Victoria, Regina cu cei mai mulți copii

Regina Victoria, monarhul emblematic al secolului al XIX-lea, a cărei domnie s-a întins pe parcursul a șase decenii, martora unor schimbări semnificative în societate, politică și în Imperiul Britanic, a avut o viață caracterizată de triumfuri, tragedii și mai ales de o dedicare fermă față de rolul său de monarh.

Născută la 24 mai 1819, Alexandrina Victoria a fost fiica Prințului Edward, Duce de Kent, și a Prințesei Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld. Începutul vieții Victoriei a fost marcat de pierderi personale, inclusiv de moartea tatălui când ea avea doar opt luni. Fiind singura nepoată legitimă a regelui George al III-lea, descendența Victoriei a făcut din ea o candidată puternică la tron.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Victoria a fost încoronată regină a Regatului Unit la 28 iunie 1838, la vârsta de 18 ani. Aceasta a fost o perioadă de tranziție pentru tânăra regină, care a trebuit să învețe rapid responsabilitățile și protocolul regal. Deși începuturile domniei sale au fost reprezentate de influențe din partea Prințesei Victoria de Saxa-Coburg-Saalfeld, mama ei, cât și consilieri regali, pe măsură ce și-a consolidat poziția, Victoria a început să-și formeze propriile opinii și să-și exercite puterea în mod independent. Primii ei ani în calitate de regină i-au provocat destul de mult abilitățile de conducător, Victoria navigând prin diverse tensiuni politice și fiind nevoită să se adapteze la cerințele și așteptările instituției monarhice. Cu toate acestea, Victoria a reușit să câștige respectul și admirația britanicilor prin tinerețea, simplitatea și devotamentul său față de îndatoririle regale.

Victoria a fost martora transformărilor sociale și politice profunde, inclusiv a mișcării pentru reforme politice, a dezvoltării capitalismului și a expansiunii imperiului britanic.

Astfel, Domnia Victoriei a coincis cu mișcarea pentru reforme politice în Regatul Unit. În 1832, Actul Reformei a fost adoptat, extinzând dreptul de vot în rândul bărbaților de clasă mijlocie și eliminând unele disfuncționalități ale sistemului electoral. Ulterior, au mai fost adoptate și alte acte reformatoare, cum ar fi Actul Reformei din 1867 și Legea Secretului Votului din 1872, care au extins dreptul de vot și mai mult și au promovat o mai mare reprezentativitate în Parlament.

De asemenea, era victoriană a fost marcată de o creștere rapidă a industrializării și a capitalismului. Revoluția industrială a adus schimbări majore în producție, tehnologie și economie, transformând Regatul Unit într-o putere industrială de frunte. Industriile manufacturiere, mineritul și transporturile au cunoscut o expansiune semnificativă, iar clasa de mijloc a crescut în influență și bogăție.

Mai mult, perioada domniei Victoriei a fost una de extindere și consolidare a imperiului britanic. În timpul domniei sale, Imperiul Britanic a cunoscut o expansiune rapidă în Africa, Asia și Pacific. Victoria însăși a fost proclamată Împărăteasă a Indiei în 1876, consolidând astfel controlul britanic asupra subcontinentului indian. Expansiunea imperiului a implicat colonizarea, dominație și influență britanică asupra altor națiuni și culturi, dar a fost, de asemenea, însoțită de critici și rezistență locală. De ce? Motivele sunt multiple. În timpul expansiunii imperiale, britanicii au căutat să exploateze bogățiile naturale ale teritoriilor colonizate, cum ar fi aurul, diamantele, lemnul, bumbacul și altele, lucru ce a dus la exploatarea masivă a resurselor și la transferul acestora în beneficiul economiei britanice, în timp ce populațiile locale nu beneficiau în mod corespunzător de aceste resurse. De asemenea, mulți localnici au fost obligați să lucreze în condiții grele și să primească salarii mici în cadrul sistemelor coloniale.

Expansiunea imperială a implicat stabilirea controlului politic și cultural britanic asupra teritoriilor colonizate. Administrația britanică a impus sistemul juridic, instituțiile politice și limba engleză în multe dintre colonii. Aceasta a dus la pierderea autonomiei și valorilor culturale ale popoarelor locale, ceea ce a generat nemulțumire și rezistență.

Expansiunea imperială a fost adesea însoțită de conflicte violente, războaie și suprimarea rezistenței locale. În timpul procesului de colonizare, au avut loc numeroase conflicte armate între britanici și populațiile autohtone care apărau teritoriile lor și drepturile lor. Aceste conflicte au generat suferință și pierderi umane semnificative.

Dominarea imperială a fost cauzatoare și de probleme rasiale și discriminatorii. Britanicii considerau că sunt superiori popoarelor colonizate și justificau subjugarea acestora prin ideologia rasistă a epocii. Aceasta a dus la discriminare sistematică și la încălcarea drepturilor umane ale popoarelor colonizate.

Deși expansiunea imperială a adus beneficii economice Regatului Unit, a existat o inegalitate semnificativă între metropolă și colonii. Multe colonii au fost exploatate în beneficiul economic al Britaniei, iar populațiile locale au rămas în sărăcie și subdezvoltare.

Toate aceste transformări sociale și politice din perioada victoriană au avut un impact profund asupra societății și culturii britanice și au contribuit la modelarea lumii în care trăim astăzi,  Regatul Unit sub domnia Victoriei devenind o putere globală și stabilind bazele pentru dezvoltarea ulterioară a democrației, capitalismului și imperialismului în secolul al XX-lea.

Pe lângă Legea Reformei din 1832, care a fost un moment semnificativ în privința reformelor politice în Regatul Unit, domnia Victoriei a fost martora unor alte reforme importante.

Reforma Educației din 1870, prin care a fost stabilit un sistem de educație primară obligatorie și gratuită în Anglia și Țara Galilor. A fost o mișcare semnificativă pentru democratizarea accesului la educație și pentru îmbunătățirea șanselor de educație pentru copiii din toate clasele sociale.

Legea Muncii din 1842 care a introdus primele reglementări privind condițiile de muncă și orele de lucru în industria minieră. A instituit inspecții și standarde minime pentru siguranța și sănătatea muncitorilor, marcând un pas important în direcția protecției drepturilor lucrătorilor.

Legea Muncii din 1847 care a stabilit reguli și reglementări privind orele de lucru ale femeilor și ale tinerilor în industria de manufactură. A limitat durata zilnică de muncă și a protejat lucrătorii vulnerabili, cum ar fi femeile și copiii, de exploatare și abuz.

Legea Celor Douăsprezece Ore din 1847 prin care a fost redusă durata zilnică de lucru la maximum 12 ore pentru lucrătorii din fabrici și mine. Deși această reducere a fost limitată la anumite categorii de lucrători, a reprezentat un pas important în direcția stabilirii unor limite ale duratei de muncă.

Legea Reformei Electorale din 1867 care a extins dreptul de vot în rândul bărbaților în Regatul Unit și a acordat dreptul de vot unui număr semnificativ de bărbați de clasă muncitoare. A fost un pas important în democratizarea procesului electoral și în extinderea reprezentativității politice.

Ascensiunea și domnia Victoriei au fost momente cheie în istoria britanică și au marcat începutul unei ere în care monarhia și rolul reginei au dobândit o nouă importanță și un nou prestigiu. Victoria a devenit un simbol al stabilității și continuității într-o lume în schimbare rapidă și a contribuit la consolidarea statutului Regatului Unit ca putere mondială.

Căsătoria sa cu Prințul Albert în 1840

Căsătoria Reginei Victoria cu Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha a fost un eveniment semnificativ în viața reginei.

Victoria și Albert și-au unit destinele la 10 februarie 1840, la Capela Regală din St. James’s Palace din Londra. Deși căsătoria lor a fost aranjată, s-a dezvoltat într-o relație de dragoste și într-un parteneriat profund, Albert devenind una dintre cele mai importante influențe în viața reginei și jucând un rol semnificativ în consilierea ei politică și în administrarea afacerilor de stat. Căsătoria lor a fost considerată un exemplu de dragoste și stabilitate familială într-o perioadă în care monarhia și instituția căsătoriei erau adesea subiect de controversă și critici. Victoria și Albert au avut nouă copii împreună și au început o tradiție a vieții de familie în cadrul familiei regale britanice. Căsătoria lor a durat până la moartea lui Albert în 1861, când Victoria a intrat într-o perioadă de doliu profund și a purtat veșminte negre pentru restul vieții.

În ultimii ani de viață, scrie royal.uk, Regina Victoria a devenit simbolul Imperiului Britanic. Atât Jubileul de Aur (1887), cât și cel de Diamant (1897), organizate pentru a sărbători cea de-a 50-a și cea de-a 60-a aniversare a aderării reginei, au fost marcate de importante manifestări și ceremonii publice.

În ciuda vârstei sale înaintate, Victoria și-a continuat îndatoririle până la finalul vieții ei – efectunând inclusiv o vizită oficială la Dublin în 1900.

„Războiul Boer din Africa de Sud a umbrit sfârșitul domniei sale. Ca și în Războiul Crimeii cu aproape jumătate de secol mai devreme, Victoria și-a trecut în revistă trupele și a vizitat spitale. A rămas imperturbabilă în fața eșecurilor britanice din timpul campaniei spunând Nu ne interesează posibilitățile de înfrângere; ele nu există”.

Victoria a murit la Osborne House, pe Insula Wight, la 22 ianuarie 1901, la 81 de ani, după o domnie care a durat aproape 64 de ani, pe atunci cea mai lungă din istoria Marii Britanii. Fiul ei, Edward al VII-lea, i-a succedat.

Victoria a fost înmormântată la Windsor, alături de Prințul Albert, în Mausoleul Regal Frogmore, pe care ea însăși l-a construit pentru a fi locul lor de odihnă veșnică. Deasupra ușii mausoleului sunt inscripționate cuvintele Victoriei:

Adio cel mai bun iubit, aici, în sfârșit, mă voi odihni cu tine, cu tine în Hristos voi învia.

Regina Victoria, cunoscută pentru domnia sa semnificativă ca regină a Regatului Unit din 1837 și până în 1901, a fost cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii, până când a fost depășită de regina Elisabeta a II-a în 2015.

În vreme ce monarhul britanic cu cei mai mulți copii legitimi a fost Eduard I, care a avut 19 copii cu Eleanor de Castilia și Margareta a Franței, dintre care 8 au ajuns la vârsta adultă, regina regentă cu cei mai mulți copii a fost regina Victoria, care a avut 9 copii, toți ajungând  la vârsta adultă.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Victoria-queen-of-United-Kingdom

https://www.royal.uk/encyclopedia/victoria-r-1837-1901

https://www.english-heritage.org.uk/learn/histories/women-in-history/queen-victoria/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a murit Regina Maria, prima şi ultima regină a României Mari

Puterile Centrale, șah la regele Ferdinand și regina Maria

Cum i-a preparat Regina Elisabeta a României o salată sculptorului Oscar Späthe

Cleopatra, regina egipteană care a sedus doi generali romani