Cine a decis ce texte să fie incluse în Biblie?

Unii oameni cred că Biblia a fost creată de la început așa cum o vedem astăzi, alții sunt de părere că un singur consiliu a decis integrarea textelor în această carte sfântă. Având în vedere astfel de informații, nu este de mirare că, și astăzi, mulți se întreabă care este adevărul?

Pentru început, ar trebui menționat un aspect care s-ar putea să nu fie pe placul unora. Biblia, colecția de texte care alcătuiesc cartea sfântă a creștinilor din întreaga lume, nu a fost creată în forma pe care o avem noi astăzi.

• Lenin, revoluţionarul comunist care a MURIT infectat de sifilis de o prostituată franceză. Cum a DISPĂRUT…
• „Nababul”, cel mai bogat român de la începutul secolului XX. Cum era manevrat de copiii lui?

Este vorba, de fapt, despre rezultatul produs în urma integrării mai multor narațiuni, instrucțiuni, profeții și poezii scrise de diferiți oameni de-a lungul a sute de ani. Cu alte cuvinte, textele care există acum în lucrare au fost ele însele selectate din diverse alte texte. Selecția a fost realizată de oameni și nu „de către o agenție divină”.

Cum arată parcursul Bibliei în beletristică

Biblia are o istorie destul de complicată, iar cu acest lucru ar putea fi de acord cei care au citit „Codul lui Da Vinci” al lui Dan Brown, care a devenit popular în 2003. Potrivit narațiunii (ciudate, din punct de vedere istoric) lui Brown, cărțile care alcătuiesc Biblia au fost selectate și alcătuite oficial de către Consiliul de la Niceea din 325 d. Hr., sub autoritatea lui Constantin I, care a încercat să definească doctrina și credința creștină.

Deși acest Consiliul s-a întrunit cu siguranță într-un moment de criză în cadrul Bisericii, nu a abordat canonul biblic, în ciuda a ceea ce a scris Dan Brown. Acest lucru a devenit un mit modern. În realitate, Consiliul de la Niceea s-a întrunit pentru a dezbate, printre altele, natura Trinității (faptul că Iisus este Fiul, Tatăl și Sfântul Duh în același timp).

Așadar, cine a decis textele care au ajuns în Biblie? În cele din urmă, se pare că nicio persoană sau grup de persoane nu a decis acest lucru. În schimb, Biblia așa cum o cunoaștem (și acesta este în sine un punct delicat, deoarece compilarea cărții variază în funcție de confesiuni) a fost revizuită și schimbată în diferite momente ale istoriei, pe o perioadă mult mai lungă de timp.

Contradicții și acuzații pe marginea textelor biblice

Este important să ne amintim că și cărțile în sine (sfinte sau nu) au o istorie a lor. Înainte de inventarea presei tipografice, în jurul anilor 1440, o carte trebuia realizată manual, fiind vorba despre un proces lent și laborios. Dar, înainte de aceasta, textele care au alcătuit Biblia erau stocate pe suluri individuale scrise de mână (niciunul dintre exemplarele originale nu a supraviețuit până în ziua de azi).

De-a lungul secolelor I-IV d.Hr., diverse autorități bisericești și savanți au avut numeroase discuții contradictorii cu privire la Scriptură și la textele care ar trebui incluse în canon. În cele mai multe cazuri, aceștia și-au numit adversarii „eretici” dacă nu erau de acord cu ei.

Deși o mare parte din acest proces a fost încheiat până la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr., dezbaterile asupra textelor Bibliei au continuat până în secolul al XVI-lea, atunci când Martin Luther a publicat Biblia în limba germană, prima traducere vernaculară a scrierilor creștine.

De ce au fost respinse unele texte?

Există multe cărți care au fost respinse din ceea ce noi înțelegem astăzi ca fiind Vechiul și Noul Testament. Deși nu toate au supraviețuit, știm că au existat, deoarece au fost incluse în diverse liste care circulau printre adepții Bisericii primare. Printre acestea se numără Didahia (sau Învățătura celor doisprezece apostoli), Păstorul lui Hermas, Apocalipsa lui Petru, Epistola lui Barnaba și Epistola lui Clement. Au mai existat și altele (inclusiv cărți interzise), potrivit IFLScience.

Se pare că multe dintre aceste texte nu au fost respinse pentru că ar fi conținut informații secrete sau principii oculte, ci au fost judecate ca fiind mai puțin autoritare sau lipsite de substanță spirituală.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Au dovedit matematicienii că există Dumnezeu? Intelectualul din secolul XX care s-a apropiat cel mai mult

Iuri Gagarin, primul om care a ajuns în spațiu. „Nu văd niciun Dumnezeu aici sus”

Un bărbat a început să „îl audă pe Dumnezeu” după ce a urmat un tratament cu antibiotice

Cine au fost nefilimii, giganții decăzuți și obscuri menționați în Biblie?