J.P. Morgan, pe numele complet John Pierpont Morgan, a fost un important finanțist și bancher american la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
S-a născut la 17 aprilie 1837 în Hartford, Connecticut, într-o familie privilegiată (tatăl său era un potent bancher care și-a dorit ca fiul să-i calce pe urme – ceea ce s-a și întâmplat) și a murit la 31 martie 1913, la Roma, în Italia. Este omul a cărui companie a făcut primul miliard de dolari, reușind să domine cele mai profitabile industrii din SUA la acea vreme, existând situații când economiile țării au depins efectiv de acțiunile lui Morgan.
J.P. Morgan a contribuit la modelarea sistemului financiar modern și a jucat un rol important în dezvoltarea corporațiilor industriale din Statele Unite. A fondat firma bancară J.P. Morgan & Co. care a devenit în cele din urmă una dintre cele mai influente instituții financiare din lume.
A fost cunoscut pentru strategiile sale de afaceri inovatoare, pentru perspicacitatea pe care o avea în ceea ce privește stăpânirea domeniului financiar și pentru capacitatea sa de a strânge capital pentru consolidări și reorganizări industriale majore. A facilitat mai multe fuziuni și achiziții, inclusiv crearea General Electric și a U.S. Steel Corporation, care a devenit prima corporație de un miliard de dolari din lume.
J.P. Morgan a jucat un rol esențial în stabilizarea piețelor financiare în perioadele de criză economică, intervenind cu succes pentru a atenua panica din 1907 și organizând un consorțiu de bancheri pentru a oferi lichidități băncilor aflate în dificultate, prevenind astfel un colaps financiar mai grav.
Calitățile, renumele, statutul și potențialul financiar făcuseră din Morgan o personalitate admirată de unii, dar în același timp invidiată și urâtă de alții.
Copilăria lui Morgan a fost marcată de multele probleme de sănătate pe care le avea. Era un băiat fragil din acest punct de vedere motiv pentru care nu deseori se alătura prietenilor săi la joacă, dimpotrivă, prefera să stea în casă și să studieze diverse articole și documente despre finanțe. Preocupări mari pentru un om mic (ca vârstă), dar care aveau, mai târziu, să-i dezvolte un adevărat spirit antreprenorial și o gândire strategică deosebită.
Când J.P s-a confruntat, la un moment dat, cu neplăcerile unei persistente febre reumatice, tatăl său a decis să-l trimită în insulele Azore, în mijlocul Atlanticului, să trăiască singur pentru o perioadă de timp, gândindu-se că aerul, clima de acolo aveau să-l ajute negreșit. Planul seniorului a fost bun, pentru că după aproape un an, sănătatea lui J.P. Morgan a dat semne că se remediază astfel că tânărul a revenit acasă, pentru a-și continua studiile. Până în 1857, John studiase la Boston, în Elveția și în Germania, iar acum avea 19 ani și era pregătit să intre pe piața muncii. În această perioadă, tatăl lui John deținea o firmă bancheră în parteneriat cu un alt om de afaceri, firmă numită George Peabody & Co care-și avea sediul la Londra. Cu ajutorul tatălui său, John și-a găsit un loc de muncă pe Wall Street la firma bancară care se ocupa de interesele companiei producătoare de cărbune Peabody în America, lucrând aici până în 1861, la vârsta de 24 de ani decizând să ponească pe cont propriu, fondând propria companie dar, în același timp, fiind și agent al băncii din Anglia pe care o co-deținea tatăl său. Tot la 24 de ani s-a și căsătorit cu prima lui iubită, în același an devenind văduv, după ce tânăra a murit din cauza tuberculozei, episod despre care se crede că a avut un impact destul de mare asupra lui J.P. Morgan, acesta nerevenindu-și niciodată total după tragedia suferită.
După moartea prematură a soției, Morgan s-a dedicat exclusiv muncii sale, însă trei ani mai târziu (la 31 mai 1865) s-a căsătorit cu Frances Louisa Tracy, cu care a avut patru copii.
În 1871, John s-a asociat cu unul dintre cei mai importanți finanțiști americani, Anthony Drexel, fondând împreună Drexel, Morgan & Co – casă bancară comercială privată, mai târziu redenumită JP Morgan & Co. A fost, de fapt, firma pe care John avea să o conducă până la finalul vieții lui, servind drept precursor al băncii moderne. Strategia de lucru a lui Morgan era aceea de pune în legătură investitori bogați și vizionari de afaceri, în schimbul unor profituri, astfel ajungând să-și crească averea din ce în ce mai mult pentru ca mai apoi să finanțeze singur o parte dintre aceste proiecte. Prima lui investiție majoră a fost sistemul de căi ferate american, într-o perioadă în care cele mai multe dintre marile industrii erau sub monopolul unor nume precum Carnegie și Rockefeller, mai puțin căile ferate unde Morgan a văzut oportunitatea perfectă pe care a exploatat-o, investind masiv în mai multe căi ferate și preluând diverse companii feroviare subfinanțate.
În 1885, a început să reorganizeze căile ferate, după ce a obținut un contract important cu două dintre cele mai mari căi ferate din țară, New York Central Railroad și Pennsylvania Railroad, reușind un acord între ele în ceea ce privește tarifele practicate și evitând o posibilă concurență distructivă dintre ele. Influența lui s-a extins și mai mult după ce a devenit membru al consiliului de administrație al acestora și al altor căi ferate, pentru ca în final să devină unul dintre cei mai puternici magnați feroviari din lume, controlând aproximativ 8.000 km de căi ferate americane până în 1902.
În 1895, după marea Panică din 1893, atunci când fondurile Trezoreriei Federale au rămas fără aur, președintele SUA Grover Cleveland a acceptat propunerea pe care o făcuse Morgan de a ajuta Trezoreria Statelor Unite ale Americii, împreună cu familia Rothschild, cu 3.5 milioane de uncii de aur în scopul restabilirii situației trezoreriei, în schimbul unor obligațiuni pe 30 de ani.
În timpul Panicii Bancherilor din 1907, atunci când bursa newyorkeză a scăzut cu aproape 50% afectând financiar sistemul bancar de la nivel național și producând falimentarea multor bănci, Morgan a intervenit alocând 35 de milioane de dolari din fonduri federale și a organizat un grup de bănci și directori de încredere care au redirecționat sumele de bani între bănci, alte linii internaționale de credit și a cumpărat stocurile prăbușite, Morgan având un rol crucial în consolidarea unui mecanism și al unui plan care au sprijinit puternic sistemul bancar și, implicit, starea financiară americană.
După ce a cumpărat cu 487 milioane de dolari afacerea lui Andrew Carnegie care se ocupa de prelucrarea oțelului, transformându-se în US Steel, aceasta a devenit prima companie din istorie care a făcut profit de miliarde de dolari, cu o capitalizare autorizată de 1,4 miliarde de dolari.
Influența lui Morgan s-a extins dincolo de domeniul financiar. A fost un renumit colecționar de artă și filantrop, iar colecția sa personală a stat la baza înființării Morgan Library & Museum din New York. Colecția lui Morgan, estimată la 50 de milioane de dolari, includea cărți rare, manuscrise, picturi, sculpturi și alte opere de artă valoroase. După moartea sa, colecția de artă a format nucleul Bibliotecii și Muzeului Morgan din New York.
J.P. Morgan a murit în somn, în timp ce se afla într-o vacanță la Roma, la 31 martie 1913, la vârsta de 75 de ani. Când i-a fost adus trupul în țară, bursa a fost închisă timp de două ore în momentul în care mașina mortuară a trecut prin New York City. La moarte, J.P. Morgan avea o avere de aproape 70 de milioane de dolari.
Sursa:
https://www.britannica.com/biography/J-P-Morgan
Primii cowboy americani au fost probabil sclavi, arată o nouă analiză
Cum îi ajută norvegienii pe americani să aibă închisori mai umane?