Cum s-a ajuns la intervenția Armatei Române în Basarabia

La sfârșitul anului 1917, între trupele rusești bolșevizate de pe teritoriul României și Armata Română au avut loc o serie de incidente armate care au condus la dezarmarea și trimiterea peste Prut a adepților lui Lenin. Incidentele au survenit după ce soldații ruși bolșevizați au jefuit o serie de localități și au creat haos în zonele pe care le străbăteau. Dacă, pe teritoriul României, bolșevicii au putut fi controlați, nu același lucru s-a întâmplat în Basarabia.

Imediat cum treceau Prutul și ieșeau de sub controlul Armatei Române, soldații ruși bolșevizați jefuiau tot ce le ieșea în cale și instaurau o adevărată anarhie.

Toți agenții bolșevicilor care erau expulzați de autoritățile române se opreau la Chișinău unde inițiau acțiuni de bolșevizare a Basarabiei.

Bolșevicii și Basarabia

„În decembrie (1917, n.r.) de fapt provincia era în plină revoluție agrară, țăranii incendiau conacele proprietarilor, goleau hambarele, împărțeau pământurile și devastau pădurile.

Guvernul Basarabiei autonome (Sfatul Țării, n.r.), care de acuma se proclamase chiar republică de-sine-stătătoare, putea cu greu stăpâni acest val crescând de anarhie. Îi lipseau în primul rând organele necesare menținerii ordinii, căci noua Republică constituise în pripă o așa-zisă armată moldovenească ce se compunea din soldați basarabeni veniți de pe diferite fronturi, dar, firește, organizarea era embrionară și elementele însărcinate să o conducă erau de cele mai multe ori improvizate, lipsite de pregătirea necesară.

Oamenii lui Lenin au înțeles că germenele descompunerii trebuie aruncat acolo mai întâi și s-au pus pe lucru”, nota  I.G. Duca, la acea vreme ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor în guvernul condus de Ionel Brătianu.

Bineînțeles că sub asediul și haosul stârnit de bolșevici, Sfatul Țării a început să observe cum situația din provincie se agrava. Bolșevicii își extindeau tot mai mult influența și căutau să ajungă la frâiele puterii. De partea cealaltă, lipsit de o forță care să poate instaura ordinea, Sfatului Țării se clătina tot mai tare. Deși a încercat să negocieze cu bolșevicii, haosul și anarhia se extindeau tot mai repede în Basarabia, care intra tot mai mult sub sfera de influență bolșevică.

Sfatul Țării cere ajutorul guvernului României

Singurul ajutor la care putea spera Sfatul Țării era cel oferit de România, care nici ea nu se găsea într-o situație prea bună. România tocmai încheiase armistițiul cu Puterile Centrale, iar guvernul român se temea ca nu cumva o intervenție a Armatei Române peste Prut să fie folosită de germani pentru denunțarea armistițiului încheiat.

„Pe zi ce trecea Guvernul basarabean simțea cum puterea îi scapă din mână. Câtva timp, adevăratul conducător Ion Inculeț, preşedintele Republicii, a tratat cu bolșevicii ca să câștige puțină vreme, nădăjduind că va putea pune din nou stăpânire pe trupele lui. Toate încercările au fost însă zadarnice, bolșevicii îşi continuau opera şi anarhia creștea.

Situația Guvernului şi întreaga soartă a noii Republici basarabene devenea tragică, de aceea, prin intermediul lui Scerbacev (generalul ce comanda forțele rusești de pe teritoriul României, n.r.), Guvernul basarabean ne-a cerut ajutorul militar trebuincios pentru apărarea liniilor ferate şi a depozitelor de aprovizionare.

Noi, de teamă de a nu provoca pe nemți şi a-i împinge la denunțarea armistițiului, ne-am mărginit deocamdată să ordonăm voluntarilor ardeleni, pe care îi organizasem la Kiev, să plece imediat la Chișinău şi să se pună la dispoziția Republicii autonome a Basarabiei şi, totodată, am trimis de la Iaşi peste Prut un detașament compus din ardeleni, ucraineni şi câțiva grăniceri români”.

Executivul român decide să intervină în ajutorul guvernului basarabean

Planul guvernului român nu a funcționat. Oamenii trimiși în sprijinul Sfatului Țării au fost atacați și dezarmați de bolșevici, care se pregăteau să lovească decisiv conducerea de la Chișinău.

Într-un ultim gest disperat, Sfatul Țării de la Chișinău l-a trimis la Iași pe Ion Pelivan, pentru a expune gravitatea pericolului exercitat de bolșevici la adresa guvernului basarabean și pentru a cere un ultim ajutor disperat.

„De această dată nu mai era vreme de pierdut. Inculeț și întregul guvern se așteptau ei înșiși să fie arestați dintr-un moment în altul. În consecinţă, au trimis pe ascuns mai mulți emisari la Iaşi, ca să ne arate gravitatea situaţiei şi să ne ceară de urgență ajutor. Îl văd încă pe Pelivan tremurând de groază, fiindcă scăpase ca prin minune de urgia bolșevicilor, căci prin nenumărate greutăți reușise să se strecoare până la Iaşi.

Faţă de această situaţie şi fiindcă, pe de altă parte, nici nu mai era îngăduit să sperăm o prelungire a armistițiului, ne-am hotărât să trimitem trupele necesare spre a apăra Basarabia şi, înlăturând orice primejdie bolșevică între Prut şi Nistru, să permitem celor de la Chișinău să îndeplinească și ultima formalitate: Unirea solemnă a Basarabiei dezrobite cu Patria-Mumă.

Generalul Broșteanu, unul dintre primii militari decorați cu (ordinul, n.r.) ‘Mihai Viteazul’ și care ne era cunoscut ca un om de tact, a fost pus în fruntea trupelor însărcinate să intre în Chișinău”, scria I.G. Duca.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Peștera celor 100.000 de soldați: „Armata” unică în lume, care nu poate fi explicată

Henri Berthelot: În afara diviziilor din munți, nu a mai rămas nimic din Armata Română

Bolșevicii și sechestrarea tezaurului românesc

Ionel Brătianu: „Azi, țara îi socotește pe ruși ca pe cei mai mari dușmani ai noștri”