Cetățuia Brașovului domină semeț orașul, iar astăzi reprezintă un punct de atracție turistică. Însă, după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, locuitorii orașului priveau înspre cetate cu frică. Despre ce se petrecea între zidurile Cetățuii se vorbea doar în șoapte.
De-a lungul a aproape jumătate de mileniu, Cetățuia Brașovului a trecut prin numeroase transformări, de la bastion din lemn la cetate fortificată.
La finalul secolului al XVIII-lea, edificiul își pierde însă din importanța militară, motiv pentru care a primit diverse utilități în anii ce au urmat: depozit, cazarmă, închisoare, restaurant, hotel etc.
În primii ani de după cel de-Al Doilea Război Mondial, Cetățuia Brașovului este folosită de regimul comunist drept închisoare și stație de bruiaj pentru Securitate.
Istoricul Nicolae Pepene, director al Muzeului Județean de Istorie Brașov, vorbește în cartea „Cetățuia Brașovului” despre un raport al CIA, din decembrie 1951, referitor la orașul Stalin, numele oficial al Brașovului între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960. Raportul devoala utilitatea pe care regimul comunist din România o dăduse Cetățuii Brașovului:
„Orașul Stalin este dominat de clădirea cu etaj a Închisorii Cetățuia, așezată pe un deal. Clădirea este vizibilă pentru toți călătorii care ajung în Gara Brașov. Este păzită de membrii înarmați ai Securității. Publicului îi este interzis să treacă pe trotuarul din fața intrării”.
Doi ani mai târziu, într-un alt raport al CIA despre Brașov, apare şi explicația de ce Securitatea păzea Cetățuia: „Primul lucru pe care îl vezi în Brașov este închisoarea Cetățuia pentru deținuți politici, o clădire cu patru etaje pe dealul Cetățuia. Vecinătatea este păzită de Securitate și circulația în jurul clădirii este interzisă. Probabil, locul are în subsoluri camere de tortură; detalii despre acest lucru nu pot fi obținute de contactele cu prietenii lor”, notează istoricul Nicolae Pepene în cartea „Cetățuia Brașovului”.
Se pare că o sursă a informațiilor din acest raport au fost cinci foști rezidenți ai orașului Stalin care au ajuns în Grecia în iunie 1952, iar mărturiile lor au fost trecute într-un document despre profilul orașului Stalin, identificat la Institutul de cercetări al Radio Europa Liberă:
„Simbolul fricii este clădirea de trei etaje a închisorii pentru opozanți politici, pe Dealul Cetățuii în spatele poștei, şi birourile Securității lângă piață. Închisoarea Cetățuia este coșmarul care îi bântuie pe toți cetățenii din Brașov, conform surselor.
Cadre ale Securității în uniformă patrulează străzile adiacente şi publicului îi este interzis să meargă pe trotuarele din fața clădirii. Se șoptea prin oraș că există camere de tortură la subsol, dar nimeni nu știe cu siguranță, deoarece puținele persoane care au fost eliberate sunt foarte reticente în a-și relata experiențele din spatele pereților înfiorătoarei clădiri. Acești fericiți în mod obișnuit se ascund în casele lor pentru săptămâni şi își evită până și prietenii apropiați şi rudele; se spune că, înainte de a fi eliberați, ei au trebuit să semneze o declarație că nu vor discuta cu nimeni despre închisoare.
Un prieten al uneia dintre surse care cântarea 90 kg când a intrat în închisoare, avea doar 48 la eliberare. (…) Sfidătoare de pe înălțimea sa, închisoarea Cetățuia este una din primele imagini ce pot fi zărite de către un nou-venit în Brașov, ajuns în gară; una din surse susține că e ca şi cum situarea închisorii a fost selectată ca `avertisment` pentru vizitator”, menționează Nicolae Pepene.
Pe la mijlocul anilor `50, Cetățuia Brașovului primește o nouă utilitate, cea de depozit al Arhivelor Statului din orașul Stalin.
„În primăvara anului 1955, Cetățuia sigur nu mai era pușcărie şi trebuia reparată pentru o nouă destinație: depozit al Arhivelor Statului din orașul Stalin, instituție aflată în subordinea Ministerului de Interne.
În anii regimului de democrație populară, în depozitele Arhivelor Statului din Braşov au fost efectuate preluări care au însemnat, faţă de numărul existent înainte de 1944, o creștere: de aproape 22 de ori mai multe fonduri și o cantitate mai mare cu cca. 320% în metri liniari a materialelor documentare din depozite”, se arată în cartea „Cetățuia Brașovului”.
Pe 7 aprilie 1955, Direcția Administrație și Gospodărire din cadrul Ministerului de Interne a cerut Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcții – Direcţia Monumentelor Istorice aprobarea pentru executarea unor reparații la clădirea Cetățuia (Schlossberg) din orașul Stalin, proprietatea MAI.
Răspunsul Direcției Generale a Monumentelor Istorice a fost formulat de arhitectul Duiliu Marcu şi trimis Ministerului de Interne la 15 aprilie 1955. Duiliu Marcu a menționat în mod expres în deviz grija pentru lucrările ce urmau a fi făcute la Cetățuie:
„Întrucât cădirea datează în forma ei actuală din anul 1785, avem interes a cunoște, dacă lucrările arătate în deviz nu vor afecta asupra aspectului general al edificiului”. De altfel, Duiliu Marcu s-a preocupat serios de lucrările de la Cetățuie și a cerut mai multor instituții informații detaliate despre lucrările de reparație pentru a fi sigur că monumentul își va păstra importanța istorică.
Donald Tusk spune că „Europa trebuie să se pregătească pentru un război iminent”
Reflecțiile unui trădător român despre Hitler și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial
„Abatorul”, bătălia care a lăsat în urmă un milion de victime în Primul Război Mondial
Colossus, computerul care a ajutat la câștigarea celui de-Al Doilea Război Mondial