Cărămizile din Mesopotamia dezvăluie o anomalie în câmpul magnetic al Pământului de acum 3.000 de ani

Inscripțiile de pe cărămizile din Mesopotamia care erau arse în onoarea regelui au contribuit la dezvăluirea detaliilor unui fenomen ciudat legat de câmpul magnetic al Pământului.

Urme ale acestei forțe enigmatice au fost găsite din China până la Oceanul Atlantic și devin mai evidente cu cât sunt mai aproape de ceea ce este acum Irak, pe o perioadă de 500 de ani, începând acum peste 3.000 de ani. Cu toate acestea, dovezile din regiune au fost rare și slab datate până în prezent.

• „Fluierul morții” al aztecilor are un efect ciudat asupra creierului uman
• Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile. A fost un militar…

Câmpul magnetic al Pământului nu este constant în timp sau spațiu. Au apărut zone temporare slabe, fără o explicație înțeleasă, la fel cum au apărut și zone de mare putere neexplicate. Câmpul magnetic ne protejează de radiațiile spațiale și ghidează sistemele noastre de navigație și ale animalelor migratoare; explicarea acestui comportament ciudat este considerată o prioritate, notează IFLScience.

Cunoașterea momentului în care au început și s-au încheiat aceste anomalii, precum și modul în care au fluctuat în timp, este considerată crucială pentru înțelegerea acestora, dar rar este ușoară. În cazul uneia dintre cele mai cunoscute anomalii, cercetătorii au primit ajutor de la vechii olari mesopotamieni.

Trecutul planetei, închis în cărămizile din Mesopotamia

Putem afla câte ceva despre câmpul magnetic anterior al Pământului pentru că, în anumite circumstanțe, materialele magnetice păstrează o amprentă a câmpului în care au fost formate sau au suferit modificări majore. Plăcile tectonice, cea mai importantă descoperire geologică a secolului al XX-lea, au fost dovedite datorită înregistrărilor câmpurilor magnetice reținute în fluxurile de lavă din jurul crestei mijlocii a oceanelor.

Cu toate acestea, pentru a beneficia pe deplin de acestea, avem nevoie de o datare precisă. Ar fi minunat dacă cineva ne-ar oferi un marcaj temporal, și, într-un caz, cineva chiar a făcut-o.

Profesorul Mark Altaweel, de la University College London (Anglia), studiază forța excepțională a câmpului magnetic în Orientul Mijlociu de acum aproximativ 3.000 de ani, cunoscută sub numele de Anomalia geomagnetică din Epoca de Fier Levantină.

„Depindem adesea de metode de datare cum ar fi datele de radiocarbon pentru a obține o idee despre cronologia Mesopotamiei antice. Cu toate acestea, unele dintre cele mai comune resturi culturale, cum ar fi cărămizile și ceramicile, nu pot fi de obicei ușor datate pentru că nu conțin material organic”, a declarat Altaweel.

Cu toate acestea, Altaweel și colegii săi au identificat 32 dintre cărămizile din Mesopotamia, fiecare inscripționată cu numele a unuia dintre cei 12 regi presupus a fi conducător la momentul fabricării lor. Aceste cărămizi includ, de asemenea, particule de oxid de fier care păstrează direcția și forța câmpului magnetic în care se aflau atunci când au fost arse.

O soluție mai bună decât datarea cu carbon

În funcție de durata domniei unui rege și cât de bine cunoaștem timpul său, inscripțiile de pe cărămizile din Mesopotamia pot oferi o înregistrare mult mai precisă decât datarea cu carbon, care are incertitudini de decenii sau secole.

Magnetismul particulelor a fost măsurat prin cioplirea unor fragmente de câte 2 grame din cărămizi, care au fost apoi testate cu un magnetometru.

Rezultatele confirmă faptul că câmpul era aproape de două ori mai puternic în zonă decât fusese cu o mie de ani înainte. În mod potrivit, cel mai mare schimb pe care l-au găsit Altaweel și colegii săi s-a produs în timpul domniei unui rege al cărui nume a rămas cunoscut până azi.

Nabucodonosor al II-lea, cunoscut și sub numele de Nebucadnețar cel Mare, este mult mai faimos decât predecesorul său cu același nume. În onoarea sa au fost construite legendarele Grădini Suspendate ale Babilonului și alte proiecte de construcție majore. Istoria a privit cu mai puțină bunăvoință distrugerea de către acesta a Ierusalimului și transformarea în sclavi a iudeilor și a altor popoare din regiune.

Ce ne spun cărămizile din Mesopotamia despre câmpul geomagnetic al Pământului?

Au fost testate cinci cărămizi din perioada domniei lui Nebucadnețar al II-lea și au produs puteri de câmp magnetic diferite în mod semnificativ, sugerând fluctuații mai mari și mai rapide decât cele detectate în altă parte, în doar 42 de ani. Acest lucru confirmă suspiciunile că câmpul geomagnetic poate suferi salturi rapide.

„Câmpul geomagnetic este unul dintre fenomenele cele mai enigmatice din științele pământului”, a spus profesoara Lisa Tauxe, de la Scripps Institution of Oceanography (SUA). Acest lucru ne-a pus într-o poziție mai bună pentru a rezolva acea enigmă, dar autorii nu au reușit încă să o facă.

Lucrarea s-a dovedit mai imediat benefică pentru istorici. Sunt disponibile înregistrări detaliate ale ordinii celor 12 regi și a duratei domniei lor, dar dezbaterea continuă cu privire la momentul când a început și s-a încheiat secvența. Prin compararea câmpurilor înregistrate în cărămizi cu cele măsurate folosind alte metode, echipa a oferit sprijin pentru una dintre cronologiile concurente propuse de istorici, cunoscută sub numele de Cronologia Scăzută.

Anomalii precum aceasta nu sunt doar lucruri din trecut. Se crede că Anomalia Atlanticului de Sud (SAA) are milioane de ani, dar persistă și în prezent. Lipsind o metodă similară de datare, oamenii de știință au urmărit schimbările în forța SAA de acum 800-500 de ani, măsurând cenușa din colibele din zonă care au fost arse în acest timp.

Studiul este publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii români au intrat în Cartea Recordurilor după ce au descoperit cel mai mare lac din istorie

O șampanie veche de 170 de ani, găsită pe o epavă, a fost gustată! Ce arome are?

Un cimitir din Epoca de Piatră aflat în Laponia este complet lipsit de rămășițe umane

Fiara înspăimântătoare care a dus la „apariția” ciclopilor