Reptilele înaripate se numărau printre vechii crocodili care locuiau pe dealurile Mendip din Somerset, au dezvăluit cercetătorii de la Universitatea din Bristol, Regatul Unit.
Kuehneozaurii (Kuehneosauridae) semănau cu șopârlele, dar erau mai strâns înrudiți cu strămoșii crocodililor și dinozaurilor. Erau animale mici, și existau două specii, una cu aripi extinse, iar cealaltă cu aripi mai scurte, realizate dintr-un strat de piele întins peste coastele lor laterale alungite, ceea ce le permitea să plonjeze din copac în copac.
La fel ca șopârla zburătoare modernă Draco din sud-estul Asiei, cel mai probabil se plimbau pe sol și se urcau în copaci în căutarea insectelor pradă. Atunci când se speriau sau dacă zăreau o insectă zburând pe lângă ele, se puteau lansa în aer și ateriza în siguranță la 10 metri distanță.
Descoperirea a fost făcută de către Mike Cawthorne, student la masteratul de la Universitatea din Bristol, care a cercetat numeroase fosile de reptile din carierele de calcar, care formau cea mai mare insulă subtropicală din acea vreme, numită Paleo-insula Mendip.
Studiul, publicat în Proceedings of the Geologists’ Association, consemnează, de asemenea, prezența reptilelor cu dinți complecși, trilofozaurul Variodens și acvaticul Pachystropheus care, probabil, trăia ca o vidră din zilele noastre, mâncând probabil creveți și pești mici.
„Toate aceste fiare erau mici”, a spus Mike. „Am sperat să găsesc oase de dinozaur, sau chiar dinții lor izolați, dar de fapt am găsit orice altceva în afară de dinozauri. Colecțiile pe care le-am studiat fuseseră făcute în anii 1940 și 1950, când carierele erau încă active, iar paleontologii puteau să le viziteze, să vadă pereții proaspeți de rocă și să vorbească cu cei care lucrau în carieră.”
„A fost nevoie de multă muncă pentru a identifica oasele fosile, majoritatea fiind separate și nu în schelet. Cu toate acestea, avem o mulțime de material comparativ, iar Mike Cawthorne a reușit să compare maxilarele izolate și alte oase cu specimene mai complete din alte situri din jurul Bristolului”, a explicat profesorul Mike Benton, de la Școala de Științe ale Pământului din Bristol.
„El a arătat că paleo-isula Mendip, care se întindea de la Frome, în est, până la Weston-super-Mare, în vest, pe o lungime de aproape 30 km, găzduia diverse reptile mici care se hrăneau cu plante și insecte. Nu a găsit oase de dinozaur, dar este probabil ca acestea să fi fost acolo, deoarece am găsit oase de dinozaur în alte locații de aceeași vârstă geologică din jurul Bristol.”
Zona din jurul orașului Bristol, în urmă cu 200 de milioane de ani, în Triasicul târziu, era un arhipelag de insule mici așezate într-o mare caldă subtropicală.
„Oasele au fost colectate de mari descoperitori de fosile în anii 1940 și 1950, inclusiv Tom Fry, un colecționar amator care lucra pentru Universitatea Bristol și care, în general, mergea cu bicicleta la cariere și se întorcea încărcat cu saci grei de pietre”, a adăugat Dr. David Whiteside, de la Bristol, scrie Phys.org.
O reptilă văzută pentru ultima oară în 1969 a reapărut în Australia
O nouă specie de reptilă crocodiliană din Triasic, dezgropată în Brazilia
O „bestie bizară”, blocată în chihlimbar milioane de ani, este o reptilă cu adevărat neobișnuită