Relațiile dintre oameni și denisovani i-ar fi putut ajuta pe strămoșii noștri să supraviețuiască, dar cu un preț.
Atunci când strămoșii noștri antici Homo sapiens au părăsit Africa înspre Eurasia acum aproximativ 60.000 de ani, s-au întâlnit și s-au împerecheat cu unele dintre celelalte specii umane care locuiau acolo. Printre aceste specii s-au numărat denisovanii, acum dispăruți, care au înzestrat oamenii moderni cu gene care ar fi putut să ne ajute să ne adaptăm la frig, crescând în același timp susceptibilitatea la schizofrenie și la alte tulburări de sănătate mintală.
Întâlnirea dintre oameni și alte specii de hominide arhaice a lăsat o amprentă de neșters asupra genomului oamenilor de astăzi din întreaga lume, un mic procentaj din ADN-ul nostru fiind moștenit direct atât de la neanderthalieni, cât și de la denisovani.
Atunci când au examinat componența genetică a 26 de populații actuale și le-au încrucișat cu genomul strămoșilor noștri dispăruți, autorii unui nou studiu au dat peste una dintre cele mai răspândite urme ale ADN-ului denisovan la oamenii moderni.
Potrivit analizei cercetătorilor, populațiile actuale din toate regiunile, cu excepția Africii, conțin o anumită variantă a unei gene numită SLC30A9, care pare să fi fost obținută din relațiile dintre oameni și denisovani. Gena în sine codifică o proteină numită ZnT9, care transportă zincul prin membranele celulare.
Varianta nu apare în genomul de Neanderthal, excluzând astfel această specie ca sursă a genei. În același timp, cercetătorii au descoperit că genomul african modern conține de obicei o variantă mai veche a SLC30A9, care este anterioară introducerii alelei denisovane.
„Prin analiză genomică, am observat că varianta genetică observată provine din încrucișarea noastră cu oameni arhaici din trecut, posibil denisovanii”, a explicat Ana Roca-Umbert, autoare a studiului, într-un comunicat.
„Aparent, schimbarea a fost benefică și s-a dovedit a fi un avantaj selectiv pentru oameni. În consecință, această variație a genei SLC30A9 a fost selectată și a ajuns la populațiile actuale”, a adăugat coautorul Jorge Garcia-Calleja.
Pentru a examina modul în care varianta denisovană afectează fiziologia, echipa a introdus acest ADN în celulele renale embrionare umane, observând că a modificat cantitatea de zinc care a intrat în structurile celulare cheie, cum ar fi mitocondriile și reticulul endoplasmatic. Acest lucru, la rândul său, a condus la modificări ale metabolismului mitocondrial, prevenind „supraîncărcarea cu zinc” și transmiterea unui „câștig de funcție” general.
Pe baza acestei observații, autorii studiului bănuiesc că varianta genetică moștenită de la denisovani l-ar fi putut ajuta pe vechiul Homo sapiens să se adapteze mai bine la frig. Cu toate acestea, deoarece dezechilibrele de zinc pot provoca tulburări neurologice, este posibil ca ADN-ul pe care strămoșii noștri l-au dobândit de la alte specii umane să fi lăsat, de asemenea, o amprentă asupra sănătății noastre mintale.
Confirmând acest efect secundar negativ, autorii studiului scriu că varianta larg răspândită denisovană „este cunoscută a fi asociată cu o susceptibilitate mai mare la mai multe tulburări neuropsihiatrice”. Acestea includ afecțiuni precum schizofrenia, tulburarea bipolară, depresia și anorexia nervoasă.
Împărțind diversele lor descoperiri într-o teorie privind introducerea variantei denisovane SLC30A9 în genomul uman, cercetătorii „speculează că adaptarea la frig ar fi putut conduce acest eveniment de selecție în afara Africii, influențând totodată predispoziția la tulburări neuropsihiatrice la oamenii moderni”.
Studiul este publicat în revista PLOS Genetics.
Singurătatea poate crește riscul de Parkinson
Un microbiolog a dezvăluit ce alimente nu mănâncă niciodată
Un studiu arată că există o legătură între insomnie și hipertensiunea arterială la femei
Un studiu indică o posibilă legătură între stresul cronic și Alzheimer