Ieronim Budac, românul care a fost șoferul lui Al Capone. Făcea rachiu din prune în SUA, în perioada prohibiției
Există o poveste conform căreia un român ar fi fost, la un moment dat, șoferul celebrului Al Capone, povestea nefiind atât de populară, nici la nivel internațional, dar nici pe plaiurile noastre mioritice, însă există câteva date care s-au perpetuat și au rămas în istorie, astfel că putem să vă facem cunoștință cu Ieronim Budac, un țăran din comuna sibiană Cârțișoara, născut la 6 mai 1867 și emigrat în Statele Unite ale Americii în anii 20, odată cu zecile de mii de români care au plecat spre pământul făgăduinței sperând să se realizeze acolo.
Ieronim Budac, pare-se, a reușit să își lase numele înscris în analele istoriei, odată ce a ajuns în anturajul unuia dintre cei mai mari interlopi americani – Al Capone – devenind șoferul acestuia.
Al Capone, al cărui nume complet era Alphonse Gabriel Capone, a fost un gangster american și în perioada prohibiției – când se interziseseră producerea, consumarea şi transportarea băuturilor alcoolice -, s-a născut la 17 ianuarie 1899, în Brooklyn, New York, din părinți imigranți italieni. Capone a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și mai puternici mafioți din istoria Americii, conducând un imperiu care a dominat crima organizată din Chicago în anii 1920 și la începutul anilor 1930.
Nu doar că a fentat moartea, dar a scăpat și de poliție
Capone, pentru care prohibiția nu era decât o glumă proastă, continua să controleze în mare stil comerțul cu băuturi alcoolice pe continentul american în perioada 1920 – 1930, a fost impresionat de rachiurile din prune pe care Budac le făcea și care deveniseră cunoscute în anturajul său. Așadar, rachiul de prune al lui Budac ar fi fost punctul de legătură între gangsterul american și ardeleanul din Cârțișoara, Capone aducându-l pe Budac în gașca sa de mafioți și angajându-l ca șofer pentru a-i transporta ilegal whisky-ul.
La un moment dat, atunci când se afla într-una dintre misiunile pe care i le dăduse Al Capone, Ieronim Budac a observat că avea Poliția Federală pe urmele lui, astfel că pentru a nu fi prins, a condus camionul în care se afla și care transporta băutură, în fluviul Mississippi, răsturnându-l. Nu doar că a fentat moartea, dar a scăpat și de poliție.
Cum spuneam, există foarte puține date despre Budac, cele mai multe dintre ele fiind concentrate în câteva pagini din biografia comunei sibiene Cârțișoara scrisă de Traian Cânduleţ şi Ilie Costache.
Budac s-a căsătorit în America
Tot de acolo reiese și faptul că Budac s-a căsătorit în America, tocmai cu o consăteană de-a lui, o fată pe nume Maria și prin aceasta a ajuns Budac, de fapt, să se apuce de făcut rachiu din prune. Tatăl Mariei, Ion Tarcea, deținea o distilărie unde producea, ilegal evident, rachiu. Dar viața americană nu s-a dovedit a fi pe placul lui Ieronim Budac. Nu a avut succes cu mariajul său, astfel că, după ce s-a despărțit de Maria și după ce Al Capone intrase serios în vizorul FBI, Ieronim Budac a decis să lase în urmă cei 12 ani petrecuți în Chicago și a revenit pe meleagurile natale. Cu banii pe care i-a strâns în SUA, Budac și-a ridicat o casă și a pus bazele uneia dintre cele mai mari distilerii din Transilvania care exista în acea vreme. A devenit primarul comunei Cârțișoara, funcție pe care a deținut-o timp de 14 ani.
„Întors în ţară a povestit rudelor că printre altele, în perioada prohibiţiei antialcoolice, a fost angajat de marele gangster Al Capone să-i transporte cu camionul masive cantităţi de whisky. Într-una din întâlnirile sale cu Poliţia Federală, în baza instrucţiunilor marelui boss, a intrat cu camionul plin de băuturi în fluvial Mississippi, salvându-se de două ori, o dată de la o moarte aproape sigură şi a doua oară din mâinile Poliţiei”, scrie în Monografia Comunei Cârţişoara.
„Semnalmente: talia 1,65 -1,70 m, corpolent și robust, părul negru cărunt, sprâncenele negre, barba și mustățile rase, ochii verzui, nasul, gura, urechile normale, bărbia rotundă, semne particulare nu are.” Acesta ar fi portretul care i-a fost făcut de informatorul Securității (CNSAS, Dosar nr. 3553), pe la mijlocul anilor 1950, lui Ieronim Budac.
„Subsemnatul Ieronim Budac, din satul Oprea Cârțișoara”
„În ceea ce privește viciile, este un element ușor înclinabil spre viciul beției, consumă băutură alcoolică, dar nu este văzut niciodată în stare de ebrietate, fiind un element foarte rezistent, robust. În ceea ce privește căsnicia, în prezent l-a părăsit nevasta pe considerentul că el nu a vroit să treacă de la ortodoxie la secta adventistă de ziua a 7-a și din care motive în prezent se administrează singur și personal. Datorită acestui fapt și fiind un element sănătos, în prezent umblă pe la unele femei văduve cu care are relații sentimentale“.
Citând o scrisoare biografică a lui Ieronim Budac ajunsă pe masa Securității scrie:
„Subsemnatul Ieronim Budac, din satul Oprea Cârțișoara, comuna Streza Cârțișoara, Raionul Făgăraș, fiu al lui Aurel și Maria, născut în anul 1897, luna Maiu, ziua 6, în Oprea Cârțișoara, de prezent sunt divorțat de soție din cauza credinței, fiind că nevasta a trecut la religia adventistă de ziua a 7-a, din care cauză am ajuns la divorț. […] Clase primare 4 de sub era Maghiară. Armată nu am făcut. Mă ocup cu agricultura și mai lucrez și la joagărul întreprinderii forestiere din sat, care a fost proprietatea mea până în anul 1948, când s-a naționalizat.
„Acești bani nu-mi ajungeau să mănânc și să mă îmbrac”
Situația părinților înainte de 1950 a fost 9 jugăre pământ. Altă situație nu a fost la părinți întru cât tata a murit când ieu ieram copil de 6 ani. Acest pământ l-am împărțit 5 frați care am fost la părinți. Până la etatea de 17 ani am fost la mama. Fiind văduvă cu 5 copii, tot timpul am fost cioban la oi. La etatea de 17 ani, mama m-a trimis în America, ca să pot ajuta mai bine, însă s-a înșelat că ieu, ajuns în America, am lucrat cu 10 cenți pe oră, adecă 10 ore cu un dolar. Acești bani nu-mi ajungeau să mănânc și să mă îmbrac.
Am plecat în anul 1914, iarna, iar în primăvară a început războiul și până în anul 1918 nu am mai putut coresponda cu cei de acasă. În acest timp m-am căsătorit cu fiica lui Tarcea Ion, din Streza Cârțișoara, care se afla și ea în America. Am stat cu nevasta acolo până în 1921, când am venit în România. Am stat în sat până în 1924, când am plecat iar în America, dar de data asta am plecat singur, nevasta a rămas în România. M-am întors în patrie în 1925 ianuarie 20. Am sosit în sat, unde am stat și unde sunt și azi. După ce am venit în sat, în anul 1925 vara, am construit un joagăr (ferăstrău) mânat cu apă și am lucrat tot timpul la joagăr până în anul 1928. Am cumpărat un cazan de fiert rachiu din fructe cu care m-am ocupat tot timpul și cu cele 2,35 ari de pământ pe care îi posed de la părinți și ceva cumpărătură puțină.
În anul 1925, la adunarea generală a cooperativei, m-a ales poporul în consiliul de administrație, unde am stat 15 ani, ocupând funcția de secretar local și mai pe urmă ca președinte. Ca președinte am cumpărat casele cooperativei care azi sunt proprietatea cooperativei, unde se găsește secția de beuturi. În anul 1933 toamna, am fost ales ca primar la comună cu o majoritate mare de voturi date de popor. Am intrat în funcția de primar numai prin ianuarie 1934 deoarece mi-a fost apelată alegerea de alți contra candidați pe motiv că eram sărac și nu aveam numai casă.
Ieronim Budac a murit la 23 septembrie 1977
Am stat primar până în anul 1938, când am fost schimbat. În cei 4 ani de primărie am construit un local mândru de școală, care se vede și azi împreună cu tot poporul care mă asculta foarte mult. Prin anul 1939 am fost numit din nou ca primar de cătră Prefectura Făgăraș. Am stat primar până la venirea legionarilor la putere, când am plecat din primărie. După plecarea legionarilor de la guvernare, prin 1941 septembrie 15, am fost numit din nou primar de Prefectura Făgăraș. Am fost primar până în anul 1944, când mi-am dat demisia. În acești 3 ani de primărie am procurat materialul pentru noul local de școală și sala culturală.
[…] Politică: am fost primar sub Partidul Liberal, când trebuia să fac politică cu ei, mai pe urmă am fost la Social Democrați Titel, până la ruperea partidului, iar de atuncea și până în prezent nu mai fac politică, fiind om singur și fără nici un ajutor.” (fragment din autobiografia scrisă la Securitate de Ieronim Budac, la data de 27 noiembrie 1954).
Ieronim Budac a murit la 23 septembrie 1977 și este îngropat în cimitirul bisericii din Oprea Cârţişoara.
Vă mai recomandăm să citiți și:
Cum şi-a găsit „naşul” Al Capone, cel mai mare gangster al Americii
Jimmy Hoffa, cel mai faimos caz de dispariție al Statelor Unite
Top 10 teorii ale conspirației care în cele din urmă s-au dovedit a fi adevărate