Wernher von Braun, de la partidul nazist la NASA. „Racheta a funcționat perfect, dar a aterizat pe planeta greșită”

Wernher Magnus Maximilian Freiherr von Braun, pe scurt Wernher von Braun (1912 Germania – 1977 SUA) a fost un om de știință german, pionier și vizionar al dezvoltării tehnologiei și zborurilor rachetelor la mijlocul secolului al XX-lea, cunoscut pentru activitatea sa în Germania nazistă, unde a condus echipa care a dezvoltat racheta V-2, și mai târziu pentru contribuțiile sale la programul spațial al Statelor Unite.  

Wernher von Braun a fost membru al Partidului Nazist și al Allgemeine SS (ramură importantă a forțelor paramilitare Schutzstaffel – SS – din Germania nazistă) și, de asemenea, o figură marcantă în dezvoltarea tehnologiei rachetelor în Germania nazistă iar mai târziu în Statele Unite ale Americii.

• Mary Seacole, îngerul din războiul Crimeii
• Augusto Pinochet, dictatorul brutal al Chile susținut de Washington. „Regret și sufăr aceste pierderi, dar este…

Braun a contribuit la dezvoltarea rachetei V-2 în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, prima rachetă balistică ghidată cu rază lungă de acțiune din lume și primul obiect construit de om care a efectuat un zbor suborbital.

Braun a jucat un rol crucial în dezvoltarea rachetei Saturn V, care a propulsat misiunile Apollo spre Lună și, de asemenea, a popularizat conceptul de stație spațială în cartea sa „The Mars Project” (1952), în care a prezentat propria viziune pentru o misiune cu echipaj uman pe Marte, viziune care a contribuit la modelarea obiectivelor pe termen lung ale NASA.

În timp ce contribuțiile lui von Braun în domeniul rachetelor sunt recunoscute pe scară largă, implicarea sa în Germania nazistă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial rămâne un subiect controversat.

În calitate de membru al Partidului Nazist și ofițer în cadrul SS, von Braun a supravegheat dezvoltarea rachetelor V-2 care au fost fabricate cu ajutorul muncii forțate din lagărele de concentrare. După război, von Braun s-a confruntat cu un control amănunțit pentru afilierile sale din trecut, însă expertiza și cunoștințele lui au fost considerate prea valoroase de către Statele Unite, ceea ce a dus la recrutarea sa în cadrul Operațiunii Paperclip.

Von Braun a fost unul dintre cei aproximativ 120 de oameni de știință germani care, în cadrul proiectului Paperclip, au fost duși în SUA pentru a dezvolta tehnologie militară. În loc să fie trași la răspundere, la fel că alte figuri importante din Germania nazistă, aceștia au primit șansa la o nouă viață.

(Operațiunea Paperclip a fost o operațiune secretă a guvernului Statelor Unite ale Americii, desfășurată în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu scopul de a recruta și aduce în SUA oameni de știință germani, inclusiv ingineri, tehnicieni și specialiști în domeniul armamentului și rachetelor. Această operațiune a avut loc între anii 1945 și 1959 și a fost condusă de Biroulul Serviciilor Strategice (OSS) și ulterior de Agenția Centrală de Informații (CIA). Scopul principal al Operațiunii Paperclip era de a preveni ca savanții germani să cadă în mâinile Uniunii Sovietice și să fie folosiți în dezvoltarea tehnologică și militară a acesteia. Operațiunea Paperclip a implicat recrutarea și aducerea în SUA a peste 1.600 de savanți germani, împreună cu familiile lor, toți aceștia fiind selectați doar pe baza cunoștințelor lor tehnice și științifice, neluându-se în considerare eventualul lor trecut politic ce ar fi putut implica crime de război comise în timpul regimului nazist sau implicarea în proiecte care au folosit muncă forțată sau au comis alte atrocități. Operațiunea Paperclip a fost păstrată secretă timp de mai mulți ani, iar informațiile despre aceasta au început să fie dezvăluite publicului abia în anii ’70).

Wernher von Braun s-a născut pe 23 martie 1912 în Wirsitz, un orășel aflat acum în nord-vestul Poloniei, care în 1912 făcea parte din regiunile estice ale celui de-al doilea Reich german din Prusia, într-o familie familie aristocratică prusacă. Tatăl său, Magnus von Braun, a fost ministrul german al Alimentației și Agriculturii, între vara lui 1932 și iarna lui 1933.

La vârsta de 3 ani, Wernher von Braun s-a mutat la Berlin împreună cu familia sa, tânărul Wernher efectuându-și educația în cadrul mai multor instutuții școlare private, cu toate privilegiile de care avut parte nereușind însă, în timpul școlii, să se remarce intelectual, în special la matematică și fizică. Acest lucru l-a frustrat dar l-a și ambiționat să aprofundeze matematica până când a reușit să devină liderul clasei sale.

La 12 ani, von Braun a fost arestat la Berlin pentru că a atașat mai multe artificii mari în stapele unei căruțe pentru a vedea dacă au putere de propulsive. Mai târziu, referindu-se la primul său experiment, von Braun a spus „a funcționat dincolo de cele mai nebunești vise ale mele. Căruța s-a deplasat nebunește, lăsând în urmă o dâră de foc ca o cometă”.

Un impact major asupra destinului său l-a avut cartea „Die Rakete zu den Planetenräumen” („Racheta în spațiul interplanetary”), a pionierului în domeniul rachetelor Hermann Oberth, pe care a citit-o în 1925.

Cinci ani mai târziu, când era student la Colegiul Teologic din Berlin, Braun s-a alăturat Societății Germane pentru Călătorii Spațiale, l-a cunoscut pe Oberth și a devenit asistentul său, ajutându-l la testele motoarelor de rachetă cu combustibil lichid.

În 1932, von Braun a absolvit Institutul Teologic, a intrat apoi la Facultatea de Inginerie Mecanică din cadrul Universității din Berlin, a fost inclus în echipa specialiștilor responsabili cu cercetarea și dezvoltarea rachetelor cu combustibil solid în cadrul Departamentului de Arme și Dispozitive al forțelor armate germane, iar după ce i-a fost remarcată eficiența, i s-a pus la dispoziție o mică stație de dezvoltare care a fost înființată adiacent la instalația de testare a rachetelor cu combustibil solid existentă a lui Dornberger la Kummersdorf Army Proving Grounds, lângă Berlin. Doi ani mai târziu, Braun a obținut un doctorat în fizică.

În timpul regimului nazist și al celui de-Al Doilea Război Mondial, expertiza lui von Braun în domeniul rachetelor a atras atenția armatei germane, Wernher fiind pus la conducerea unei echipe de ingineri la Centrul de Cercetare al Armatei din Peenemünde, acolo unde au dezvoltat racheta V-2, prima rachetă balistică ghidată cu rază lungă de acțiune din lume, folosită de Germania pentru a ataca ținte aliate.

Producția rachetelor V-2 a implicat munca forțată a prizonierilor din lagărele de concentrare, ceea ce a reprezentat o pată neagră pe moștenirea morală a lui von Braun.

V-2 fost lansată pentru prima dată în regim de probă de la Peenemunde, în octombrie 1942, și a atins o înălțime de 84 de kilometri. Racheta, care avea o lungime de 14 metri, purta un focos de 1000 kg în partea din față și a fost alimentată în principal cu un amestec de etanol și oxigen lichid și cu un amestec de apă pentru a reduce încălzirea internă și pentru a preveni explozia rachetei în zbor. În cele din urmă, mai mult de 3.000 de V-2 vor fi trase asupra Londrei înainte de încheierea războiului, ucigând în jur de 7000 de oameni și terorizând orașul.

Așadar, rolul central al lui Von Braun în dezvoltarea acestei arme pentru regimul nazist a fost unul controversat din cauza modului în care rachetele V-2 au fost fabricate între 1943 și 1945, regimul nazist implicând  un număr mare de bărbați și femei care erau închiși în lagărele de concentrare ca sursă de muncă forțată, mulți dintre ei fiind bătuți și torturați dacă nu munceau suficient de mult.

Deși nu poate fi negat faptul că von Braun știa despre condițiile pe care le îndurau acești muncitori deținuți, și nici apartenența sa la Partidul Nazist, a scuzat mai târziu acest lucru ca fiind ceva ce nu putea să controleze ori să influențeze, descriind în același timp condițiile din fabrici ca fiind respingătoare.

În cele din urmă, Von Braun și echipa sa de la centrul de cercetare de la Peenemunde au decis să se predea americanilor. În februarie și martie 1945, înaltul comandament german i-a mutat spre Alpii austrieci și bavarezi, ca și cum ar fi trebuit să se predea, centrul de cercetare de la Peenemunde a fost abandonat ca urmare a avansului rusesc de-a lungul Mării Baltice, iar în aprilie, în timp ce erau mutați în Bavaria, von Braun și mai mulți membri ai echipei sale au fugit, trecând granița în Austria și apoi predându-se, la 2 mai 1945, Diviziei 44 de infanterie americană.

Șase zile mai târziu, Germania avea să se predea necondiționat aliaților, războiul din Europa ajungând la final.

Datorită valorii și pregătirii sale științifice importante, Von Braun nu a fost urmărit penal și nici pedepsit pentru implicarea sa în regimul nazist și în efortul de război german, fiind considerat un om valoros și, prin urmare, a fost inclus în Operațiunea Paperclip, acel program secret al serviciilor secrete americane de informații prin care 1160 de oameni de știință germani au fost luați din Germania, împreună cu familiile lor, și duși în Statele Unite. În schimbul furnizării de informații despre cercetările în care fuseseră implicați pentru naziști și punerea lor în folosul Statelor Unite, oamenii de știință au fost absolviți în cele din urmă de orice infracțiune pe care au comis-o în slujba regimului nazist.

După aducerea lui von Braun în America în 1945, von Braun și echipa sa au fost trimiși la Fort Bliss, la granița dintre New Mexico și Texas, unde, în următorii câțiva ani, au fost responsabili pentru recondiționarea unor rachete V-2 și pentru a prezenta armatei SUA procedurile de fabricare și lansare a acestora.

Viața acestora în SUA a fost supusă unor restricții. Nu puteau părăsi fără permisiune Fort Bliss.

Începând cu 1946, von Braun a devenit adept al creștinismului evanghelic, convingerile sale religioase fiind considerate de unii autentice, iar de alții doar un efort de a-și îmbunătăți imaginea în America și de a se absolvi de asocierile sale cu naziștii și crimele acestora.

În 1947, după ce a primit permisiunea din partea guvernului american de a se întoarce pentru scurt timp în Germania, Wrrnher von Braun s-a căsătorit cu verișoara sa Maria von Braun, în vârstă de doar 18 ani, cuplul având trei copii.

În 1950, von Braun și asociații săi au fost mutați la Huntsville, în statul Alabama pentru a lucra la dezvoltarea primei rachete balistice americane de mari dimensiuni, devenită cunoscută sub numele de racheta Redstone, urmașa directă a V-2.

Von Braun a fost director al Centrului Marshall Space Flight Center al NASA și lider al proiectului rachetei Saturn V, superracheta anilor 1960 care a permis Statelor Unite să lanseze în spațiu nave din ce în ce mai performante din seria programului spațial Apollo, care a culminat cu aselenizarea astronauților în misiunile spațiale Apollo 11, Apollo 12, Apollo 14, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17.

Implicarea lui Von Braun în NASA și contribuțiile sale la programul spațial american au fost semnificative. Cu toate acestea, trecutul său nazist și utilizarea muncii forțate în timpul producției rachetelor V-2 au ridicat întrebări etice și controverse timp de mai mulți ani. Criticii susțin că von Braun ar fi trebuit să fie tras la răspundere pentru acțiunile sale din timpul războiului, în timp ce alții consideră că expeetiza și cunoștințele sale au fost esențiale pentru avansarea explorării spațiale.

Unii au prezentat perioada în care a lucrat pentru naziști ca pe o strategie de supraviețuire, dar alții au mers atât de departe încât l-au încadrat ca pe un criminal de război.

Von Braun s-a retras de la NASA în 1972 și a devenit un susținător al colonizării spațiale. A scris mai multe cărți despre călătoriile în spațiu și a avut numeroase apariții publice în cadrul cărora care a promovat ideea colonizării umane pe alte planete. S-a stins din viață la 16 iunie 1977, în Alexandria, Virginia.

Dosarul nazist al lui von Braun a fost cunoscut pe scară largă doar după moartea sa, acesta susținând că  nu a fost niciodată înclinat spre ideologia naziștilor.

În ceea ce privește activitatea sa de dezvoltare de arme pentru naziști pe durata războiului, a declarat pur și simplu că țara sa era în război și, în calitate de om de știință angajat al guvernului de la acea vreme, a simțit că era de datoria sa, ca german, să desfășoare activitatea pe care o desfășura.

„Pentru a supraviețui în Germania nazistă, i-a vândut lui Hitler un vis de victorie prin intermediul unei tehnologii superioare. Mai târziu, a vândut armatei americane o viziune de dominație nucleară intercontinentală. Dar cea mai mare vânzare a lui von Braun este evidentă în imaginile de la Disney. Americanilor, el le-a vândut visul de a avea oameni în spațiu și steaguri pe Lună. Și, în general, națiunea l-a crezut, fără să pună întrebări” (time.com).

Surse:

https://www.nasa.gov/people/wernher-von-braun/

https://history.nasa.gov/sputnik/braun.html

https://time.com/5627637/nasa-nazi-von-braun/

https://www.britannica.com/biography/Wernher-von-Braun

Vă mai recomandăm să citiți și:

Să fie acesta sfârșitul Observatorului de raze X Chandra al NASA?

Telescopul Spațial James Webb al NASA a descoperit alcool în spațiul cosmic

NASA a anulat o misiune de miliarde de dolari care trebuia trimisă pe orbita Pământului

Câte grame de asteroid a reușit NASA să aducă înapoi pe Pământ după 10 ani și 1,2 miliarde de dolari?