Aproape fiecare împărat roman are câteva povești nebunești la activ, dar parcă niciuna nu se compară cu poveștile lui Caligula, își dau cu părerea unii istorici care sunt aproape siguri de faptul că acesta, de fapt, a fost nebun cu acte în regulă.
Dar, cu cât mai controversată povestea, cu atât mai interesante și mai fascinante expunerile.
De ce a fost Caligula un personaj controversat și de ce a fost considerat unul dintre cei mai nebuni dintre toți împărații romani? În primul rând, din cauza numeroaselor abuzuri și comportamente extravagante pe care le-ar fi comis. A fost descris ca fiind împărat doar cu numele, neavând nicio preocupare pentru bunăstarea imperiului, lipsa de empatie și de responsabilitate ducând la o guvernare dezastruoasă. Crud și sadic, cu înclinație pentru obiceiuri bizare și perverse, un om și conducător capricios, imprevizibil, predispus la izbucniri de furie, urmate de acte violente, Caligula a avut caracteristici „demne” de un tiran incapabil să își conducă imperiul.
Pe numele său complet, Gaius Caesar Augustus Germanicus, fiu al generalului roman Germanicus și al Agrippinei cea Bătrână, nepoata lui Augustus, Caligula a devenit împărat la 24 de ani, fiind în această funcție din anul 37 d.Hr. până la asasinarea sa în anul 41 d.Hr. Ascensiunea lui la putere a fost susținută de Garda Pretoriană, forța militară de elită responsabilă cu protejarea împăratului.
Ce a făcut Caligula atât de nebunesc, în afară de excesele de cruzime și manifestările nevrotice? S-a scris că și-ar fi invitat calul Incitatus să bea vin la masa de cină și, oricum, îl trata mai bine decât trata majoritatea oamenilor din preajma lui. Calul era adus la masă, ca pe un invitat de marcă, în timp ce toți mesenii erau îndemnați să ciocnească cupele pline cu vin în cinstea și sănătatea lui. A calului. Caligula îi făcuse calului său proria casă. Nu grajd. S-a scris că adăpostul de lux al lui Incitatus avea multe camere (mobilate) și o suită de îngrijitori care stăteau după coada calului, încercând să-i satisfacă toate poftele (pofte care probabil erau mai mult ale lui Caligula, decât ale lui).
A vrut să fie zeu, deoarece statutul de împărat nu-l satisfăcea. Astfel, i-a obligat pe supușii lui să construiască temple în care aceștia să i se închine. In interiorul templelor se aflau statui în mărime naturală care-l reprezentau pe Caligula însuși. Mai mult, a cerut „tăierea” capului statuii Zeus din Olympia și înlocuirea lui cu o reprezentare a propropriului chip.
De asemenea, legenda mai spune că odată Caligula i-a declarat război lui Neptun, zeul mării, ordonându-le oamenilor săi să înjunghie Canalul Mânecii.
Pe lângă toate defectele pe care au stabilit istoricii și biografii că le-ar fi avut, Caligula a fost și paranoic, condamnând la moarte pe oricine simțea că reprezintă o amenințare la adresa puterii sale și a statutului său divin. Iar când nu îi pedepsea cu moartea, Caligula îi forța să plece în exil.
Când a crezut că oamenii se rugau în secret pentru eșecul său, gândindu-se că aceștia pun la cale un plan pentru a-l răsturna de la putere, Caligula a luat imediat măsuri ordonând uciderea tuturor celor pe care-i suspecta că ar fi complotat împotriva lui. Deși nu se cunoaște cu exactitate numărul victimelor lui Caligula, unele surse scriu că ar fi fost vorba de câteva mii.
Caligula, poate era nebun, dar știa să petreacă. După ce a ajuns la putere, fiind înconjurat de aur și alte bogății, a construit două palate plutitoare destinate petrecerilor și orgiilor. Acestea erau construcții somptuoase, decorate cu bijuterii și podele pavate cu mozaicuri din sticlă și marmură, statui masive, cupe din aur, pânze din mătăsuri prețioase de culoare purpurie. S-a scris că acest material era foarte scump și rar, fiind folosit la acea vreme exclusiv pentru pentru confecționarea hainelor împăratului.
Caligula era, pe lângă toate acestea, și un mare pervers, implicându-se în jocuri sexuale cu propriile surori și cu soțiile nobililor săi.
Caligula, cel mai ciudat dintre împărații romani, avea și complexul părului care îi acoperise tot corpul, cu excepția unei porțiuni de pe cap care lui i se părea că îl face să semene cu o capră, motiv pentru care nu permitea nimănui să vorbească despre capre în preajma lui.
Ce alte ciudățenii a mai făcut Caligula? Când s-a săturat să vorbească cu oamenii, a dat o lege interzicând oricui să îl salute de două ori. Altă dată, a executat un tânăr pe motiv că era prea chipeș, după care l-a invitat pe tatăl acestuia să stea la masă cu el, forțându-l să toasteze în sănătatea împăratului și să mănânce alături de el.
Cu o altă ocazie, a amenințat că va bate un zeu. Pe Jupiter. Există relatări care evocă faptul că împăratul ar fi fost suprins certându-se cu un zeu imaginar, filosoful Seneca afirmând în scrierile sale că l-ar fi văzut pe Caligula amenințându-l pe Jupiter, după ce, în timpul unui spectacol pe care-l urmărea, s-a auzit un tunet. Lui Caligula i s-a părut că tunetul a fost intenționat trimis de Jupiter să-i strice momentul de relaxare, astfel că a ieșit afară, începând să țipe la Jupiter și amenințându-l că-l va bate până la moarte.
Caligula a supraviețuit mai multor tentative de asasinat în timpul domniei sale, inclusiv conspirații conduse de senatori și de membri ai propriei sale familii, aceste atentate la viața sa contribuind și mai mult la creșterea paranoiei și cruzimii sale.
Caligula a avut o carieră militară limitată, axată în principal pe campanii minore și parade militare, mai degrabă decât pe cuceriri semnificative.
Este celebru faptul că a ordonat trupelor sale să adune scoici pe o plajă ca „pradă de război” după o campanie militară nereușită în Britania.
A avut o relație tumultoasă cu comunitatea evreiască. A cerut ca o statuie a lui să fie ridicată în Templul din Ierusalim, ceea ce a stârnit indignare în rândul evreilor. Guvernatorul Siriei a reușit să amâne punerea în aplicare a acestui ordin până la asasinarea lui Caligula, prevenind astfel un potențial conflict.
În ultimii ani ai domniei sale, comportamentul lui Caligula a devenit din ce în ce mai dezechilibrat și delirant. Drept urmare, la 24 ianuarie 41 d.Hr., Caligula a fost asasinat de un grup de conspiratori, inclusiv membri ai gărzii pretoriene și senatori.
În urma morții sale, a urmat o perioadă de incertitudine și haos până când Claudius, unchiul lui Caligula, a fost proclamat împărat.
Multe relatări istorice despre domnia lui Caligula provin în principal de la istorici romani precum Suetonius, Tacitus și Cassius Dio și au fost scrise la câteva decenii după moartea lui. Acestea pot conține informații tendențioase sau exagerate, deoarece au fost influențate adesea de motivații politice sau agende personale. Prin urmare, din cauza rarității surselor contemporane, este dificilă separarea realității de ficțiune, atunci când se examinează viața și domnia lui Caligula.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Caligula-Roman-emperor
https://www.history.com/topics/ancient-rome/caligula
https://listverse.com/2018/06/23/10-reasons-why-caligula-was-the-most-insane-emperor-of-rome/
Grădina Plăcerilor a lui Caligula a fost descoperită și restaurată
Rămășițe romane, descoperite în largul coastei pontice. Ce înfățișează?
Numele unui mare împărat roman, găsit pe un glonț vechi de 2.000 de ani