Joséphine, cea mai iubită dintre femeile lui Napoleon Bonaparte. „Un sărut pe inimă și unul mai jos, mult mai jos!”

A fost prima soție a lui Napoleon I, statut care i-a adus și titlul de împărăteasă a Franței, din 2 decembrie 1804, când a fost Napoleon încoronat, și până la anularea căsătoriei sale cu Bonaparte, la 10 ianuarie 1810.

Joséphine de Beauharnais a fost femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult. S-a scris că relația pe care a avut-o cu această femeie a fost cea mai pasională relație de iubire a împăratului francez.

• Ce a dezvăluit o investigație metalurgică despre Discul ceresc de la Nebra?
• A fost descoperită o structură complexă care ar fi putut să fie creată doar de neanderthalieni

Josephine Bonaparte, născută Marie Josèphe Rose Tascher de La Pagerie, cunoscută pentru frumusețea, farmecul și inteligența sa, a venit pe lume la 23 iunie 1763, în Les Trois-Îlets, Martinica, care pe atunci era o colonie franceză, într-o familie înstărită, părinții ei fiind proprietari de plantații. Începutul vieții Josephinei a fost marcat de tragedie, deoarece a suferit pierderea tatălui la o vârstă fragedă și a fost martoră la ororile Revoluției Franceze.

S-a căsătorit la vârsta de 16 ani

În 1779, la vârsta de 16 ani, Josephine s-a căsătorit cu generalul francez și aristocratul Alexandre de Beauharnais, cuplul devenind părinții a doi copii, Eugene și Hortense. Căsătoria lor a durat până în 1794, când când Alexandre a fost arestat pentru trădare, iar Josephine a fost și ea aruncată în închisoare.

În timp ce Alexandre a fost executat la 23 iulie 1794, fiind acuzat că ar fi fost un contrarevoluționar și susținător al monarhiei (acuzații ce făceau parte din eforturile mai largi de epurare a persoanelor asociate cu vechiul regim și de suprimare a oricărei opoziții față de guvernul revoluționar), Josephine a reușit să scape cu viață și a devenit amanta lui Paul Barras, om politic francez din timpul Revoluției franceze și principalul conducător executiv al regimului Directoratului din 1795-1799.

La un moment dat, Barras, scrie frenchcargo.com, dornic să scape de amanta sa Josephine, de care se săturase, a fost cel care l-a încurajat pe Napoleon Bonaparte să îi ia locul, ceea ce s-a și întâmplat, astfel ajungând Josephine și Napoleon să se cunoască și să trăiască povestea de dragoste a secolului și una dintre cele mai memorabile din istorie.

Întâlnirea cu Napoleon

Absolvent, în 1785, a École Militaire din Paris, fost sublocotenent în armata franceză, după care general în timpul Revoluției Franceze, Napoleon a cunoscut-o pe Jospehine în 1795, când el avea 26 de ani, iar Josephine 32 de ani. Napoleon, un tânăr general care tocmai se întorsese din campania din Italia, iar Josephine, o văduvă bogată care îi fusese prezentată lui Napoleon de fostul ei amant, Barras.

Astfel și-au început Jospehine și Napoleon relația ce avea să devină una dintre cele mai memorabile din istoria poveștilor de iubire, cei doi căsătorindu-se la scurt timp după ce s-au cunoscut, la 9 martie 1796, în cadrul unei ceremonii private.

Era evident pentru toți cei din jurul amorezilor că Napoleon și Josephine trăiau ceva intens șki pasional. Napoleon era absolut captivat de frumusețea și farmecul personalității Josephinei, în timp ea era sedusă de ambiția, inteligența și carisma lui Napoleon. Scrisorile din acea perioadă, pline de expresii de afecțiune, dorință și tandrețe, sunt mărturia acestei iubiri fierbinți, în ciuda faptului că, deseori, campaniile militare ale lui Napoleon l-au îndepărtat de Josephine pentru perioade îndelungate, provocându-le amândurora o mare suferință, dar și în ciuda bârfelor și speculațiilor (deloc departe de adevăr) la adresa Josephinei, cum că l-ar fi înșelat pe Bonaparte.

Napoleon, profund îndrăgostit de Josephine, dar și foarte gelos, era conștient de infidelitățile ei, aventurile Josephinei provocându-i suferință, chiar dacă la rândul său, Bonaparte avea relații extraconjugale.

„Adorabila mea, ia-ți zborul și vino”

Ce îi scria Napoleon Josephinei într-una dintre scrisorile sale, în perioada în care era plecat din Franța, aflându-se la comanda armatei franceze în apropiere de Italia și implorându-și soția să i se alăture în Milano pentru luna de miere.

Aprilie 1796

„Am primit scrisorile dvs. din 16 și 21. Sunt multe zile în care nu-mi scrii. De ce? Nu, draga mea, nu sunt gelos, dar uneori sunt îngrijorat. Vino repede. Și te avertizez că dacă întârzii, mă vei găsi bolnav. Oboseala și absența ta sunt prea puternice. Scrisorile tale sunt bucuria zilelor mele, iar zilele mele de fericire nu sunt deloc multe. Junot aduce douăzeci și două de steaguri la Paris. Trebuie să te întorci cu el, înțelegi? (…) Adorabila mea, el te va vedea, va respira în tâmpla ta; poate chiar îi vei acorda favoarea unică și perfectă de a-ți săruta obrazul, iar eu voi fi singur și departe, foarte departe. Dar tu vii, nu-i așa? Vei fi aici, alături de mine, în brațele mele, pe pieptul meu, pe gura mea? Ia-ți zborul și vino, vino, vino!

Un sărut pe inimă, și unul mult mai jos, mult mai jos!

B.”

De ce a divorțat Napoleon de Jospehine?

În cele din urmă, presiunile politice, puterea, dar mai ales lipsa unui moștenitor l-au determinat pe Napoleon să divorțeze de Josephine în 1810, în ciuda iubirii pentru ea, simțindu-se obligat să se orienteze către o nouă căsătorie care să-i asigure dinastia.

Se spune că țipetele ei la aflarea veștii că Napoleon vrea să se despartă de ea ar fi răsunat ca niște tunete în toată casa. După ce în 1810 a fost finalizat divorțul dintre ei, Bonaparte s-a căsătorit cu ducesa Marie Louise, iar în anul următor au avut un fiu, pe Napoleon al II-lea.

A murit la 50 de ani

După divorț, lui Jospehine i s-a permis să își păstreze reședința la Château de Malmaison, aceasta continuând să mențină o relație strânsă cu Napoleon, care a continuat să o sprijine financiar și emoțional. Jospehine s-a dedicat artelor, horticulturii și evenimentelor sociale, devenind o figură proeminentă în societatea franceză.

După abdicarea lui Napoleon, la 6 aprilie 1814, Jospehine a obținut protecția împăratului rus Alexandru I (acesta o curta pe Josephine) dar s-a stins la scurt timp după aceea. Jospehine a murit de pneumonie după ce a răcit în timp ce se plimba în faimoasele sale grădini de trandafiri de la Malmaison cu țarul Alexandru.  Patru zile mai târziu, a fost înmormântată în curtea bisericii Saint-Pierre-et-Saint-Paul din Reuil.

„Într-o zi deosebit de friguroasă de la începutul lunii mai 1814, după cum se povestește”, scrie New York Times, „țarul a ieșit la o plimbare cu Josephine, care purta una dintre celebrele sale rochii transparente. Jospephine s-a îmbolnăvit, răceala transformându-se în pneumonie, astfel că a murit pe 29 mai, la vârsta de 50 de ani. Atât de profundă a fost legătura dintre ei încât țarul a cumpărat o mare parte din colecția de tablouri și sculpturi a Josephinei și le-a dus în palatul său din Rusia. Acest lucru i-a protejat pe copiii Jospephinei, achitând în același timp datoriile ei și oferindu-le urmașilor o moștenire substanțială. În cele din urmă, colecția de artă a Josephinei a fost încorporată în colecția Ermitajului de Stat din Sankt Petersburg”.

Jospehina, în timpul căsătoriei cu Napoleon, primise de la acesta multe cadouri, cele mai multe obiecte de artă și antichități, pe care Napoleon la luase după ce jefuise artefacte culturale în timpul campaniilor sale militare. La colecția impresionantă a ei, adăugându-se inclusiv multe dintre achizițiile pe care le făcuse, în calitate de pasionată de artă.

Într-una dintre scrisorile lui adresate Josephinei, după ce acesta l-a întâlnit prima dată pe Alexandru, Napoleon îi scria că „că țarul este chipeș, blond și atletic și, dacă aș fi fost o doamnă, aș fi fost atrasă de el”.

Moartea fostei sale soții, iuba lui Josephine, l-a îndurerat profund pe Napoleon. S-a închis în camera sa timp de două zile, refuzând orice vizită. A deplâns moartea ei și ar fi spus: „Nu am iubit niciodată pe altcineva în afară de ea”, iar în timpul acestei perioade de doliu, Napoleon a căutat consolare în munca și în campaniile militare.

Napoleon a murit în exil pe insula îndepărtată Sfânta Elena la 5 mai 1821. Ultimele sale cuvinte ar fi fost „France, armée, tête d’armée, Joséphine”  (Franța, armată, conducător al armatei, Joséphine).

Scrisorile de dragoste și corespondența lor dezvăluie profunzimea afecțiunii pe care și-o purtau unul față de celălalt.

„Mă trezesc plin de tine. Imaginea ta și amintirea plăcerilor amețitoare de aseară nu au lăsat odihnă simțurilor mele”.

Împărăteasă a Franței

Atunci când Napoleon a ajuns la putere ca Împărat al Franței în 1804, Josephine a devenit Împărăteasa Franței. Era cunoscută pentru simțul ei vestimentar, pentru dragostea pentru artă și literatură și pentru generozitatea față de săraci. De asemenea, era cunoscută pentru influența sa politică, astfel că deseori l-a sfătuit pe Napoleon în chestiuni de stat.

„Nu am petrecut o zi fără să te iubesc; nu am petrecut o noapte fără să te strâng în brațe; nu am băut o ceașcă de ceai fără să blestem gloria și ambiția care mă țin din adâncul ființei mele. În mijlocul activităților mele, fie că mă aflu în fruntea trupelor mele, fie că inspectez taberele, adorabila mea Josephine stă singură în inima mea, îmi ocupă mintea și îmi umple gândurile. Dacă plec de lângă tine cu viteza râului învolburat, este doar pentru a te revedea mai repede. Dacă mă trezesc în miez de noapte să lucrez, este pentru că astfel pot grăbi cu câteva zile sosirea scumpei mele iubiri. Și totuși, în scrisoarea ta din 23 și 26 Ventose, mi te adresezi cu Vous. Vous (dumneavoastră). Ah! Femeie nenorocită, cum ai putut să scrii această scrisoare? E atât de rece. Și mai sunt și cele patru zile dintre 23 și 26; ce făceai? Pentru că nu-i scriai soțului tău. … Ah, dragostea mea, acel Vous și aceste patru zile mă fac să tânjesc după indiferența mea de altădată. (…) Iadul nu are chinuri suficient de mari! Nici șerpii Furiilor nu sunt șerpi! Vous! Vous! Ah! Ce va fi peste două săptămâni?”

„Scrisorile, sincer, sunt aproape copilărești în simplitatea lor și uneori oarecum poetice în unele privințe, dar și la limita pornografiei în altele. Ceea ce așternea Napoleon în scrisorile sale a fost foarte revelator în ceea ce privește vulnerabilitatea lui, în ceea ce simțea pentru Jospehine și, ca să fim moderni, cum îl excita cu siguranță”. (Ridley Scott, regizorul producției din 2023, Napoleon, film în care rolurile principale le revin actorilor Joaquin Phoenix și Vanessa Kirby).

„L-a iubit? Nu cred. L-a respectat. Cu siguranță”. (Ridley Scott)

• Napoleon a fost cel de-al doilea soț al Josephinei. Primul, Alexandre de Beauharnais, a fost ghilotinat în 1794, în timpul domniei terorii.
• Josephine era o femeie pasională. A iubit bărbații. S-a scris că a avut aventuri cu diverse personalități politice de prim rang, devenind amanta lui Napoleon în 1795, căsătorindu-se cu acesta în 1796.
• Era cunoscută în general sub numele de „Rose”, dar Napoleon prefera să o numească „Josephine”.
• Napoleon a divorțat de Josephine în 1810 pentru că aceasta nu-i dăruise niciun copil.
• Împărăteasa Josephine a fost pasionată de trandafiri, având un rol important în popularizarea lor în Franța la începutul secolului al XIX-lea. A promovat în mod activ cultivarea și înmulțirea trandafirilor, invitând botaniști și horticultori renumiți pentru a face schimb de cunoștințe în domeniu. Eforturile Josephinei au influențat în mod semnificativ dezvoltarea cultivării trandafirilor în Franța și nu numai.
• Familia lui Napoleon Bonaparte nu a simpatizat-o pe Josephine. De ce? Pentru că era în vârstă decât el, avea copii dintr-o căsnicie anterioară, o considerau prea incisivă, prea sofisticată, cheltuitoare, trăsături care erau opusul idealurile lor de femeie potrivită pentru Napoleon. De-a lungul relației cu Napoleon, socrii ei au conspirat deseori pentru a scăpa de Jospehine, astfel că au fost fericiți când cuplul s-a separat în cele din urmă.
• În 1798, când Joséphine se afla în vizită la Plombières-les-Bains, o stațiune cu ape termale din estul Franței, la un moment dat, când ea și anturajul ei au fost chemați la balconul primului etaj, au căzut cu toții când balconul s-a prăbușit sub greutatea lor. Joséphine a rămas temporar în imposibilitatea de a merge, cu dureri îngrozitoare de spate și cu o presupusă fractură de bazin.

Surse:

https://www.theguardian.com/world/2014/apr/27/josephines-letters-to-napoleon-general-sale-paris-alexandre-berthier

https://www.napoleon.org/en/history-of-the-two-empires/images/letter-from-bonaparte-1765-1821-to-josephine-marked-nice-le-10-germinal/

https://www.britannica.com/biography/Josephine

Vă mai recomandăm să citiți și:

Martin Phipps, unul dintre cei mai importanți compozitori de coloane sonore. A scris muzica din Napoleon

Una dintre pălăriile celebre ale lui Napoleon Bonaparte, vândută pentru o sumă record

Napoleon Bonaparte, unul dintre cei mai mari comandanți din istorie. „Zece oameni care vorbesc fac mai mult zgomot decât zece mii care tac”

Napoleon Bonaparte: „Victoria aparține celor ce perseverează”