Test de cultură generală. Ce înseamnă SOS?
Ce înseamnă SOS? Se spune adesea că semnalul de pericol „SOS” folosit de navele aflate în dificultate înseamnă „Save Our Souls” (Salvați-ne sufletele) sau „Save Our Ship” (Salvați-ne nava), dar acest lucru nu este complet adevărat.
Ce înseamnă SOS? Atunci când a fost dezvoltat semnalul de pericol „SOS”, la începutul secolului al XX-lea, acesta a fost ales pur și simplu pentru că avea o secvență distinctivă în codul Morse: trei puncte / trei linii / trei puncte ( ▄ ▄ ▄ ▄▄▄ ▄▄▄ ▄▄▄ ▄ ▄ ▄).
Literele nu reprezentau nimic anume, dar erau ușor de transmis și de recepționat în codul Morse. Dacă te afli pe o navă care se scufundă și ești panicat, ultimul lucru pe care ți-l dorești este să trimiți un cod complicat care ar fi dificil de transmis și care ar putea fi ușor interpretat greșit de receptor, subliniază IFL Science.
Ce înseamnă SOS? De ce a fost inventat acest semnal?
„SOS” a fost asociat ulterior cu frazele „Save Our Souls” sau „Save Our Ship”, după ce a fost adoptat la scară largă. Acest este un exemplu de acronim invers, un cuvânt sau o frază existentă care a fost artificial transformată într-un acronim.
Înainte de introducerea unui semnal universal de pericol, diferite țări și organizații de telecomunicații foloseau semnale diferite, ceea ce s-a dovedit a fi foarte confuz și ineficient într-o lume în curs de globalizare.
În 1904, compania de telecomunicații Marconi a încercat să introducă codul de pericol „CQD”, care însemna „Seeking you. Distress!” (Caut ajutor. Pericol!) sau „All stations. Distress!” (Toate stațiile. Pericol!). Între timp, SUA folosea „NC”, care însemna „call for help without delay” (apel de ajutor fără întârziere), iar navele europene foloseau o varietate de coduri diferite.
Pentru a se asigura că navele aflate în pericol nu se pierd în traducere, Convenția Internațională de Radiotelegrafie din 1906 a propus ca „navele aflate în pericol să folosească următorul semnal: ▄ ▄ ▄ ▄▄▄ ▄▄▄ ▄▄▄ ▄ ▄ ▄ repetat la intervale scurte”. Moțiunea a fost adoptată și a intrat în vigoare în 1908, deși a durat ceva timp până când marinarii din întreaga lume au luat notă de acest lucru.
Titanic a trimis un semnal SOS abia după ce a folosit vechiul semnal
Prima utilizare documentată a semnalului „SOS” de către SUA a fost în 1909, atunci când Theodore D. Haubner a semnalat pericolul navei cu aburi SS Arapahoe lângă Cape Hatteras în Carolina de Nord. Totuși, Haubner a trimis și vechiul „CQD”, pentru orice eventualitate, în cazul în care semnalul relativ nou nu ar fi fost recunoscut.
Atunci când RMS Titanic a lovit celebrul aisberg pe 15 aprilie 1912, operatorul principal Jack Phillips a emis inițial un semnal de pericol „CQD”. Juniorul său, Harold Bride, a sugerat în glumă că ar trebui să încerce și noul semnal „SOS”.
„Este noul apel și poate fi ultima ta șansă să-l trimiți”, i-a spus Bride lui Phillips, conform unui articol din New York Times din 1912. Deși apelul de ajutor a fost recepționat de navele din jur, a fost evident prea târziu pentru mult lăudata „navă de nescufundat”.
„SOS” încă este recunoscut la scară largă drept un semnal standard de pericol în secolul XXI, deși codul Morse a încetat de mult să mai fie folosit ca mijloc de comunicare maritimă.
Cu toate acestea, dacă ești pierdut pe o insulă pustie cu doar câteva nuci de cocos și câteva frunze de palmier, există modalități mai rele de a cere ajutor. În 2020, trei marinari care naufragiaseră pe o insulă izolată din Pacific au reușit să atragă atenția salvatorilor scriind un mesaj „SOS” uriaș pe nisipul plajei.
Vă recomandăm să citiți și:
Mesajul codat al Ucigașului Zodiac, descifrat după 51 de ani
Test de cultură generală. Ce tehnologie este numită după un rege viking?