De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?

Vânători-culegătorii au trăit în Europa timp de mii de ani și au fost prezența umană dominantă în regiune în cea mai mare parte a acestui timp. Deci, ce s-a întâmplat cu ei toți?

Cercetătorii nu cunosc încă setul exact de circumstanțe care au dus la dispariția vânătorilor-culegători din Europa, dar declinul lor a coincis, în linii mari, cu răspândirea agriculturii în regiune. Fermierii neolitici au ajuns în Europa în urmă cu aproximativ 8.000 de ani și, în cele din urmă, i-au înlocuit pe vânători-culegătorii după o perioadă în care au împărțit continentul cu aceștia.

• Un bărbat a făcut descoperirea vieții în grădina casei: o piatră cu inscripții, veche de 1.600…
• Test de cultură generală. Ce înseamnă SOS?

,,Fermierii au început să împingă în Europa din Orientul Apropiat, aducând animale domestice și plante domestice, iar apoi există o coexistență între fermieri și vânători-culegători până acum 5.000 de ani, atunci când vânători-culegătorii dispar”, a declarat Cosimo Posth, profesor de arheo- și paleogenetică la Universitatea din Tübingen, Germania, pentru Live Science.

Vânători-culegătorii au venit în Europa în valuri și au început să se stabilească pe continent în urmă cu aproximativ 45.000 de ani. Posth a descris această populație inițială ca fiind o ,,ramură moartă”, deoarece a dispărut în mare parte, la fel ca și exploratorii umani anteriori care s-au aventurat în Europa.

Cu toate acestea, după aceste migrații timpurii nereușite, cel puțin unele dintre valurile ulterioare de vânători-culegători au prosperat pe continent.

Prezența umană dominantă în Europa

Posth a observat că europenii moderni datorează între 10% și 15% din ADN-ul lor vânătorilor-culegători europeni, cea mai mare parte provenind din ultimul val de vânători-culegători care s-au răspândit din Italia în urmă cu aproximativ 14.000 de ani.

Așadar, o parte din moștenirea lor genetică trăiește mai departe, chiar dacă o mare parte din stilul lor de viață a dispărut de mult.

Vânători-culegătorii au rămas în mare parte retrași atunci când au sosit fermierii, aproximativ 6.000 de ani mai târziu, și, în timp ce populația agricolă a preluat treptat genele vânătorilor-culegători, populația vânătorilor-culegători a rămas distinctă din punct de vedere genetic.

ADN-ul unui bărbat vânător-culegător din Spania, în vârstă de 7.000 de ani, a arătat că acesta avea ochii albaștri și pielea închisă la culoare. Acesta a fost cazul majorității vânătorilor-culegători din întreaga Europă după 14.000 de ani, în timp ce fermierii din acea vreme aveau pielea mai deschisă și ochii închiși la culoare, a precizat Posth.

Europenii datorează între 10% și 15% din ADN-ul lor vânătorilor-culegători

Există încă multe necunoscute în legătură cu modul în care cele două grupuri interacționau unul cu celălalt.

Unii vânători-culegători au ajuns să trăiască în comunitățile agricole sau în jurul acestora. De exemplu, înmormântarea de aproximativ 5.800 de ani a unui individ vânător-culegător din ceea ce este acum Danemarca, cunoscut sub numele de Dragsholm Man, arată că acesta a fost îngropat cu obiecte funerare de vânător-culegător, dar că avea o dietă asemănătoare cu cea a fermierilor europeni timpurii. Acest lucru înseamnă că el a adoptat cultura și dieta fermierilor imigranți, potrivit unui studiu publicat în revista Nature.

Unele comunități de vânători-culegători au suferit probabil morți violente din partea fermierilor și au primit noi agenți patogeni de la animalele lor, scrie LiveScience.

De exemplu, vânători-culegătorii din Danemarca au fost rapid exterminați la câteva generații după sosirea fermierilor, în urmă cu aproximativ 5.900 de ani, potrivit studiului Nature.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mitul marilor vânători este dat uitării mulțumită unui nou studiu

NASA a început construirea următoarei generații de „vânători” de asteroizi

„Vânătorii” de furtuni arctice. Ce încearcă să facă climatologii?

Oamenii preistorici, vânători de succes. Ce dezvăluie prădătorii antici?