În largul coastei unei insule îndepărtate din Ocean Pacific se află ruinele unui mare oraș de odinioară, format din insule artificiale, ce reprezintă rămășițele unei arhitecturi megalitice la o scară fără egal în Micronezia și care a inspirat orașul R’lyeh din Cthulhu Mythos al lui H.P. Lovecraft.
Dovezile primei activități umane datează din secolul I sau II î.Hr. Construcția de insulițe artificiale a început probabil în jurul secolelor al VIII-lea și al IX-lea d.Hr. Cu toate acestea, structurile megalitice au fost construite în perioada secolelor XII-XIII, cam în aceeași perioadă cu construcția în piatră a Catedralei Notre Dame din Paris sau a Angkor Wat din Cambodgia.
Complexul de la Nan Madol este construit pe o serie de insulițe artificiale în apele puțin adânci de lângă țărmul estic al insulei Pohnpei. Situl cuprinde o suprafață de aproximativ 1,5 km lungime și 0,5 km lățime și conține aproape 100 de insulițe artificiale.
Nan Madol pare să fi adăpostit casta de elită conducătoare a dinastiei Saudeleur. A fost un sediu politic și ceremonial al puterii. Ca mijloc de control al supușilor săi, dinastia Saudeleur a reușit să unească clanurile din Pohnpei. Conducătorii i-au forțat pe căpeteniile locale să își părăsească satele natale și să se mute în oraș, unde activitățile lor puteau fi observate mai îndeaproape.
Cele mai multe dintre insulițe au servit ca zonă rezidențială, însă unele dintre ele au avut un scop special, cum ar fi prepararea alimentelor, producția de ulei de nucă de cocos sau construcția de canoe. Madol Powe conține 58 de insulițe în zona nord-estică a Nan Madol. Piesa centrală a întregului complex este morga regală de pe insulița Nandauwas, cu zidurile sale înalte de 7,5 m care înconjoară incinta mormântului central.
Populația din Nan Madol a fost probabil mai mare de 1.000 de locuitori într-o perioadă în care întreaga populație a Pohnpei abia atingea 25.000 de locuitori. Pe Nan Madol nu există surse de apă dulce sau posibilități de a cultiva alimente, astfel că toate proviziile trebuiau aduse de pe continent. Populația orașului includea probabil un număr mare de servitori de rând.
Nan Madol este cel mai mare centru al culturii care a lăsat numeroase alte structuri megalitice împrăștiate pe țărmurile învecinate și pe insula principală Pohnpei; totul se găsește pe o suprafață de aproximativ 18 kilometri pătrați, scrie AtlasObscura.
Potrivit legendelor, pietrele folosite la construcția Nan Madol au fost aduse la locul respectiv prin intermediul magiei negre. Arheologii au localizat mai multe posibile situri de carieră pe insula principală, însă metoda exactă de transport a materialului de construcție nu este încă determinată.
H.P. Lovecraft a folosit povestea ruinelor ca bază pentru R’lyeh, un oraș scufundat fictiv și casa lui Cthulhu, care apare în povestirea „Call of Cthulhu”: „Orașul-corp de coșmar al lui R’lyeh… a fost construit în eoni nemăsurați, în spatele istoriei, de către formele vaste și dezgustătoare care s-au scurs din stelele întunecate. Acolo zăceau marele Cthulhu și hoardele sale, ascunse în bolți verzi și vâscoase… până la sfârșit.”
Insula reală Pohnpei este, de asemenea, menționată în poveste. Nan Madol fusese abandonată în momentul sosirii primilor europeni, la începutul secolului al XIX-lea, cel mai probabil în declin în momentul căderii dinastiei Saudeleur, în jurul anului 1450.
Unii au afirmat că ruinele sunt insulele pierdute ale Lemuriei, deși nu există niciun suport științific pentru această afirmație (sau, de altfel, pentru existența Lemuriei).
H.P. Lovecraft, titanul terorii
Statuia unui zeu păgân a fost găsită în ruinele unei biserici din Istanbul
Arheologii au descoperit ruinele unei biserici de la „Atlantida Mării Nordului”