Descoperire importantă la mormântul unui șaman vechi de 9.000 de ani

Mormântul dublu al unei femei adulte și al unui copil, datând aproximativ între 7000 și 6800 î.Hr., descoperit în 1934 în timpul lucrărilor de construcție la grădinile din Bad Dürrenberg, este considerat una dintre marile descoperiri din perioada mezolitică din Europa Centrală. Datorită accesoriilor neobișnuite ale femeii, care a fost înmormântată într-o poziție așezată, și a anomaliilor corpului său, descoperirea este interpretată ca fiind mormântul unui șaman.

Cercetările genetice dezvăluie acum relația dintre femeie și copil: băiatul nu este fiul ei, ci este o rudă de gradul patru sau cinci. Variantele fenotipice analizate din genomul femeii ne informează că aceasta avea o culoare relativ închisă a pielii, păr drept și închis la culoare și ochi albaștri.

Echipamentul neobișnuit îngropat cu femeia cuprinde artefacte de silex și unelte de rocă solidă, dar și artefacte din oase și coarne, o bucată de ocru roșu, o serie de oase de animale, inclusiv cochilia a cel puțin trei țestoase și dinți de animale parțial străpunși. Împreună cu coarnele de cerb și inițial șase colți de mistreț parțial străpunși, aceste descoperiri sunt probabil ornamente de cap/corp. Datorită bunurilor funerare și anomaliilor corpului femeii, acesta este interpretat a fi mormântul unui șaman.

Mormântul unui șaman

Săpăturile ulterioare din sit în cadrul pregătirilor pentru Expoziția de Grădină de Stat din 2024 au adus nu numai noi revelații despre depunerea și poziționarea corpului la lumină, ci au dezvăluit și o multitudine de descoperiri noi, care îi pot fi atribuite clar înmormântării. Pe lângă dinții de animale străpunși, au putut fi recuperate resturi de faună, artefacte litice și o cantitate mare de oseminte umane.

Un articol recent, publicat ca un capitol în cadrul lucrărilor conferinței Propylaeum, de către Jörg Orschiedt (Oficiul de Stat pentru Managementul Patrimoniului și Arheologie Saxonia-Anhalt, LDA), Wolfgang Haak (Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă), Holger Dietl (LDA), Andreas Siegl (LDA) și Harald Meller (LDA) detaliază rezultatele lucrărilor recente asupra descoperirii, care au inclus o analiză ADN.

Studiul arată că femeia în vârstă de 30-40 de ani era o persoană delicată cu o înălțime de aproximativ 1,55 metri, tipică pentru perioadă. În mod notabil, scheletul ei era lipsit de atașamente musculare distincte, în special pe extremitățile inferioare, care sunt întâlnite în mod obișnuit la vânători-culegători.

O anomalie craniană

La baza craniului, există o anomalie la marginea orificiului occipital mare, sub forma unei constricții mici. Această zonă este amprenta unui vas de sânge dezvoltat anormal. Prima vertebră cervicală este incomplet formată din cauza unui defect congenital de creștere și a atins doar 40% din arc. Capătul rotunjit al arcului vertebral corespunde defectului observat anterior la orificiul occipital mare.

În acest context, cercetătorii au presupus că o strangulare a vasului de sânge cu diverse consecințe pare posibilă cu o anumită postură a capului. Descoperirea celei de-a doua vertebre cervicale printre descoperirile re-excavării a confirmat acest lucru. Această vertebră prezintă, de asemenea, o anomalie, care se limitează la procesul vertebral sub forma unui clește osos proeminent. Acest lucru face plauzibilă blocarea unuia dintre vasele de sânge către creier.

Acest lucru poate fi cauzat intenționat prin adoptarea unei anumite poziții a capului. Consecințele nu au fost probabil grave sau periculoase pentru sănătatea persoanei. Cu toate acestea, este posibil ca un nistagmus, adică o mișcare involuntară a globilor oculari, să fi cauzat de blocarea unui vas de sânge. Această caracteristică neobișnuită ar fi putut fi percepută drept ciudată și, atunci când era inițiată intenționat, ar fi putut întări sau chiar justifica rolul de șaman, explică Phys.org.

Vănători-culegători

Cercetarea genetică a dezvăluit că profilul ancestral genomic al șamanului se încadrează perfect în cazul a câtorva zeci de alți indivizi mezolitici vânători-culegători din Europa Centrală și de Vest, un profil numit adesea ancestralitatea vânătorilor-culegători din Vest (Europeană).

Variantele fenotipice analizate în genomul Bad Dürrenberg dezvăluie că șamanul avea o culoare relativ închisă a pielii, păr drept și închis la culoare și ochi albaștri. Această combinație era destul de obișnuită printre indivizii mezolitici vânători-culegători din Europa de Vest, iar femeia șaman împărțea această înfățișare cu indivizi mezolitici contemporani din situri precum Loschbour, Mullerthal (Luxemburg), La Braña, Asturias (Spania) sau Cheddar Man din Somerset (Marea Britanie).

Mormântul unui șaman și cel al unui sugar

În timpul re-excavărilor de la situl Bad Dürrenberg, a fost descoperit și scheletul parțial conservat al unui sugar. Descoperirea osului temporal a permis o analiză genetică a acestui individ.

Deoarece erau disponibile date de înaltă calitate de la ambii indivizi, și în special de la femeie, cercetătorii au putut folosi, de asemenea, o metodă nou dezvoltată pentru a scana datele genomului în căutarea prezenței, cantității și lungimii de fragmente din genom care sunt împărtășite de doi indivizi, așa-numitele trasee de identitate prin descendență (IBD). Această metodă, optimizată pentru a lua în considerare datele lipsă, așa cum este obișnuit în ADN-ul antic fragmentat, permite detectarea relației biologice de grad înalt și, cu anumite limitări, până la al zecelea grad.

În ceea ce-i privește pe cei doi indivizi Bad Dürrenberg, cercetătorii au descoperit că numărul și distribuția lungimii traseelor de identitate prin descendență împărtășite între pereche sunt echivalente cu relația genetică de gradul patru sau cinci. Acest grad de relație ar putea fi echivalent cu patru sau cinci generații distanță, presupunând o linie directă, ceea ce ar face ca femeia adultă să poată fi străbunica băiatului.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum suferim astăzi pentru că strămoșii noștri s-au împerecheat cu denisovanii?

Oasele antice dezvăluie primul război la scară largă din Europa

Analiza unui pește antic arată cum au evoluat umerii

Praful după impact, nu asteroidul, a dus la dispariția dinozaurilor, spun oamenii de știință