Un cercel de aur a dezvăluit o poveste devastatoare de acum 2.200 de ani
O clădire ruinată din mijlocul Munților Pirinei înregistrează o tragedie pentru oamenii care au trăit acolo: un incendiu devastator de acum 2.200 de ani care a ars complet o așezare, distrugând aproape totul, cu excepția unui cercel de aur ascuns.
Acum, excavarea clădirii G, situată în situl strategic din Epoca Fierului de la Tossal de Baltarga, dezvăluie un mod de viață perturbat de violență: posibil, un episod uitat din războiul dintre Cartagina și Roma.
„Distrugerea a fost datată spre sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., moment în care Munții Pirinei erau implicați în Al Doilea Război Punic și trecerea trupelor lui Hannibal”, a spus dr. Oriol Olesti Vila, de la Universitatea Autonomă din Barcelona (Spania), autorul principal al unui studiu din Frontiers in Environmental Archaeology.
Un incendiu devastator de acum 2.200 de ani nu a fost un simplu accident
„Este probabil ca distrugerea violentă a sitului să fie legată de acest război. Acest incendiu devastator de acum 2.200 de ani indică o distrugere antropică, intenționată și foarte eficientă, nu doar clădirea G, ci toate clădirile sitului fiind distruse. În clădirea D am găsit un câine întreg ars…”, spune cercetătorul.
Tossal de Baltarga era un fort de deal al comunității Cerretani, care avea o așezare majoră la Castellot de Bolvir, în apropiere. Se pare că nu avea ziduri defensive, dar oferea o vedere excelentă asupra râului și a rutelor de călătorie critice. Distrugerea sa bruscă a conservat resturi organice, care le-au permis arheologilor să contureze o imagine detaliată a vieții ocupanților săi până în momentul incendierii.
„Aceste văi erau un teritoriu important din punct de vedere economic și strategic. Știm că Hannibal a trecut prin Pirinei luptând împotriva triburilor locale, probabil Cerretani. Nu multe rămășițe arheologice ale acestei expediții s-au păstrat. Tossal de Baltarga este probabil unul dintre cele mai bune exemple”, a spus Olesti Vila.
Clădirea G avea două etaje. Incendiul a ars atât de intens încât acoperișul, grinzile de susținere și etajul superior din lemn s-au prăbușit, dar unele obiecte de valoare au supraviețuit căderii: arheologii au găsit un târnăcop din fier și un cercel de aur, ascuns într-un mic vas, notează Phys.org.
Animale și un cercel de aur
Etajul superior părea să fie împărțit în spații pentru gătit și producția de textile. Numeroase fuse și greutăți de război au fost găsite, care ar fi putut fi folosite pentru tors și pentru a țese lâna de la oile și caprele care trăiau la etajul inferior. Arheologii au găsit, de asemenea, cereale comestibile, cum ar fi ovăzul și orzul, și câteva vase de gătit, cu reziduuri care au arătat că locuitorii clădirii G beau lapte și mâncau tocănițe de porc.
Deși nu au fost găsite rămășițe umane în clădirea G, șase animale nu au scăpat. Cele patru oi, capra și calul (care ar fi putut fi călărit de proprietarii clădirii G) erau închise în țarcurile lor de lemn cu furajele lor. Ar fi putut fi chiar prinse de o ușă închisă, ceea ce ar explica lemnul ars găsit la intrare. Această închidere ar putea fi o abatere de la practicile obișnuite, cauzată de teama de conflict: analiza izotopilor indică faptul că unele oi pășunaseră anterior în pajiștile de la câmpie, posibil prin aranjamente cu alte comunități.
„Aceste comunități montane nu erau izolate în zonele înalte, ci conectate cu zonele învecinate, schimbând produse și, probabil, fundaluri culturale. Economia complexă indică o societate din Epoca Fierului adaptată la mediul lor și profitând de resursele lor din zonele înalte. Dar arată și contactul lor cu alte comunități”, a spus Olesti Vila.
Ce s-a întâmplat după acest incendiu devastator de acum 2.200 de ani?
„Reconstrucția noastră implică o distrugere bruscă, fără timp pentru a deschide ușa grajdului și a salva animalele. Acesta ar putea fi doar un incendiu local neașteptat. Dar prezența unui cercel de aur ascuns indică anticiparea de către localnici a unui fel de amenințare, probabil sosirea unui inamic. De asemenea, păstrarea unui număr atât de mare de animale într-un grajd mic sugerează anticiparea unui pericol” a adăugat Olesti Vila.
Arheologii nu știu ce s-a întâmplat cu oamenii care locuiau la Tossal de Baltarga, dar situl a fost în cele din urmă reocupat de romani. O parte din comunitate probabil i-a supraviețuit conflagrației. Poate amintindu-și de incendierea clădirii G și a vecinilor săi, acești ocupanți ulteriori ai Tossal de Baltarga au construit apărări, inclusiv un turn de observație impresionant.
Vă recomandăm să citiți și:
„Vezică biliară de porțelan”, găsită într-un mormânt vechi de 100 de ani
De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?
Test de cultură generală. Cât de veche este specia Homo sapiens?