S-a aflat de ce a dispărut cea mai mare maimuță care a trăit vreodată!

Cea mai mare maimuță care a trăit vreodată pe Pământ nu a trecut testul timpului, dispărând atunci când speciile mai mici s-au adaptat la schimbările de mediu, arată noile cercetări.

Cu o înălțime de aproximativ trei metri, primatele Gigantopithecus blacki ar fi putut să cântărească câteva sute de kilograme. Totuși, la fel ca alte megaanimale de pe vremea sa, această statură gigantică a făcut ca G. blacki să fie nepregătită pentru condițiile tot mai variabile la care speciile mai agile, precum urangutanii, s-au adaptat, au descoperit cercetătorii.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Cunoscută prin patru fălci și câteva mii de dinți, momentul și motivul dispariției ulterioare a lui G. blacki au fost necunoscute pentru paleontologi timp de decenii.

Ce mediu era propice pentru cea mai mare maimuță care a trăit vreodată pe Terra?

„Povestea lui G. blacki este o enigmă în paleontologie; cum ar putea o asemenea creatură puternică să se stingă într-un moment în care alte primate se adaptează și supraviețuiesc?”, se întreabă paleontologul Yingqi Zhang, de la Academia Chineză de Științe, care a condus studiul.

Pentru a schița detaliile acestei povești despre dispariție, Zhang și colegii săi au reconstruit mediul în care trăia G. blacki acum aproximativ 2 milioane de ani, când primatele au apărut pentru prima dată în înregistrările fosile, și în Pleistocenul mijlociu târziu, când acestea au dispărut.

Ei au analizat fosile și mostre de sedimente din 22 de peșteri din sudul Chinei, jumătate dintre ele conținând rămășițe ale lui G. blacki. Împreună, acele fosile reprezintă cea mai mare colecție de dovezi despre G. blacki, acoperind întreaga sa răspândire geografică, notează Science Alert.

O poveste care include și schimbări de mediu

Deși înregistrările fosile nu pot spune definitiv de ce a dispărut o anumită specie, stabilirea momentului dispariției îi poate ajuta pe cercetători să se concentreze pe perioadele de schimbare a mediului și a comportamentului care au coincis cu dispariția sa.

„Fără o datare robustă, căutăm pur și simplu indicii în locurile greșite”, spune geocronologul Kira Westaway, de la Universitatea Macquarie, care a condus studiul alături de Zhang.

Zhang, Westaway și colegii estimează că cea mai mare maimuță care a trăit vreodată a dispărut acum între 295.000 și 215.000 de ani, pe baza a 157 de date radiometrice generate folosind șase tehnici de datare diferite.

Analizele polenului au arătat că înainte și în timpul dispariției lui G. blacki, pădurile din sudul Chinei s-au schimbat de la condiții care îi erau favorabile, păduri dense cu o acoperire densă de coroane, apă bogată și fructe în abundență la peisaje mai uscate, cu păduri deschise, pajiști inflamabile și o sezonalitate crescută.

Cea mai mare maimuță care a trăit vreodată nu a mai avut cu ce se hrăni

Această variabilitate climatică a fost fatală pentru cea mai mare maimuță care a trăit vreodată. Comparativ cu cea mai apropiată rudă cunoscută, de asemenea dispărută, urangutanul chinez (Pongo weidenreichi), G. blacki nu s-a adaptat bine la schimbările de mediu, au arătat analizele dentare.

Dinții lui G. blacki prezentau semne de stres cronic în apropierea sfârșitului speciei, iar dieta sa a devenit mai puțin diversificată odată cu deschiderea și uscarea pădurilor. Populația a scăzut, iar aria geografică a lui G. blacki s-a restrâns.

„Aceasta este prima privire asupra comportamentului lui G. blacki ca specie aflată la marginea dispariției, ceea ce este în contrast puternic cu P. weidenreichi, care arată mult mai puțin stres în această perioadă”, scriu cercetătorii.

Nu este vorba despre faptul că G. blacki a devenit mai expusă sau amenințată în pădurile deschise, notează cercetătorii, ci mai degrabă despre faptul că maimuța depindea de fructe bogate în nutrienți care au devenit rare odată cu schimbarea pădurilor.

„G. blacki a fost specialista supremă în comparație urangutanii, care se adaptau mai agil, iar acest lucru a dus în cele din urmă la dispariția sa”, spune Zhang.

Deși această schimbare de mediu a fost fatală pentru G. blacki, cercetătorii cred că există multe de învățat din povestea sa despre rezistența primatelor la schimbările climatice, atât în trecut, cât și în viitor.

„Având amenințarea celui de-al șaselea eveniment de extincție în masă planând deasupra noastră, există o nevoie urgentă de a înțelege de ce dispar speciile”, spune Westaway.

Studiul a fost publicat în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

O descoperire monumentală despre neanderthalieni arată că vorbeau ca oamenii

Descoperire importantă la Casas del Turuñuelo, un sit din Epoca Fierului din sud-vestul Spaniei

O limbă secretă pierdută de 3.000 de ani, descoperită de arheologi

Unele specii de dinozaur dormeau la fel ca păsările din prezent, dezvăluie fosilele