Evoluția agriculturii la sfârșitul Epocii de Piatră în Europa nu a fost o tranziție lină de la stilul de viață vânător-culegător, ci o transformare sângeroasă care a dus la distrugerea populațiilor nomade de către fermieri-coloniști în câteva generații, a constatat un nou studiu.
De fapt, de două ori în doar o mie de ani, populația din sudul Scandinaviei a fost înlocuită în întregime de nou-veniți în zonă, ale căror rămășițe nu au aproape nicio urmă a predecesorilor lor în profilurile ADN, analizate de o echipă internațională de cercetători.
„Această tranziție a fost prezentată anterior ca fiind pașnică”, explică autorul studiului Anne Birgitte Nielsen de la Universitatea Lund. „Cu toate acestea, studiul nostru indică contrariul. În plus față de moartea violentă, este probabil ca și noi agenți patogeni de la animale să îi fi afectat”.
Echipa a analizat mostre de ADN din 100 de rămășițe umane găsite în Danemarca.
Rămășițele s-au întins pe 7.300 de ani din perioada mezolitică, perioada neolitică și Epoca Timpurie a Bronzului.
Concentrându-se pe o anumită regiune – care se întâmplă să aibă un climat potrivit atât pentru hrana, cât și pentru agricultură, și pentru conservarea rămășițelor umane – a permis cercetătorilor să cartografieze fluxurile de gene între populații, alături de schimbările în vegetație care reflectă modul în care au folosit pământul, scrie ScienceAlert.
Analiza arată că în urmă cu aproximativ 5.900 de ani, o populație de fermieri i-a alungat pe vânători și pescari care populaseră anterior Scandinavia și a tăiat pădurile pentru a face terenuri agricole.
Cercetările anterioare au sugerat că acești primi fermieri scandinavi au moștenit aproximativ 30% din genomul lor de la vânători-culegători, ceea ce ar însemna că populațiile lor s-au amestecat – nu că unul l-a distrus pe celălalt.
O mulțime de dovezi arheologice sugerează, în schimb, că aceasta a fost o perioadă deosebit de violentă, iar noul studiu arată că ADN-ul vânătorilor-culegători a fost în esență șters, greu detectabil în genomul primilor fermieri din Scandinavia.
Dar dominația lor a fost relativ de scurtă durată. Fermierii, cunoscuți și sub numele de cultura Funnelbeaker, au trăit încă aproximativ 1.000 de ani.
Nou-veniții și-au purtat cu ei strămoșii lor din Yamnaya, un popor care pășește animale cu origini în sudul Rusiei. Ei i-au înlocuit rapid pe Funnelbeakers, dând naștere unui nou grup cultural.
„De data aceasta a existat și o schimbare rapidă a populației, practic fără descendenți ai predecesorilor”, spune Nielsen, observând că profilul ADN al primilor fermieri care s-au stabilit în Danemarca a fost în esență șters din populațiile daneze moderne.
„Nu avem atât de mult material ADN din Suedia, dar ceea ce există indică un curs similar al evenimentelor”, adaugă Nielsen.
Acum, înțelegând mai bine ascendența poporului danez și suedez, cercetătorii speră că ar putea descoperi markeri genetici din ADN-ul antic care ar putea explica modelele de sănătate moderne – în același mod în care oamenii de știință tocmai au identificat de ce scleroza multiplă este mai frecventă în rândul nord-europeniilor decât omologii lor din sud.
Studiul a fost publicat în Nature.
Ce au descoperit cercetătorii după ce au studiat ADN-ul balenelor albastre?
Teste ADN pentru a găsi stăpânii de câini care nu curăță în urma lor
Misterul unei boli din zilele noastre ar putea fi elucidat cu ADN antic
Șocurile țiparilor electrici ar putea transfera ADN la alte animale