Analiza regelui Carol al II-lea după atacarea Franței de către Germania. „Turcia este singura noastră speranță”

În primăvara anului 1940, România se găsea într-o poziție extrem de dificilă politic. După ocuparea Poloniei de către Hitler și Stalin strângea România ca într-un clește, fiind în pericol să fie strivită între cele două mari puteri, Germania și URSS. La București, regele Carol al II-lea încerca să mențină o aparentă neutralitate în conflictul ce amenința întreaga lume. Tocmai de aceea, vestea că Germania a atacat Franța a produs un real șoc în capitala României și l-a consternat pe Carol al II-lea.

După ce a atacat Polonia la 1 septembrie 1939, declanșând cel de-Al Doilea Război Mondial, Hitler și-a dezlănțuit, la 10 mai 1940, întreaga putere armată în Vest, împotriva Belgiei, Olandei, Luxemburgului și a Franței.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Ziua de 10 mai trebuia să fie o zi a bucuriei în România deoarece era „Ziua Regalității”, sărbătoarea națională a țării. Declanșarea ostilităților pe Frontul de Vest a transformat întreg evenimentul. Toată lumea urmărea cu îngrijorare veștile ce veneau din Vest. Desfășurarea ostilităților era atent monitorizată de regele Carol al II-lea al României. Iată ce nota, în ziua de 10 mai 1940, monarhul în `Jurnalul` său:

„Cu toate că e sărbătoare națională şi ar trebui să fie o zi de bucurie, evenimentele de azi au întins peste tot un val de îngrijorare şi indignare. La 9, îmi telefonează Urdăreanu (Ernest, mareșal al palatului Regal, n.r.) că azi-noapte, la 3, Olanda, Belgia şi Luxemburgul au fost atacate de germani.

Până la ora paradei, adică 11, mai vin știri că acțiunea aeriană este foarte vie şi că aerodromurile din Bruxelles, Lyon, chiar Pontoise, din raionul Parisului, au fost bombardate și că în toată Olanda şi Belgia au fost lansate trupe cu parașutele, care atacă aerodromurile. După știrile din zilele trecute, că Balcanii erau primejduiți, această agresiune a căzut ca un trăsnet şi toată lumea e aiurită”.

O paradă militară, nu lipsită de evenimente…

Conform tradiției de 10 mai se organiza o tradițională paradă militară. Cum erau vremuri tulburi, organizatorii au dorit să evite orice eveniment ce putea da naștere la speculații legate de poziția României în conflictul ce zdruncina Europa. Numai că, din prea multe măsuri de precauție, desfășurarea paradei a luat o turnură nedorită de către rege.

„Parada, după program, a avut loc în Piața Palatului, începând cu revista şi, pe urmă, cu defilarea. Foarte bine, trupele s-au prezentat admirabil, s-au arătat și ceva motorizare şi noile tunuri antitanc. Mult avânt şi preciziune. Deşi redusă, parada a făcut o foarte bună impresie. Dar mie tot nu-mi plac paradele în oraș. Pe câmp, este cu totul altceva.

Am mai avut o supărare, cauzată de Gafencu (Grigore, ministrul de Externe, n.r.). Tocmai el, care este pentru Aliaţi, a avut inspirația de a cere ca trupele să nu defileze cu marșurile lor obișnuite, care ar fi engleze ori franceze, ca să nu supere susceptibilitatea germanilor. Rezultatul este că s-au cântat numai cele germane. A fost o prostie și i-am spus-o”, nota Carol al II-lea.

Apoi seara, la ora 8, a urmat retragerea cu torțe a militarilor în unități. Conform însemnărilor regelui Carol al II-lea, retragerea nu a fost însoțită de un entuziasm popular, deoarece se simțea o presiune a evenimentelor. Românii erau foarte îngrijorați atât de  evenimentele de Frontul de Vest, cât și de ocuparea Norvegiei de către Germania.

„Este cel mai colosal monument de falsitate și de ipocrizie”

Tot în acea seară, Carol a II-lea a citit nota prin care Germania le transmitea Olandei şi Belgiei că vor intra în țara lor „spre a le apăra neutralitatea”.

„Este cel mai colosal monument de falsitate și de ipocrizie. Ceva dezgustător, care-ți face greață. Concepția aceasta germană a neutralității, prin care nu ți se permite nici o măsură de apărare, prin care orice vorbă din stradă este interpretată ca un act ostil, este cea mai mare monstruozitate a vremurilor. (…)

Pe lângă monstruozitatea actului este și o gafă de care numai germanii sunt capabili, nimeni nu mai este în siguranță, și teoria pe care am expus-o în discuția de după-amiază este din ce în ce mai verificată”, comenta această notă Carol al II-lea.

Analiza regelui Carol al II-lea

Câteva zile mai târziu, la 14 mai 1940, Carol al II-lea participa la o discuție extrem de interesantă în care s-a analizat evoluția confruntărilor de pe Frontul de Vest, dar și ce perspective avea România pentru a se apăra în fața unui atac venit din partea Germaniei sau Uniunii Sovietice.

„Olanda e aproape complet ocupată, iar în Belgia nemții au atins Namur, Dinant şi linia Meusei. Deci, în general, a fost dominată de teama [în fața] Germaniei. Oricât s-ar zice că teama e sfătuitoare proastă, totuşi sunt situații când este în joc viitorul țării, în care trebuie să fii prudent. În momentul de față, nu se poate lua o hotărâre definitivă, căci nimeni nu poate prevede ce ne pot aduce zilele ce vin şi nimica în lume nu este sigur. Atitudinea Italiei este azi din ce în ce mai îngrijorătoare. Ea a devenit agresivă față de Anglia și, după părerea tuturora, depinde de rezultatul marii bătălii din Flandra”, considera Carol al II-lea.

Apoi regele a făcut o analiză a situației României și a constat că țara, în cazul unei agresiuni externe, nu se putea baza pe un ajutor efectiv dat de Iugoslavia, Grecia, doar către Turcia se îndreptau speranțele lui Carol al II-lea.

„Greutatea situației noastre este că strângerea rândurilor țărilor balcanice, aşa cum ne gândeam altădată, astăzi nu poate fi efectivă, căci Iugoslavia nu prea este sigură şi nu ne poate ajuta mult, iar Grecia nu contează. Singură Turcia poate conta.

Pe de altă parte, în fața acelei forței brutale a Germaniei, orice poate părea agresiv trebuie evitat. Suntem continuu în poziția de a fi amenințați, pe de o parte de un atac fulgerător al Germaniei, și am văzut ce vrea să zică, nici fortificațiile n-au putut rezista, iar pe de altă parte în cazul unui atac al U.R.S.S. linia noastră de retragere este foarte grea. Prin Iugoslavia nu prea văd cum se poate, iar înspre Turcia, care este cea mai bună, amenințarea U.R.S.S. pe Marea Neagră o face dintre cele mai primejdioase.

Convingerea tuturora este că în fața acestor atacuri nu vom putea rezista decât cel mult în munți. Azi, cu forța formidabilă a aviației, se pune întrebarea dacă şi aceasta se poate”, credea regele Carol al II-lea

Politica de așteptare

Pe de altă parte, Carol al II-lea nu dorea o politică „fățișă” pentru Germania, deoarece la acel moment era prematură și putea ruina economic țara. De aceea, a hotărât să mai aștepte pentru a vedea cum vor decurge evenimentele, dar a dat ordin să fie luată „cât mai discret legătura cu Turcia, căci tot ei sunt singura noastră speranță”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Nicolae Iorga, istoricul savant care s-a lăsat angrenat în manevrele lui Carol al II-lea

Premoniția regelui Carol al II-lea: Scăparea țării de astăzi poate fi foarte scump plătită mâine

Incidentul de la Giurgiu din primăvara anului 1940. Carol al II-lea: „Asta ne mai lipsește, o luptă navală pe Dunăre”

O poveste complicată. Cine a intermediat vizita lui Carol al II-lea la Hitler?