Frecvent se întâmpla ca, la vânătorile la care participau Nicolae Ceaușescu și Ion Gheorghe Maurer, „competiția” dintre cei doi să degenereze în schimburi de replici și „tachinări” mai mult sau mai puțin subtile. Dacă ceilalți participanți la vânătorile organizate de dictator nu îndrăzneau să îl contrazică, nu același lucru se întâmpla cu Maurer. O asemenea vânătoare cu „scântei” între cei doi a avut loc la începutul anilor `70.
Vânătoarea de fazani a fost una dintre pasiunile lui Nicolae Ceaușescu, mai ales la începutul „carierei” sale de vânător. În primii ani după ce a ajuns la conducerea României, din luna noiembrie și până în februarie, aproape în fiecare duminică, dictatorul ieșea la o partidă de vânătoare la fazani.
Odată cu trecerea timpului, asemenea acțiuni au devenit din ce în ce mai rare, deoarece vânătoarea la fazani începea să îl obosească pe liderul comunist.
Marea majoritate a vânătorilor erau organizate în pădurile de stejar, cer și gârniță, din rezervațiile speciale situate în apropierea Bucureștiului.
La primele vânători, Ceaușescu se declara mulțumit de numărul fazanilor pe care îi împușca. Odată cu trecerea timpului, de la o vânătoare la alta și de la un an la altul a dorit să împuște tot mai mulți fazani.
De regulă, la vânătoarea la fazani, Ceaușescu era însoțit de câte 6-8 invitați din conducerea partidului și statului. Înainte de vânătoare, toți serveau în pădure o gustare, iar apoi erau așezați în standurile de vânătoare. Bineînțeles, cel mai bun stand era ocupat de dictator, împreună cu doi însoțitori din garda personală, care-i duceau armele, geanta și cartușele.
Standurile din stânga și din dreapta sa erau ocupate de doi dintre invitații care aveau funcții mai mari în conducerea partidului și statului. După ce erau așezați vânătorii în standuri, începeau goanele la fazani, care erau scurte și nu depășeau 30 de minute.
Gonașii erau așezați și se deplasau astfel ca fazanii să fie dirijați spre centru, unde era amplasat standul lui Nicolae Ceaușescu.
Niciun invitat nu îndrăznea să tragă vreun foc de armă până ce nu trăgea întâi „șeful”. Spre finalul goanei, când toți fazanii erau concentrați în fața standului principal, Ceaușescu trăgea de unul singur. La o goană dublă, dictatorul trăgea 200-300 de cartușe, împușca 80-100 de fazani și rănea peste 50.
După terminarea fiecărei goane, erau adunați fazanii împușcați și erau așezați la standul lui Ceaușescu pe 2-3 rânduri.
„De cele mai multe ori, tot la standul lui se duceau și din fazanii împușcați de ceilalți vânători sau chiar dintre cei căzuți la goanele anterioare. Îi făcea mare plăcere să vadă un tablou cu fazani mulți. Uneori îi și număra. În cele trei ore cât era durata maximă a unei vânători, se împușcau 300-400 de fazani, din care peste 90 la sută erau `opera` lui Ceaușescu”, povestește inginerul silvic Vasile Crișan, unul dintre organizatorii partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu.
Singurul care avea curajul să procedeze altfel la partidele de vânătoare la care participa Nicolae Ceaușescu era Ion Gheorghe Maurer. De altfel, Maurer avea curajul chiar să îl apostrofeze pe Ceaușescu în timpul partidelor de vânătoare. O astfel de vânătoare cu „scântei” între cei doi a avut loc la începutul anilor `70 în Pădurea Cioflecu.
Pe lângă cei doi, la vânătoare a participat și Gheorghe Feneșer, secretar general responsabil cu vânătoarea în Ministerul Silviculturii. Cei trei au sosit la locul de vânătoare în jur de ora 10:00, fiind însoțiți de securiștii din escortă. După salutul de bun venit au fost invitați la masă.
„Atmosfera era destul de destinsă. Parcă erau mai bine dispuși decât altădată. Bineînțeles că vioara întâi era tot Maurer. Pe vremea aceea încă se mai suportau. Nu apucase încă să intre dihonia între ei.
La masă s-a mâncat şi s-a băut mai mult ca niciodată. Chiar şi după ce s-au ridicat de la masă şi eram gata de plecare, Ceaușescu se întoarce şi zice: `Ia mai turnați, mă, câte o cană de vin!` Era prima şi a fost ultima dată când l-am auzit cerând vin. Cele cinci goane simple le marcasem cu numere, încă din ziua precedentă. Desigur că standul lui Ceaușescu l-am căutat şi l-am fixat, ca întotdeauna, în locurile cele mai bune”, își aduce aminte Vasile Crișan.
Când au început să apară fazanii în zbor în fața standurilor de vânătoare, Feneşer a tras doar câteva focuri. Maurer a tras destul de mult, dar numai la fazanii care zburau în zona lui, respectând etica vânătorească nescrisă.
În schimb, Ceaușescu a tras cele mai multe focuri de armă. „Trăgea în toate direcțiile, indiferent de distanță. Trăgea şi la fazanii care zburau spre Maurer sau spre Feneşer, practic, se `întindea` cu arma pe toată linia de standuri. Maurer fierbea în stand de necaz. Se uita lung spre Ceauşescu, dar nu spunea nimic. În acest mod s-au desfășurat toate cele 5 goane”, nota Vasile Crișan.
La finalul vânătorii, dorind să braveze, Ceaușescu l-a întrebat pe Vasile Crișan câți fazani au fost împușcați. „Scot carnețelul şi zic: `Dumneavoastră ați împușcat 54 de fazani, iar tovarășul preşedinte Maurer 29 de fazani`.
Ceaușescu râdea, foarte satisfăcut, iar Maurer, negru la faţă de supărare, se descarcă: `Bravo, mă, Nicule! Cum să nu împuști tu atâția fazani când băieții ăștia – arătând cu mâna spre noi (organizatorii vânătorii, n.r.) – de o săptămână au tot căutat să vadă unde este locul cel mai bun, ca să te așeze pe tine. Şi nu ți-a fost de-ajuns numai atât: te-ai întins cu arma şi la fazanii care veneau la mine sau la Feneşer. Măi, Nicule! Unde dracu’ să mai cauți dreptatea asta că nici în pădure nu o găsești!` Aşa s-au despărțit. Fiecare s-a dus la mașina lui şi duși au fost”, rememorează Vasile Crișan.
Cum l-a ironizat Maurer pe Ceaușescu în fața liderului german Erich Honecker
Cum s-a „împroprietărit” Nicolae Ceaușescu pe un trofeu de vânătoare
Povestea necunoscută a celui mai mare trofeu vânătoresc al lui Nicolae Ceaușescu