Semnarea Armistițiului de la Focșani din Primul Război Mondial a condus pe frontul de luptă din România la disoluția și la bolșevizarea trupelor rusești. În noaptea de 8 spre 9 decembrie 1917 (stil vechi), forțele bolșevice de la Socola au amenințat că bombardează Iașiul, orașul în care se aflau guvernul și regele României.
La puțin timp după semnarea Armistițiului de la Focșani, trupele rusești bolșevizate au început să prăsească frontul românesc, iar în retragere au creat un adevărat haos, jefuind localități și incendiind numeroase clădiri.
Inițial, guvernul român, condus de Ionel Brătianu, a ezitat să întreprindă măsuri dure împotriva lor, dar situația avea să escaladeze rapid.
În noaptea de 8 spre 9 decembrie 1917 (stil vechi), bolșevicii ruși au amenințat că bombardează Iașiul.
„În noaptea dintre 8 şi 9 decembrie 1917 mă culcasem şi dormeam adânc, când, pe la miezul nopții, sunt sculat din somn: `A venit un automobil, să vă îmbrăcați imediat şi să mergeți la dl. Prim-ministru`.
Mi-am dat îndată seama că se întâmplase ceva grav şi făceam fel de fel de ipoteze în scurtul timp ce mi-a trebuit să sosesc la Brătianu acasă. Ajuns acolo, am aflat îndată ce se petrecuse: pe la ora 11 1/2 seara, întorcându-se acasă pe strada Carol, Mârzescu (primarul Iașiului la acel moment, n.r. ) întâlnise pe trotuarul din faţa casei lui gr. Iamandi, unde locuia generalul Scerbacev (comandantul trupelor ruse aflate pe frontul din România, n.r.), pe generalul Iancovescu, care se plimba de colo până colo. Întrebându-l ce caută acolo la această oră, Iancovescu îi spune că se petrec lucruri grave la Scerbacev.
Rochal (lider și agitator bolșevic, n.r.) cu o bandă de vreo 20 de tovarăși, printre care figura şi o femeie, au pătruns la el, i-au cerut să-și dea demisia din comandament şi în faţa rezistenței lui, unul din bolșevici – un anume Kornev, venit de câteva zile din Petrograd tot cu Rochal – a scos revolverul şi l-a îndreptat împotriva sărmanului general, care ar fi fost omorât, cu siguranță, dacă cei câțiva ucraineni din jurul lui, temându-se de un atac şi auzind zgomot în odaia șefului lor, nu ar fi sărit în ajutorul său”, relata I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor la acel moment.
Imediat după ce a scăpat să fie arestat de bolșevici, generalul Scerbacev a solicitat ajutorul autorităților române care au înconjurat casa generalului și i-au împiedicat pe bolșevici să fugă. Scerbacev a mai solicitat guvernului român să ia rapid o hotărâre în privința bolșevicilor aflați la Socola care, „aflând de arestarea lui Rochal, vor încerca desigur să bombardeze Iașiul și să intre cu forța în oraș spre a-l elibera”.
Rapid, acasă la prim-ministrul Ionel Brătianu, au ajuns membrii guvernului și câțiva dintre generalii din conducerea Armatei Române.
„Brătianu începe prin a ne povesti cele ce s-au întâmplat şi ne arată pe urmă că problema s-a schimbat chiar în ultimele ore, şi de astă dată, fără a mai pierde o clipă, trebuie să alegem între următoarele două alternative: sau intrăm în luptă cu bolșevicii, sau ne expunem ca peste câteva ceasuri tovarășii lui Rochal să fie stăpâni pe Iaşi, pe Rege şi pe Guvern.
De bună seamă, intrarea în luptă cu bolșevicii implica mari pericole: represalii împotriva românilor de la Odessa şi de la Cherson, pierderea Tezaurului nostru de la Moscova, devastări şi vărsări de sânge în Moldova, întreruperea aprovizionărilor prin Rusia şi aşa mai departe. Dar, între aceste pericole desigur mari şi grave şi între pericolul ca tot ce reprezintă încă ființa legală a Statului să ajungă pe mâna bolșevicilor, el socotește că nu se poate sta un moment la îndoială. Faţă de o atare perspectivă însuși argumentul că Aliaţii insistă şi ei ca să începem acţiunea împotriva bolșevicilor devenea cu totul secundar, oricât de însemnat ar fi fost”, consemna I.G. Duca.
Când membrii guvernului dezbăteau această chestiune a intervenit generalul Constantin Prezan, șeful Marelui Cartier General al Armatei Române, care le-a atras atenția că o intervenție reușită împotriva bolșevicilor trebuia să fie executată cât mai rapid.
„Domnilor miniștri, vă atrag atenţia că a trecut de ora 3 (dimineața, n.r.). Încă o dată, nu îmi aparține să iau o hotărâre, sunt aici pentru a executa hotărârile dv., oricare ar fi ele. Am însă datoria să vă atrag atenţia că dacă vreţi să dezarmez pe bolșevicii de la Socola şi să scap Iaşii de un eventual bombardament şi atac, am nevoie de o pregătire de două ore. Vă rog, deci, să binevoiți a lua o hotărâre cât mai curând, fiindcă reuşita operaţiei cere ca să înceapă înainte de a se lumina de zi. Deci la ora 4, 4 1/2 cel mai târziu, dacă vreți să dezarmați cu succes pe revoluționarii de la Socola, trebuie să știu ce hotărâre ați luat”, le-a spus generalul Prezan.
Singurul membru al guvernului care s-a opus unei intervenții împotriva bolșevicilor ruși a fost Take Ionescu. Regele Ferdinand a aprobat și el intervenția Armatei României împotriva trupelor bolșevice de la Socola.
„Prezan a fost nevoit să amâne întreaga operație, ceea ce mă îngrijora. M-am dus deci repede la Brătianu, pe care l-am găsit pe la ora 9 dimineața surâzând şi întâmpinându-mă cu aceste cuvinte: `Ne putem felicita, am ocupat Socola, toţi bolșevicii s-au predat, nu aveam nici un mort şi nici un rănit!` Părea un basm şi totuşi era realitate.
Când pe la ora 7, 7 1/2, bolșevicii s-au văzut înconjurați de trupele noastre (române, n.r.), au schițat timp de câteva minute o rezistență, dar simțindu-ne hotărați au depus imediat armele şi astfel, fără nici o luptă, am putut dezarma mai multe mii în câteva ceasuri şi fără nici o pierdere. În momentul în care mă aflam la Brătianu, ofițerii noștri preluau armele bolșevicilor, care foarte docili se supuneau, fără nici un protest, tuturor ordinelor, cerând numai să fie trimiși acasă în Rusia”, își aducea aminte I.G. Duca.
O fotografie „revoltătoare” din Primul Război Mondial
Politicienii și oamenii de cultură care au trădat România în Primul Război Mondial