Cele mai vechi dovezi pentru existența oamenilor în Europa

Uneltele de piatră descoperite în adâncul sedimentelor carierei Korolevo din Ucraina reconfigurează istoria migrației umane, aducând noi informații despre prezența oamenilor în Europa.

Bucățile de rocă, aparent insignifiante, sunt de fapt unelte folosite odinioară de Homo erectus, un strămoș direct al nostru, iar o nouă datare dezvăluie că acestea reprezintă cele mai vechi dovezi despre prezența oamenilor în Europa.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

„Anterior se credea că cei mai vechi strămoși ai noștri nu ar fi putut supraviețui la latitudini mai reci și mai nordice fără utilizarea focului sau a tehnologiei complexe a uneltelor de piatră. Totuși, aici avem dovezi că Homo erectus a trăit mai la nord decât oricând documentat anterior în acest interval de timp”, spune arheologul Andy Herries, de la Universitatea La Trobe (Australia).

Istoria evoluției și a răspândirii umane în întreaga lume este un puzzle dificil de asamblat. Cu toate acestea, în ultimii ani, au început să apară dovezi că aceasta nu a fost o narațiune simplă și liniară, originară dintr-un singur leagăn într-o anumită parte a lumii. Și mai multe linii recente de dovezi sugerează că Homo sapiens s-ar fi putut deplasa prin Europa mult mai devreme decât se credea anterior.

Cu toate acestea, istoria umanității pare mult mai complicată, iar înțelegerea noastră are unele lacune serioase, notează Science Alert.

Prezența oamenilor în Europa, mai veche decât se credea până acum

Modelele se bazează în mare parte pe unelte de piatră, deoarece acestea, împreună cu urmele rare de oase și câteva alte artefacte robuste, sunt printre puținele dovezi capabile să le supraviețuiască mileniilor. Cu toate acestea, artefactele de piatră nu au o dată de producție, lăsându-i pe cercetători să se bazeze pe indiciile din jur pentru a determina vârsta și locul lor în istorie.

Situl arheologic Korolevo este unul spectaculos. Ajunge la o adâncime de 14 metri de straturi acumulate în timp, din care au fost excavate mii de artefacte, datând cu multe milenii în urmă. Situl a cunoscut cel puțin șapte perioade separate de ocupare umană, în cadrul a cel puțin nouă culturi paleolitice până acum aproximativ 30.000 de ani.

Cu toate acestea, nu există rămășițe biologice în sit, doar piatră, ceea ce elimină metoda obișnuită de datare cu radiocarbon a oricăror materiale organice din apropiere. De-a lungul deceniilor de la descoperirea uneltelor, cercetătorii au putut doar să presupună vârsta lor.

Din fericire, progresele recente au permis în cele din urmă datarea precisă a rocilor îngropate, iar o echipă condusă de arheologul Roman Garba, de la Academia de Științe din Cehia s-a orientat către acest aspect.

„Pentru a răspunde la întrebările puse de arheologie și de antropologie, trebuie să utilizăm metodele fizicii nucleare și ale geofizicii”, spune Garba.

O nouă tehnică de a data artefactele

Tehnica pe care au folosit-o cercetătorii se numește datare prin nucleide cosmogenice, care folosește faptul că materialul expus la suprafață este bombardat cu raze cosmice. Prin compararea descompunerii anumitor nuclee atomice, este posibil să se măsoare timpul scurs de când acel obiect a văzut pentru ultima dată cerul.

„La situl Korolevo, am măsurat în mod specific concentrațiile de nucleide cosmogenice beriliu-10 și aluminiu-26, care au perioade de descompunere diferite. Aceste nucleide se acumulează în bucățile de cuarț când piatra se află la suprafață datorită radiației cosmogenice din spațiu, dar încep să se descompună când sunt îngropate în pământ. Raportul celor două variază în funcție de cât timp au fost îngropate sub suprafața solului. Acest lucru ne permite să calculăm vârsta lor de la înmormântare”, explică Garba.

Echipa a folosit și propriul model matematic pentru a determina vârsta straturilor de sediment, fiind prima oară când această metodă a fost folosită pentru datare arheologică. Cea mai veche vârstă obținută folosind această metodă a fost de 1,42 de milioane de ani, pentru cele mai vechi unelte din asamblaj.

Datarea artefactelor le-a permis cercetătorilor să completeze unele dintre lacunele din istoria migrației umane. Cercetarea lor arată că Homo erectus era în Europa acum 1,4 milioane de ani, migrând prin Asia acum 1,8 milioane de ani. Cea mai veche fosilă cunoscută a lui Homo erectus datează de acum 2 milioane de ani, fiind găsită în fragmente într-o peșteră din Africa de Sud și asamblată cu migală.

Desigur, încă există multe lucruri pe care nu le știm, dar aceasta este o mișcare în direcția corectă, spun cercetătorii.

„A rămas de văzut dacă aceasta a făcut parte dintr-o ocupare mai extinsă și încă neexplorată a Europei în acea perioadă”, spune Herries.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Un dinozaur gigantic era „stârcul din iad”, conform unei analize

Un mormânt bogat dezvăluie un ritual înfiorător al culturii antice Coclé

Un genocid din trecutul omenirii, necunoscut până acum, a fost dezvăluit de ADN

De ce rezistă oasele de dinozaur atât de mult timp?