Emily Dickinson, una dintre cele mai mari și mai originale poete americane. „Găsiți extazul în viață; simplul sentiment de a trăi este o bucurie suficientă”
Una dintre cele mai importante, mai mari, mai populare și mai îndrăgite poete americane din toate timpurile, Emily Dickinson (1830 – 1886) a fost cunoscută pentru stilul ei unic și inovator definit astfel întrucât a sfidat normele tradiționale ale poeziei din vremea sa.
Poezia lui Dickinson este reprezentată ca fiind o mărturie a observației sale pătrunzătoare a lumii care o înconjura și, mai ales, a capacității ei de a infuza emoții complexe în versuri concise și puternice.
Poemele lui Emily Dickinson au fost considerate ferestre ale sufletul ei, ale minții, care s-au deschis atât cât a dorit autoarea pentru a oferi lumii o imagine a gândurilor și sentimentelor sale cele mai intime.
A iubi este atât de surprinzător încât lasă puțin timp pentru orice altceva. (Emily Dickinson)
Pentru Emily Dickinson, poeziile erau o sursă de viață. Expresia unor sensuri vitale, transferul de sentimente pasionale și de convingeri profunde, descrise cu ajutorul imaginilor concrete și a unui limbaj simplu și cotidian. Poemele, care explorau cel mai adesea teme legate de dragoste, natură, moarte și spiritualitate, erau de obicei scurte, concise și enigmatice, lăsând cititorilor un sentiment de mister și intrigă. Emily Dickinson credea că cele mai simple cuvinte și imagini sunt adesea cele mai puternice și le-a folosit pentru a crea un sentiment de intimitate și de conexiune cu cititorii săi.
Stilul liric al lui Emily Dickinson însemna utilizarea unor majuscule, punctuație și sintaxă neconvenționale, adesea ignorând regulile tradiționale de gramatică și sintaxă. Era profundă și jucăușă în același timp. Era sofisticată, dar și accesibilă cititorilor. Jongla cu ironiile și paradoxurile, deseori folosind aceste idei și imagini contradictorii pentru a transmite idei și emoții complexe.
Emily Dickinson a fost foarte prolifică – a scris peste 1800 de poeme, inclusiv poeziile din scrisorile adresate prietenilor ei – dar cu toate acestea și cu toată profunzimea și stilul ei distinct, nu a fost recunoscută în timpul vieții. După moartea sa, sora lui Emily, Lavinia, a descoperit vasta sa colecție de poezii și s-a zbătut pentru a le publica.
Emily Dickinson a trăit în Amherst, Massachusetts, la mijlocul și sfârșitul secolului al XIX-lea. S-a născut la 10 decembrie 1830, în gospodăria familiei din Amherst, și și-a petrecut întreaga viață acolo, cu excepția unor scurte perioade de absență pentru studii și călătorii.
Viața lui Emily Dickinson în Amherst a fost marcată de izolare și recluziune, lupte cu probleme de sănătate, cu credința dar și de un angajament profund față de natură și față de curentele intelectuale și culturale ale timpului său. Nu s-a căsătorit niciodată și a locuit cu familia ei la Homestead, o casă mare construită de bunicul ei la începutul secolului al XIX-lea.
Deși este o provocare să se restrângă vasta sa operă la doar câteva scrieri importante, există câteva poezii care sunt adesea considerate printre cele mai semnificative contribuții ale sale.
„Because I could not stop for Death” poate fi unul dintre cele mai cunoscute poeme și mai frecvent studiate lucrări ale lui Dickinson. Este o explorare a temei morții și a călătoriei dincolo de viață. În poem, Emily Dickinson personifică moartea ca pe un domn care o cheamă și care o duce într-o plimbare cu trăsura prin diferite etape ale vieții. Prin intermediul imaginilor vii și al simbolismului subtil, Dickinson contemplă natura mortalității și a vieții de după moarte.
„I heard a Fly buzz – when I died”, o altă poezie care aprofundează experiența morții dintr-o perspectivă diferită. Emily Dickinson descrie scena propriului pat de moarte, concentrându-se asupra detaliilor banale întrerupte de prezența unei muște.
„Hope is the thing with feathers” este un poem adesea celebrat pentru tonul său, de data aceasta, înălțător și optimist, plin de speranță, acea forță intangibilă care îi susține pe oameni în cele mai dificile momente ale vieții lor.
Creierul este mai larg decât cerul. (Emily Dickinson)
10 lucruri altfel despre Emily Dickinson
- A purtat o rochie „cu semnătură”. Emily Dickinson era cunoscută pentru faptul că purta o rochie albă simplă, cu un decolteu înalt și mâneci lungi, care a devenit stilul ei caracteristic.
- Îi plăceau jocurile de cuvinte. Emily Dickinson a fost o maestră a jocurilor de cuvinte, iar poemele ei sunt pline de utilizări inteligente și de umor ale limbajului.
- A fost o persoană retrasă. Emily Dickinson a dus o viață retrasă, părăsind rareori ferma familiei sale din Amherst. Prefera să își petreacă timpul singură, scriind poezii și scrisori, și doar câteva persoane aveau voie să o viziteze.
- A avut un câine de companie. Emily Dickinson a avut un câine de companie pe nume Carlo, care a fost un companion constant și chiar a fost prezent în poezia ei. Carlo era un terrier alb-negru, un prieten de bază, al lui Emily, loial și iubitor.
- A fost o scriitoare prolifică de scrisori. Emily Dickinson a scris sute de scrisori către prietenii și membrii familiei sale, dintre care multe au fost păstrate și publicate.
- A fost o bucătăreasă talentată. Emily Dickinson era cunoscută pentru abilitățile sale culinare, iar unele dintre poeziile ei cuprind și aceste teme – mâncarea și gătitul – „A Cake for the Queen of Sweden”, „The Daisy’s Café”, „The Goblin’s Banquet”. Îi plăcea în mod deosebit să coacă și a făcut multe plăcinte și prăjituri delicioase.
- Avea o fascinație pentru moarte: Poezia lui Emily Dickinson abordează adesea teme legate de moarte, denotând o fascinație aparte pentru acest subiect. Dar de ce moartea? Un posibil motiv ar fi experiențele sale personale legate de pierdere și moarte. Dickinson a trăit într-o perioadă în care moartea era ceva obișnuit din cauza ratelor ridicate de mortalitate, în special în rândul copiilor, la asta adăugându-se și pierderile mai multor persoane dragi. Problemele ei de sănătate este posibil să fi contribuit, de asemenea, la preocuparea ei pentru acest subiect. Dar în viziunea scriitoarei, moartea, de altfel romanțată, era o tranziție către o existență mai bună sau o reuniune cu cei iubiți.
- A fost un grădinar talentat: Emily Dickinson avea era pasionată nu doar de scris, dar și de gărdinărit. Acorda o atenție deosebită acestei preocupări, cultiva o varietate mare de flori și legume, dragostea ei pentru natură fiind personificată foarte des și în poeziile pe care le-a scris. Emily Dickinson petrecea adesea ore întregi plimbându-se prin pădurile și câmpurile din apropierea casei sale.
- A fost o feministă convinsă. În poezia ei, Dickinson a abordat adesea teme legate de gen și sexualitate, fiind considerată o scriitoare feministă de pionierat, versurile ei contestând rolurile și așteptările tradiționale de gen.
- Îi plăcea sentimentul de independență. A fost poate unul dintre motivele care au determinat-o să nu se căsătorească niciodată. Manifesta o dorință puternică de libertate și independență personală. Își prețuia singurătatea și activitățile creative, despre care credea că ar fi fost compromise de responsabilitățile și așteptările sociale care veneau odată cu căsătoria. Decizia lui Dickinson de a rămâne necăsătorită i-a permis să păstreze controlul asupra propriei vieți și să se dedice în întregime scrisului.
Emily Dickinson a murit la 15 mai 1886, la vârsta de 55 de ani, în urma unui atac cerebral. Medicul curant a atribuit acest lucru bolii Bright, scrie britannica.com, dar un diagnostic post-mortem indică hipertensiunea primară severă ca fiind afecțiunea de bază.
În multe dintre scrisorile ei, pe parcursul vieții, Emily Dickinson se plângea de puternicele dureri de cap pe care le avea și de simptomele de greață, precizări care au fost luate în vedere de specialiști atunci când au analizat cauzele exacte ale decesului poetei.
Surse:
https://www.nytimes.com/2012/01/22/books/review/emily-dickinson-a-poets-life-by-jay-parini.html
https://www.britannica.com/biography/Emily-Dickinson
Vă mai recomandăm să citiți și:
Leonard Nimoy, actor, poet, fotograf, regizor. „Logica este începutul înțelepciunii și nu sfârșitul”
Citat al poetului antic Virgiliu, găsit pe un vas roman din Spania
„Ce are Iașiul deosebit de-l cântă poeții și-l preamăresc scriitorii?”