetice ale expunerii la radiații asupra supraviețuitorilor bombei atomice. Studiile lui Hida au examinat impactul ereditar al radiațiilor asupra urmașilor supraviețuitorilor, aducând în discuție anomaliile genetice și defectele congenitale care ar putea fi atribuite expunerii părinților la radiații.

Hida a efectuat cercetări extinse privind riscul crescut în ceea ce privește apariția diferitelor tipuri de cancer în rândul supraviețuitorilor bombei atomice. A examinat incidența și prevalența unor tipuri de cancer, cum ar fi leucemia, tumorile solide (inclusiv cancerul pulmonar, de sân și tiroidian) și alte tumori maligne legate de radiații.A studiat prevalența bolilor tiroidiene, în special a cancerului tiroidian și a nodulilor tiroidieni, în rândul supraviețuitorilor bombei atomice. A examinat relația dintre expunerea la radiații și dezvoltarea anomaliilor tiroidiene. A investigat efectele cardiovasculare pe termen lung ale expunerii la radiații. Cercetările sale au examinat riscul crescut de boli cardiovasculare, cum ar fi boala cardiacă ischemică, accidentul vascular cerebral și hipertensiunea, în rândul supraviețuitorilor bombei atomice. De asemenea, studiile lui Hida au examinat impactul expunerii la radiații asupra sănătății reproducerii și incidența defectelor congenitale în rândul urmașilor supraviețuitorilor bombei atomice. A explorat inclusiv efectele psihologice și de sănătate mintală resimțite de supraviețuitorii bombei atomice, investigând prevalența stresului post-traumatic.

Hida a ajutat la înființarea unei serii de spitale pentru pacienții cu venituri mici, culminând cu Spitalul Cooperativ Saitama, unde a fost director timp de mulți ani. A lucrat, de asemenea, cu grupuri pentru hibakusha, supraviețuitorii bombei atomice, luptând și pentru recunoașterea celor care nu se aflau în oraș, dar care au suferit o expunere internă atunci când au intrat în el în perioada de după bombardament.

Pe baza studiilor sale extinse, Hida a propus mai multe măsuri și intervenții necesare, printre care monitorizare medicală regulată a supraviețuitorilor bombei atomice și recomandând controale de rutină pentru depistarea cancerului, a bolilor cardiovasculare, a anomaliilor tiroidiene și a altor probleme de sănătate cauzate de radiații. A pledat pentru servicii de consiliere genetică acordate supraviețuitorilor bombei atomice și descendenților acestora. Consilierea genetică îi ajută pe indivizi să înțeleagă riscurile și implicațiile potențiale ale afecțiunilor genetice și ale malformațiilor congenitale, oferind informații și sprijin pentru a lua decizii în cunoștință de cauză în ceea ce privește planificarea familială și opțiunile de reproducere.

Hida a recunoscut provocările psihologice și de sănătate mintală cu care se confruntă supraviețuitorii bombei atomice. A recomandat furnizarea de servicii de sănătate mintală, inclusiv consiliere și terapie, pentru a aborda trauma, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), depresia și anxietatea. Aceste intervenții au avut ca scop sprijinirea bunăstării generale și a calității vieții supraviețuitorilor.

A subliniat importanța educației în domeniul sănătății publice pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la efectele pe termen lung ale expunerii la radiații.

În timp ce diagnostica și trata hibakusha, Hida a început să călătorească prin lume pentru a vorbi despre experiențele sale, îndemnând la dezarmare nucleară în plin Război Rece. Intervievat pentru un documentar BBC despre Hiroshima, în 2005, a fost mai apoi căutat de echipe de filmare până aproape de finalul vieții lui.

Cercetările lui Shuntaro Hida au avut un impact semnificativ asupra politicilor și programelor guvernamentale pentru supraviețuitorii bombei atomice și pentru descendenții acestora,  constatările și recomandările lui influențând dezvoltarea unor inițiative menite să răspundă nevoilor specifice de sănătate ale acestei populații.

De asemenea, rezultatele cercetărilor lui Hida au fundamentat programele guvernamentale de despăgubire pentru supraviețuitorii bombei atomice și pentru descendenții lor. Guvernele au recunoscut provocările unice în materie de sănătate cu care se confruntă această populație și au oferit sprijin financiar persoanelor afectate de expunerea la radiații.

Cercetările lui Hida au demonstrat un risc crescut de apariție a anumitor afecțiuni genetice și defecte congenitale în rândul copiilor supraviețuitorilor bombei atomice. A investigat prevalența unor afecțiuni precum microcefalia (dimensiuni anormal de mici ale capului), dizabilități intelectuale și alte anomalii de dezvoltare la urmașii supraviețuitorilor.

Studiile lui Hida au explorat potențiala transmitere a mutațiilor genetice rezultate în urma expunerii la radiații la generațiile următoare. A examinat incidența tulburărilor și anomaliilor genetice la nepoții supraviețuitorilor bombei atomice, cunoscute sub numele de efectele „celei de-a doua generații”, toate acestea fiind cercetări semnificative pentru creșterea gradului de conștientizare cu privire la efectele pe termen lung ale radiațiilor și pentru fundamentarea politicilor și programelor menite să sprijine sănătatea și bunăstarea supraviețuitorilor bombei atomice și a descendenților acestora.

În 1978, Dr. Hida a pus bazele unui spital în apropiere de Tokyo, pe care l-a condus până la vârsta de 92 de ani și tratând acolo aproape exclusiv victimele bombei atomice, precum și copiii și nepoții acestora, pacienții venind din toată Japonia pentru a-l vedea.

Interesant că deși el însuși a intrat în oraș, imediat după bombardament, Hida nu a dezvoltat niciodată „boala radiațiilor”. Shuntaro Hida s-a căsătorit de două ori, având câte un copil cu fiecare dintre cele două femei cu care a fost însurat, iar unul dintre copii, medic la rândul său, i-a supraviețuit.

Shuntaro Hida, renumitul medic japonez și supraviețuitor al bombei atomice de la Hiroshima, s-a stins din viață pe 13 martie 2021, la vârsta de 100 de ani. A murit din cauze naturale în Tokyo.

Surse:

https://thebulletin.org/2020/08/counting-the-dead-at-hiroshima-and-nagasaki/

https://www.ft.com/content/1463313a-0fd9-11e7-a88c-50ba212dce4d

https://www.thedaythesunfell.com/shuntaro-hida

Vă mai recomandăm să citiți și:

Copacii care au supraviețuit bombei atomice lansate asupra Hiroshima

Test de cultură generală. Câți oameni au supraviețuit atacurilor cu bombă de la Hiroshima și Nagasaki?

NASA a anunțat că erupția din Tonga a fost „echivalentă cu sute de bombe Hiroshima”

Erupția vulcanului Vezuviu a lovit Herculaneum „ca bomba atomică aruncată peste Hiroshima”