Pietre vechi de 2.000 de ani ar putea avea muzică gravată pe ele

O serie de gravuri găsite pe rocile peruviene de 2.000 de ani ar putea reprezenta muzica ce a fost interpretată în timpul ritualurilor șamanice cu plantele halucinogene.

Constând în ceea ce par a fi figuri umane care dansează înconjurate de linii în zigzag și de alte forme geometrice, arta de pe rocile peruviene de 2.000 de ani nu are o interpretare concretă, însă o nouă analiză sugerează că aceste forme abstracte ar putea să redea cântecele care îi transportau pe participanți în alte dimensiuni în timpul călătoriilor lor psihedelice.

• Care este ruda lui T. Rex care mai trăiește și astăzi? S-a ascuns la vedere timp…
• Istoria baschetului în România, cel mai american dintre sporturi

Designurile pre-columbiene pot fi găsite la Toro Muerto, care conține una dintre cele mai bogate colecții de artă rupestră din America de Sud. Fiind un defileu deșertic, situl este împânzit cu mii de roci, dintre care aproximativ 2.600 prezintă gravuri antice.

Ce desene se găsesc pe rocile peruviene de 2.000 de ani?

Descriind desenele într-un nou studiu, cercetătorii explică că lucrările de artă conțin „o repetiție aproape copleșitoare a imaginilor figurilor umane care dansează (cunoscute sub numele de danzantes), unice în regiune, și o acumulare extraordinară de modele geometrice, cel mai adesea sub formă de zigzaguri verticale, linii drepte și sinuoase variind în lățime, uneori însoțite de puncte sau cercuri”.

Încercările anterioare de a interpreta aceste zigzaguri au sugerat că acestea ar putea reprezenta șerpi, fulgere sau apă, deși autorii studiului cred că ar putea avea un sens alternativ, punctează IFL Science.

Pentru a-și construi ipoteza, cercetătorii evidențiază similitudinile remarcabile dintre desenele de la Toro Muerto și arta tradițională a culturii Tukano din Amazonul columbian. În cazul celei din urmă, desenele geometrice au fost legate de viziunile induse de amestecul halucinogen ayahuasca, care a fost consumat ritualic de comunitățile indigene amazoniene timp de milenii.

Importanța muzicii în șamanism

Analizele antropologice ale acestor ritualuri au evidențiat în mod repetat importanța muzicii, cu cântece cunoscute sub numele de icaros cântate de șamani ca mijloc de comunicare cu zeii în călătoria prin cosmosul spiritual. În mod interesant, studiile asupra semnificației zigzagurilor în arta Tukano au relevat că „Tukano le-au văzut drept reprezentări ale cântecelor care erau parte integrantă a ritualului, având, de asemenea, putere și constituind un mediu pentru transfer la timpul mitic al Începutului”.

Altfel spus, într-un context Tukano, aceste forme reprezintă muzica șamanică ce încântă participanții la ritual sub efectele ayahuascăi, ducându-i într-o „lume paralelă” în care se pot reconecta cu mitologia lor ancestrală. Aplicând aceeași interpretare la lucrările de artă de la Toro Muerto, autorii studiului sugerează că „danzantul central înconjurat de linii ondulate este de fapt ‘înconjurat’ de cântece, care, încorporând simultan energie și putere, au fost sursa transferului către o altă lume”.

Admițând că teoria lor este întrucâtva speculativă, cercetătorii concluzionează totuși că aceste desene pre-hispanice „ilustrează o sferă grafică evazivă a culturii: cântatul și cântecele”.

Abordând semnificației mai profunde din spatele acestor reprezentări muzicale, autorii explică că „cosmosul constituia spațiul pe care șamanul îl explora în călătoria sa vizionară, în timp ce liniile ondulate și zigzagurile ar fi putut fi vizualizări atât ale cântecelor care îl duceau în acea realitate paralelă, cât și a senzației de a fi în acea altă lume”.

Studiul este publicat în Cambridge Archaeological Journal.

Vă recomandăm să citiți și:

Înmormântarea alături de animalul de companie era un obicei important pentru pre-romani

Câte piramide egiptene există?

Cel mai mare clește de crab fosilizat descoperit vreodată are 8 milioane de ani

Ce arată semințele și fructele din „casa” lui Goliat despre ritualurile filistenilor?