Madeleine Albright, politicianul cu broșe pe post de mesageri politici. „Diferența dintre oameni și alte mamifere este că noi știm cum să accesorizăm”

Madeleine Albright (1937 – 2022) va rămâne în memoria colectivă în primul rând pentru numirea sa istorică ca prima femeie secretar de stat al Statelor Unite, dar și pentru colecția sa uimitoare de broșe și insigne pe care a avut-o și care i-au accesorizat ținutele oridecâte ori a participat la conferințe și întâlniri la înalt nivel cu personalități politice din toată lumea. Albright și-a folosit bijuteriile nu doar pentru un impact vizual plăcut dar mai ales pentru a transmite anumite mesaje lumii, fiecare dintre aceste bijuterii având semnificațiile proprii.

Madeleine Albright a avut în colecția sa considerabilă de peste 200 de astfel de piese, broșe care transmiteau mesaje de pace, broșe care criticau războiul „și chiar câteva broșe care arătau un deget mijlociu diplomatic”, scrie Washington Post.

• Unul dintre cele mai controversate personaje ale istoriei contemporane. Adorat cu îndârjire şi astăzi în ţara…
• De ce a fost supravegheat de serviciile secrete franceze prințul Carol al României? Cine a ordonat…

În anul 2009, Madeleine Albright a lansat o carte, „Read My Pins”, despre colecția ei impresionantă de broșe, acestea fiind mai apoi vedetele unei expoziții vernisate peste tot în SUA.

Un instrument de convingere politică

De regulă, bijuteriile reprezintă un accesoriu vestimentar și nu un instrument de convingere politică, cu toate acestea, Madeleine Albright a reușit să le dea această valoare, iar despre semnificațiile broșelor sale, Albright, ambasadorul american la Națiunile Unite și apoi prima femeie secretar de stat al națiunii, a povestit în cartea sa, expunând cum aceste mici obiecte au devenit parte din arsenalul ei diplomatic personal.

La scurt timp după intrarea în diplomație, Madeleine Albreight a descoperit puterea bijuteriilor de a transmite mesaje de politică externă, astfel că ele au trecut de limitele unor simple, chic și estetice accesorizări, Albright începând să le folosească „strategic” în funcție de întâlnirile pe care le avea, conferindu-le statutul de „purtătoare vizule de mesaje politice” inclusiv de speranță, determinare, nerăbdare, avertisment, sentimente pozitive etc.

Așadar, broșele ei s-au transformat într-un arsenal puternic cu ajutorul căruia politicianul își transmitea vizual anumite idei.

„În momentul în care a părăsit serviciul public, colecția sa – mai puțin achiziții curatoriate și mai mult un sortiment aleatoriu de capricii – includea cadouri de la lideri mondiali, prieteni și admiratori. Au existat temeri că bijuteriile vor fi împrăștiate și pierdute după moartea ei, însă Albright a avut o idee mai bună: a dăruit broșele muzeului Departamentului de Stat al Americii”, menționează Washington Post care, de asemenea, scrie despre începuturile acestei călătorii aparte a politicianului în lumea broșelor diplomatice.

Cum s-a născut tradiția broșelor politice?

„Totul a început cu un ac de șarpe. În timp ce era ambasador al Americii la Națiunile Unite, Albright a avut niște dispute cu reprezentanții politici ai Irakului în legătură cu inspecțiile ONU privind armele. Presa guvernamentală irakiană a numit-o atunci un șarpe fără egal”. Ce purtase Madeleine Albright la întâlnirea cu oficialii irakieni? O broșă de aur în forma unui șarpe. A fost o alegere voită, nu una întâmplătoare. Albright nu era sigură dacă irakienii au observat detaliul, însă a fost cert că presa, vigilentă, nu l-a scăpat din vedere. Și așa s-a născut tradiția broșelor mesagere.

„În zilele bune” a declarat ea pentru revista Smithsonian citată de Washington Post, „purtam flori, fluturi și baloane, iar în zilele proaste, tot felul de insecte și animale carnivore”.

Reacția lui Putin

Odată, la o întâlnire cu oficialii ruși pentru negocieri privind Tratatul rachetelor antibalistice, Madeleine Albright a purtat o broșă în formă de rachetă. „Purtați unul dintre interceptoarele voastre de rachete?”, a întrebat ministrul rus de externe. Albright a replicat, „Da. Le facem foarte mici. Haideți să negociem”. Apoi, în timpul unei discuții pe care a avut-o cu preșesintele rus Vladimir Putin, Madeleine Albright și-a pus în piept, la sacou, maimuțele „see-no-evil, hear-no-evil, speak-no-evil”. Putin a fost amuzat.

Cea mai scumpă broșă din colecția fostului politican este un vultur franțuzesc antic din aur și diamante pe care a cumpărat-o în 1997 cu ocazia ceremoniei de depunere a jurământului în calitate de secretar de stat. Dar, așa cum Madeleine însăși spunea, majoritatea sunt bijuterii pe care le-a găsit în piețele de vechituri și în magazinele de antichități. Dacă îi plăcea o broșă, o cumpăra și aștepta ocazia potrivită pentru a o purta.

Colecția broșelor lui Madeleine Albright

În ceea ce privește broșa preferată, aceasta este o inimă din lut pictat pe care o făcuse fiica ei Kate când avea 5 ani.

„Acul reflectă unul dintre scopurile indispensabile ale bijuteriilor: să lege, să unească familiile între ele și să conecteze o generație cu următoarea”, scria Albright în cartea sa.

Colecția broșelor lui Madeleine Albright a fost expusă în 22 de muzee și biblioteci prezidențiale, iar după moartea politicianului, conform propriei dorințe, au fost donate Muzeului Național al Diplomației Americane.

Madeleine Korbel Albright s-a născut la 15 mai 1937, la Praga, Cehoslovacia (în prezent Republica Cehă), într-o familie de evrei. Familia ei a emigrat în Statele Unite în 1948, din cauza preluării controlului asupra Cehoslovaciei de către comuniști.

Albright a obținut o diplomă de licență la Wellesley College, un masterat și un doctorat la Universitatea Columbia. Ulterior, a devenit profesor de afaceri internaționale și a fost director al programului „Women in Foreign Service” la Școala de servicii externe a Universității Georgetown. În 1957, Albright a primit cetățenia americană.

Cariera politică a lui Albright a început odată cu alăturarea în cadrul Consiliului de Securitate Națională din administrația Carter. Albright a continuat să servească în diverse roluri diplomatice și de consiliere în administrațiile ulterioare. În 1993 a fost numită ambasador al SUA la ONU de către președintele Bill Clinton.

O susținătoare declarată a democrației

Albright a intrat în istorie în 1997, atunci când a devenit prima femeie care a ocupat funcția de secretar de stat al SUA în timpul președintelui Bill Clinton, funcție pe care a deținut-o până în 2001. În calitate de secretar de stat, Madeleine Albright a jucat un rol cheie în modelarea politicii externe a SUA într-o perioadă crucială care a inclus extinderea NATO, conflictul din Balcani și eforturile de a aborda provocările globale.

Albright a fost o susținătoare declarată a democrației, a drepturilor omului și a emancipării femeilor, adesea subliniind în discursurile sale importanța diplomației, a multilateralismului și a cooperării internaționale în abordarea problemelor globale.

În timpul mandatului său de secretar de stat, Albright s-a ocupat de o varietate de probleme, de la negocierea Acordurilor de la Dayton, care au pus capăt războiului din Bosnia, la eforturile de soluționare a crizei din Kosovo și la promovarea neproliferării nucleare.

În afară de „Read My Pins”, Madeleine Albright a mai publicat cărțile „Madam Secretary: A Memoir” și „Fascism: A Warning”, cu detalii din viața sa personală și profesională, dar și analize asupra ascensiunii autoritarismului și amenințările la adresa democrației.

Madeleine Albright a fost căsătorită între 1959 și 1982 cu jurnalistul și scriitorul american Joseph Medill Patterson Albright (născut în 1937), cuplul având trei copii: gemenele Alice și Anne și o a treia fiică, Katherine.

Părăsită pentru o femeie mai tânără

În ianuarie 1982, soțul ei a anunțat-o că o părăsește pentru o femeie mai tânără. „Coșmarul oricărei femei de vârstă mijlocie, clișeul suprem”, scrie The Guardian. „Soțul ei era atât de dat peste cap din cauza situației în care se afla, încât o suna în fiecare zi pentru a se plânge că nu putea alege între Madeleine și iubita lui. Apoi a anunțat că decizia sa finală va fi determinată de câștigarea sau nu a unui premiu Pulitzer”.

„Dacă primea premiul Pulitzer, ar fi rămas cu mine. Dacă nu, va pleca și vom divorța”, scria Madeleine Albright.  Joseph Patterson Albright a pierdut premiul și, odată cu el, s-a destrămat și încheiat și căsnicia cu Madeleine.

„A fost cariera mea o consecință a divorțului meu? Întotdeauna mi-a displăcut această întrebare. Consider că este o insultă la adresa femeilor care își doresc o carieră și resping implicația că aș fi fost egoistă. De asemenea, mă deranjează întrebarea pentru că nu știu răspunsul. Există multe contradicții legate de ceea ce simt. (…) Când am devenit secretar de stat, mi-am dat seama că nu aș fi ajuns niciodată atât de departe dacă aș fi fost căsătorită încă. Cu toate acestea, divorțul m-a întristat profund. Știu că la vremea respectivă aș fi renunțat la orice gând legat de vreo carieră politică dacă asta l-ar fi făcut pe Joe să se răzgândească”.

Madeleine Albright a murit de cancer la Washington, D.C., la 23 martie 2022, la vârsta de 84 de ani.

Surse:

https://www.washingtonpost.com/lifestyle/2022/04/27/pins-madeleine-albright-diplomacy-museum/

https://www.newyorker.com/books/page-turner/slide-show-read-my-pins

https://history.state.gov/departmenthistory/people/albright-madeleine-korbel

https://www.theguardian.com/world/2003/sep/18/gender.uk

Vă mai recomandăm să citiți și:

Priscilla Presley spune că Elvis a fost „marea dragoste”. De ce nu a mai putut continua relația?

Hugh Hefner, fondatorul Playboy și posibil unul dintre cei mai invidiați bărbați din lume

Istoria jucăriilor sexuale: de la grecii antici la vibratoarele cu bluetooth

Bertha von Suttner, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Pace