O întâlnire ciudată! Ce au discutat Regele Ferdinand și ministrul de Externe al Austro-Ungariei într-un moment extrem de dificil pentru România
În timpul negocierilor pentru parafarea unei păci între Puterile Centrale și România, purtate în luna februarie a anului 1918, delegația austro-ungară a solicitat un lucru care exceda cadrul tratativelor. Ottokar Czernin, ministru de Externe al Austro-Ungariei, fost ambasador al monarhiei duale la București, a solicitat o întâlnire cu regele Ferdinand al României.
În februarie 1918, constrânsă de ieșirea Rusiei bolșevice din război, dar și de ultimatul Puterilor Centrale, România s-a așezat la masa negocierilor pentru perfectarea unei păci.
În acea lună, au sosit în Bucureștiul ocupat principalii negociatori din partea Puterilor Centrale: Richard von Kühlmann pentru Germania, Ottokar Czernin pentru Austro-Ungaria, V. Radoslavov pentru Bulgaria și Talaat Pașa pentru Turcia.
Guvernul condus de generalul Alexandru Averescu avea misiunea dificilă de a obține la masa negocierilor condiții cât mai bune pentru România.
Solicitarea lui Czernin și ezitările regelui Ferdinand
Nici nu începuse negocierile atunci când Ottokar Czernin a solicitat o audiență personală la Regele Ferdinand, ceea ce avea să îl pună serios pe gânduri pe monarh.
„Această cerere a tulburat adânc pe Rege. Îi era extrem de penibil să se întâlnească în astfel de împrejurări cu fostul ministru (ambasador, n.r.) austro-ungar la Bucureşti, cu omul care îl insultase fără cruțare în atâtea rânduri.
Pe de altă parte se punea principial întrebarea: e bine ca Regele să discute chestiunea păcii cu unul din delegații inamici? Consultat, Brătianu a fost de părere că Regele să nu refuze întrevederea. După atitudinea împăratului Carol, după misiunea pe care o încredințase lui Randa, după acţiunea generală a Austriei de a scoate din dezbatere chestiunea dinastică – era greu ca Regele să refuze o audiență lui Czernin.
Refuzând poate înăspri inutil lucrurile; primindu-l poate înlesni negocieri sau cel puţin afla ceva care să fie de folos cauzei noastre. Regele consimți”, relata I.G. Duca, unul dintre apropiații liderului PNL, Ionel Brătianu.
Trăirile regelui Ferdinand
Până la urmă, în ciuda ezitărilor regelui Ferdinand, întâlnirea a avut loc în apropierea liniei frontului la Răcăciuni. Detalii despre întâlnire au fost consemnate de I.G. Duca.
„Întâlnirea avu loc în vagonul regal, în gara Răcăciuni. Un moment groaznic pentru Rege. Sărmanul mărturisea pe urmă că numai datoria către țară l-a făcut să treacă peste simțământul său de demnitate de om şi că niciodată n-a avut impresia că îndatoririle lui regale îi impun un sacrificiu mai dureros.
Intrarea în război era o cauză mare, o chemare istorică, dar, să te prezinți ca învins în fata lui Czernin învingător şi să îi cerșești mărinimia, era mai mult decât se poate cere unui om conştient de numele şi de mândria lui. Scump a trebuit Ferdinand de Hohenzollern să plătească Coroana României întregite”.
Întrevederea dintre rege și ministrul de Externe al Austro-Ungariei
Când a solicitat întrevederea, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, Ottokar Czernin, a dorit să atingă două obiective. Primul: să îl intimideze pe regele Ferdinand pentru a accepta cât mai repede condițiile de pace draconice impuse de Puterile Centrale României. Cel de al doilea obiectiv era să îi spună regelui că rezistența armată a României împotriva Puterilor Centrale nu putea să fie mai lungă de maximum șase săptămâni.
„Czernin s-a prezentat în uniformă cu la „Toison d’Or” la gât şi cu aere de condescendență care făceau întâlnirea şi mai penibilă. Audiența a durat vreo 20 de minute numai. Czernin a declarat că nu cere pacea, că vine trimis de Suveranul său care cu toată trădarea României vrea să-i dea dovezi de toleranță şi de mărinimie dacă Regele primește imediat condiţiile de pace ale Puterilor Centrale.
Dacă Regele le refuză, ostilităţile sunt inevitabile şi va fi sfârşitul României şi al Dinastiei ei. Ca să intimideze mai mult pe Rege, începu să arate toate forţele de care Puterile Centrale dispun acum când pacea s-a iscălit la Brest-Litovsk şi când, prin urmare, frontul de la Marea Baltică şi până în Bucovina nu mai există. Totodată, el a insistat asupra informațiilor lor precise că o rezistență română nu poate dăinui mai mult de 4-6 săptămâni”, relata I.G. Duca.
„România nu poate respira fără Dobrogea”
Regele Ferdinand a fost evaziv în răspunsurile sale, dar a subliniat că România nu poate „respira fără Dobrogea, pe care bulgarii doreau să o ocupe. Mai mult, regele a subliniat că cerințele pentru încheierea păcii ale Puterilor Centrale sunt mult prea grele pentru România și că niciun guvern român nu le va accepta. Atunci, Czernin i-a propus regelui să îl numească prim-ministru pe Alexandru Marghiloman, un politician filo-german aflat la București.
„Regele, hotărât să fie foarte circumspect în răspunsurile lui, s-a mărginit să spuie că condițiunile sunt prea aspre, că România nu poate respira fără Dobrogea, că cel mult s-ar putea discuta în ce priveşte Cadrilaterul dobândit de noi în urma războiului balcanic prin Pacea de la Bucureşti.
Czernin a răspuns că, dacă noi am fi la Budapesta, condițiunile noastre ar fi şi mai grele şi că el ne va asigura accesul la Constanța. Regele a repetat că condițiunile sunt prea grele şi că nu va găsi niciodată un guvern român care să le iscălească. La aceasta, Czernin a sugerat Regelui să cheme pe Marghiloman care e cel mai indicat să semneze pacea cerută de Puterile Centrale, având aerul să spună că, având încredere în el, ar fi dispus să-i acorde unele ușurări. În fine, Czernin se arată dispus să ne sprijine în chestiunea Basarabiei.
Regele continua însă să insiste asupra Dobrogei şi Czernin plecă cerând în 48 de ore un răspuns hotărât, dacă da sau nu România înțelege să înceapă negocierile de pace pe baza propunerilor făcute de Puterile Centrale. Cele ce Czernin publică în memoriile sale cu privire la întrevederea de la Răcăciuni coincid în totul cu ceea ce Ştirbei mi-a povestit îndată după întoarcerea Regelui la Iaşi”, consemnează I.G. Duca.
Într-un final, la conducerea guvernului României, regele l-a numit pe Alexandru Marghiloman, cel care a și semnat pacea de la București cu Puterile Centrale din 7 mai 1918. În schimb, regele Ferdinand nu a ratificat niciodată această pace.