O călătorie epică în plin război mondial. De la Paris la București, prin Rusia țaristă

La începutul verii anului 1916, contele de Saint-Aulaire a fost numit ambasador al Franței în România. Din călătoria lui de la Paris spre București în vremuri de război, Saint-Aulaire ne-a lăsat însemnări importante despre atmosfera ce domnea în Europa sfâșiată de război.

În 1916, din cauza războiului, contele de Saint-Aulaire nu a putut trece prin teritoriul Puterilor Centrale și a fost obligat, pentru a ajunge la București, să traverseze „două mări, Anglia, Suedia, Norvegia și toată Rusia”.

Contele a schimbat „opt sau nouă” trenuri” într-o călătorie ce s-a întins pe mai multe săptămâni.

Londra și războiul

Primul punct al călătoriei lui Saint-Aulaire către București a fost … Londra, capitala Imperiului Britanic. „La Londra, ecourile războiului nu parvenise decât prin presă și nu tulburau cu nimic seninătatea locuitorilor.

Enorma metropolă a Imperiului Britanic își păstra ținuta de timp de pace cu același ritm, aceleași plăceri, aceeaşi nepăsare, același belșug, fără nici un camuflaj noaptea. Iată pentru mine o schimbare după Paris, capitala Franței cotropite, cu populația Parisului redusă prin mobilizare sau exodul în provincie, adâncită în griji şi întuneric”, își împărtășea impresiile despre capitala britanică Saint-Aulaire.

De la Londra a plecat către Newcastle, de unde a luat vaporul către Bergen, un oraș din sudul Norvegiei, iar de aici către capitala Suediei.

„Despre Stockholm, Veneţia roză a nordului, păstrez o amintire încântătoare prin ea însăși şi, mai ales, prin contrast cu intrarea mea pe teritoriul rusesc. În ţările neutre pe care le traversam, autorităţile, văzând pașaportul meu, erau foarte prevenitoare”, își aducea aminte Saint-Aulaire.

„La marele nostru aliat, ţarul tuturor Rusiilor, am fost primiţi ca într-o ţară dușmană”

De aici a plecat către Tornio, oraș aflat la granița Finlandei, pe unde a pătruns pe teritoriul Rusiei țariste, aliată în Primul Război Mondial cu Franța și România.

„La marele nostru aliat, țarul tuturor Rusiilor, am fost primiți ca într-o țară dușmană. Cercetarea pașapoartelor noastre vizate de ambasadele rusești de la Paris şi de la Londra trezeau o îndoită suspiciune. Am fost ținuți în picioare într-o sală rău mirositoare, timp de mai bine de o oră, pentru controlarea bagajelor noastre complet răvășite, iar servitorii mei au fost îndelung percheziționați în ciuda protestelor mele.

Cu credința ce o avusesem în alianța rusească, sufeream cumplit. Mă consideram prost răsplătit pentru serviciile ce-i adusesem, nu fără oarecare risc, în timpul misiunii mele la Viena”, considera ambasadorul francez în România.

Din Tornio, după ce a plătit „bacșișuri”, a plecat cu primul tren de noapte la Sankt-Petersburg. „Am fost înghesuiți pe băncile de lemn ale unui vagon sordid de clasa a treia împreună cu servitorii mei şi cu alți călători şi călătoare, printre care o institutoare franceză. `Rău faceți că vă plângeți`, ne spuse ea.

Sfânta Rusie, aliata noastră, ne trata doar ca pe niște dușmani, pe când ea era tratată ca spioană. Servitorii mei erau doar percheziționați, în timp ce ea era despuiată de toate hainele ei pentru cele mai intime cercetări”, nota plin de necaz Saint Aulaire.

O călătorie cu un vagon de lux

În gara din Sankt-Petersburg a fost mult mai bine primit și a fost condus la Hotel Astoria, unul dintre cele mai bune din capitala Rusiei de atunci. „Tratat la graniţă, împreună cu tovarășii mei de drum, ca o cireadă de vite, sunt tratat în restul călătoriei mele ca un membru al familiei imperiale”.

De aici, autoritățile ruse i-au pus la dispoziție un vagon de lux pentru a călători către România.

„Ambasadei (franceze din Rusia, n.r.), care cere pentru mine înlesnirile obișnuite, i se răspunde punându-mi-se la dispoziție vagonul unui mare duce, cu cameră de dormit, cabinet de lucru, salon-sufragerie, baie şi bucătărie.

Această călătorie de zece zile cu opriri dese, dintre care patruzeci şi opt de ore la Kiev, impuse de trecerea trenurilor militare, pe o linie care era deseori cu o singură cale, a fost pentru mine o destindere extrem de plăcută. Vagonul meu, cu suspensie pe arcuri, înainta – fără grabă, e adevărat – atât de molcom, încât trecerea de la oprire la mişcare se făcea pe nesimţite”.

Cum a fost primit în România?

La granița cu România, Saint-Aulaire a avut parte de o surpriză extrem de plăcută. „Am fost primit în România, ţară oficial membră a Triplei Alianțe (Puterile Centrale), guvernată de un Hohenzollern, ca un aliat, un prieten şi un frate. După o privire aruncată pe pașapoartele noastre, inspectorul de serviciu îmi ceru voie să-mi strângă mâna, după care dispăru pentru a semnala prezența mea șefului de gară. În câteva clipe, gara era pavoazată cu drapele româneşti şi eram poftit să ciocnesc o cupă de șampanie pentru victoria Franței, iar cele două fete ale casei cântau Marseilleza la patru mâini, la pian.

Toată lumea vorbea foarte bine limba franceză, în timp ce la frontiera rusească nu putusem să comunic cu autorităţile decât prin interpret”.

A doua zi, Saint-Aulaire a ajuns la București. Ambasadorul francez avea să ajungă de-a lungul mandatului său în România (1916-1920) unul dintre cei mai vocali susținători ai cauzei românești în rândul aliaților.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O operațiune riscantă în Primul Război Mondial. Manifeste cărate sub salteaua primului ministru

Ce rol au dat comuniștii Cetățuii Brașovului după Al Doilea Război Mondial?

Reflecțiile unui trădător român despre Hitler și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial

„Abatorul”, bătălia care a lăsat în urmă un milion de victime în Primul Război Mondial