Elisabeta I, Regina Fecioară sau Gloriana

Elisabeta I, cunoscută și sub numele Regina Fecioară (nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii) sau Gloriana, a fost regina Angliei și a Irlandei din 1558 până la moartea sa, în 1603, la vârsta de 69 de ani, la Palatul Richmond, Londra.

Elisabeta I s-a născut la 7 septembrie 1533, la Greenwich, Anglia, și a trăit în principal în Anglia pe tot parcursul vieții sale.

Fiica lui Henric al VIII-lea al Angliei și a celei de-a doua soții a acestuia, Anne Boleyn, Elisabeta a fost unul dintre cei mai importanți monarhi englezi, domnind timp de 44 de ani, între anii 1558 și 1603.

Epoca Elisabetană, numită astfel după regina Elisabeta I a Angliei, este considerată o perioadă de aur în istoria Angliei. A durat aproximativ de la mijlocul secolului al XVI-lea până la începutul secolului al XVII-lea, corespunzând cu domnia reginei Elisabeta I (1558-1603) și a fost caracterizată de o expansiune semnificativă în domeniul artelor, literaturii și teatrului. William Shakespeare, unul dintre cei mai mari dramaturgi din toate timpurile, a creat și a pus în scenă multe dintre cele mai cunoscute piese ale sale în această perioadă. Alți scriitori importanți ai epocii includ Christopher Marlowe, Edmund Spenser și Sir Walter Raleigh.

În ceea ce privește aspectele economice, Anglia a experimentat o perioadă de creștere și prosperitate, comerțul și explorarea maritimă jucând un rol esențial în dezvoltarea economică a țării. Exploratori celebri precum Francis Drake și Walter Raleigh au călătorit în jurul lumii și au adus bogăție și putere Angliei prin jafurile asupra navelor spaniole și prin extinderea influenței engleze în coloniile noilor lumi.

De asemenea, pe plan militar, Anglia a reușit să respingă amenințările externe, cum ar fi invazia spaniolă din 1588, când Armada Spaniolă a fost înfrântă în timpul celebrei bătălii de la Gravelines, acest succes militar consolidând poziția Angliei ca putere maritimă și contribuind la încrederea și prestigiul țării.

Elisabeta I a jucat un rol esențial în constituirea Bisericii Anglicane ca religie de stat, aranjamentul ei religios, cunoscut sub numele de Aranjamentul religios elisabetan, având ca scop să aducă stabilitate și compromis între catolicii și protestanții din Anglia.

Dar una dintre cele mai mari realizări ale Elisabetei a fost apărarea ei cu succes împotriva Armadei spaniole în 1588. Înfrângerea flotei spaniole a asigurat dominația navală a Angliei și a marcat un punct de cotitură în istoria europeană. Armada Spaniolă era considerată una dintre cele mai puternice flote din acea perioadă și fusese trimisă de regele Filip al II-lea al Spaniei pentru a invada și a cuceri Anglia, în încercarea de a restaura catolicismul în insulă. Cu toate acestea, flota engleză condusă de comandantul naval Sir Francis Drake și alți comandanți abili, cum ar fi Charles Howard și Sir John Hawkins, au reușit să respingă invazia spaniolă. Anglia a folosit tactici de luptă inovatoare, cum ar fi utilizarea navelor mai rapide și mai manevrabile, dar și tactici de incendiere a navelor inamice, această victorie marcând sfârșitul dominației spaniole asupra mărilor și consolidând poziția Angliei ca putere maritimă dominant, dar și poziția Elisabetei I ca unul dintre cei mai puternici și mai respectați monarhi din Europa.

Elisabeta I a fost renumită pentru istețimea ei în deciziile politice și abilitățile în diplomație. Elisabeta a înțeles importanța menținerii unui echilibru al puterii în Europa, reușind să gestioneze cu pricepere relațiile cu diferiți alți monarhi și state europene. În timpul domniei sale, Europa era marcată de tensiuni religioase și conflicte între statele catolice și cele protestante. Elisabeta, care a fost protestantă, a reușit un echilibru între puterile catolice precum Spania și Franța, în ciuda diferențelor religioase. De asemenea, a folosit cu pricepere diplomația și negocierile pentru a-și proteja interesele și a evita războaiele costisitoare. A promovat o politică de menținerea unei puteri militare reduse în timp de pace pentru a reduce costurile și riscurile unui conflict deschis.

Principalele alianțe diplomatice ale Elisabetei I au fost cu Franța, Provinciile Unite ale Țărilor de Jos și cu Scoția.

Elisabeta a reușit să mențină o relație favorabilă cu Franța, deși cele două țări erau implicate în conflicte religioase și politice. În 1572, Elisabeta a refuzat să se implice în Războiul Civil Francez, însă a oferit sprijin secret protestanților francezi. De asemenea, în 1580, Elisabeta i-a acordat refugiu regelui francez exilat, Henric al IV-lea, în Anglia. Această alianță între Anglia și Franța le-a permis celor doi să coopereze pe probleme de securitate și să-și protejeze interesele comune.

Provinciile Unite ale Țărilor de Jos, cunoscute și sub numele de Olanda, se aflau sub dominația Spaniei și se luptau pentru independență. Elisabeta a sprijinit această luptă, oferind refugiu și sprijin financiar protestanților olandezi. Această alianță a fost benefică pentru Anglia în contextul rivalității cu Spania.

De asemenea, Elisabeta a gestionat cu pricepere relațiile cu Scoția, țară vecină aflată sub controlul Clanului Stewart și care a fost marcată de instabilitate politică și religioasă. Elisabeta a fost în conflict cu regina scoțiană Mary, Queen of Scots, care revendica tronul Angliei. Cu toate acestea, după execuția lui Mary în 1587, Elisabeta a sprijinit succesiunea lui James al VI-lea al Scoției (care a devenit ulterior James I al Angliei) și a promovat o alianță cu Scoția pentru a asigura stabilitatea și securitatea în regiune.

Elisabeta I a cultivat o imagine misterioasă în ceea ce privește căsătoria, folosind-o în avantajul său diplomatic. Cunoscută ca „regina virgină” sau „regina fecioară”, Elisabeta I a refuzat să se căsătorească ori să accepte propuneri de căsătorie dintr-un considerent strategic. Și anume, pentru a evita subordonarea față de orice monarh străin și pentru a-și menține independența și autoritatea politică.

Elisabeta I a murit la vârsta de 69 de ani, pe 24 martie 1603. Cauza oficială a morții sale a fost pneumonia, dar există și teorii conform cărora ar fi suferit de cancer sau alte afecțiuni.

De-a lungul vieții sale, Elisabeta a suferit mai multe afecțiuni, cum ar fi variola și malaria, însă cauza exactă a morții sale rămâne încă subiect de dezbatere printre istorici și cercetători.

Moartea Elisabetei I a marcat sfârșitul unei ere importante în istoria Angliei și a dus la urcarea pe tron a lui James al VI-lea al Scoției, care a devenit James I al Angliei și al Irlandei.

Această tranziție a marcat începutul dinastiei Stuart și a adus la putere o nouă linie de monarhi. Regele James a fost bine primit în Anglia și mulți sperând că va continua politica de stabilitate și prosperitate a predecesoarei sale.

Surse:

https://lithub.com/how-queen-elizabeth-i-remembered-and-honored-her-mother-anne-boleyn/

https://www.britannica.com/biography/Elizabeth-I

Vă mai recomandăm să citiți și:

Una dintre mașinile reginei Elisabeta a II-a, scoasă la vânzare

Cum i-a preparat Regina Elisabeta a României o salată sculptorului Oscar Späthe

De ce va fi îngropată Regina Elisabeta a II-a într-un sicriu căptușit cu plumb?

Elisabeta a II-a și Winston Churchill, o prietenie neașteptată